Interviu Miza uriașă a alegerilor din Israel și implicațiile asupra României. Andrei Schwartz: „E cea mai murdară și agresivă campanie”

În ajunul scrutinului parlamentar de marți, 27 octombrie, societatea israeliană este mai polarizată ca niciodată. Analistul de politică internațională Andrei Schwartz explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, bătălia strânsă dintre tabăra lui Benjamin Netanyahu și opoziție. Totodată, el face o radiografie a oportunităților strategice dintre România și Israel pe fondul alegerilor de marți și menționează că Bucureștiul poate obține beneficii de la tehnologiile de avangardă în desalinizarea apei și irigații eficiente, până la proiectele medicale umanitare și contractele moderne din domeniul apărării.

Israelul votează pentru viitorul guvern și viitorul Knesset Foto: AI / Gemini

Adevărul: V-ați întors de curând din Israel, chiar în pragul alegerilor parlamentare. Care este atmosfera de acolo, cum se resimte pulsul străzii și cine ar porni cu prima șansă înaintea scrutinului de marți?

Andrei Schwartz: Aș putea spune că este într-un fel liniștea care apare cumva dinaintea furtunii. Chiar când am ajuns, pe 10 octombrie, existau informații că s-ar putea deschide un nou front sau o nouă axă de atac în războiul cu Iran, lucru care nu s-a întâmplat chiar atunci. Cel mai probabil, asta se va întâmpla după alegeri, indiferent cine va câștiga. Oricum, lupta va fi foarte strânsă, iar rezultatele sunt greu de anticipat. Nu vom ști prea repede cine câștigă și nici cum va arăta exact viitorul guvern. În principiu, primele estimări și rezultate provizorii vor apărea imediat după închiderea urnelor, pe baza sondajelor de la ieșirea de la vot. Însă datele finale și clare le vom afla abia spre miezul nopții sau mai degrabă după.

Ce spun sondajele și care ar fi raportul de forțe dintre taberele angrenate în luptă?

Dincolo de cifrele din sondaje, unde am avut vreo cinci sau șase case de cercetare, echilibrul de forțe este împărțit aproape la jumătate: 50% pentru tabăra pro-Benjamin Netanyahu și 50% pentru cea anti-Netanyahu. Alegerile rămân, în esență, un referendum asupra persoanei sale, exact cum s-a întâmplat în ultimii ani. Netanyahu este premierul cu cel mai lung mandat cumulativ din istoria Israelului, iar faptul că acest echilibru strâns de 50-50% se păstrează chiar și după tragicele evenimente din 7 octombrie 2023 este de-a dreptul remarcabil.

Străzile din marile orașe israeliene sunt împânzite de afișe electorale Foto: Andrei Schwartz

Candidații, campania negativă și polarizarea societății

Cine sunt principalii contracandidați ai lui Benjamin Netanyahu și cum s-a desfășurat campania electorală? Vedem o polarizare similară cu cea din alte spații politice?

De cealaltă parte îl avem pe generalul Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major, un om serios, care nu provine din tiparul politicianului clasic și care nu a deținut până acum funcția de prim-ministru pentru a-i putea evalua pe deplin stilul de guvernare. Mai sunt și alte figuri importante de centru-dreapta care se opun lui Netanyahu, precum Avigdor Lieberman sau Naftali Bennett, fost premier care a încercat chiar o mediere la Moscova în primele zile ale invaziei ruse în Ucraina.

Tabăra lui Netanyahu a dus o campanie negativă extrem de dură, încercând să-i prezinte pe Eisenkot și pe ceilalți lideri ai opoziției ca fiind stângiști extremiști sau pro-palestinieni. Au apărut chiar materiale pe rețelele sociale în care se sugerează că, fără Netanyahu la conducere, Iranul ar reuși să detoneze o bombă nucleară asupra Israelului sau că lideri occidentali și regionali s-ar bucura de înfrângerea lui.

Este un nivel de agresivitate și polarizare pe care israelienii spun că nu l-au mai întâlnit în istoria electorală recentă a țării. Este, de departe, cea mai murdară și agresivă campanie pe care am întâlnit-o în Israel. S-a trecut complet de la dezbaterea pe proiecte sau viziuni politice la atacuri sub centură și la o polarizare extremă. Opoziția marșează constant pe dosarele penale ale lui Benjamin Netanyahu, portretizându-l drept un pericol pentru democrație, în timp ce tabăra premierului replică prin acuzații extrem de dure la adresa rivalilor, de la legături periculoase până la slăbirea securității naționale. Rețelele sociale s-au transformat într-un câmp de bătălie, plin de fake news și linșaj mediatic. Rezultatul e o societate fracturată la sânge, împărțită 50-50, unde frica și ura au înlocuit orice formă de dialog politic constructiv.

Trauma din 7 octombrie și memoria istorică

Cât de mult cântărește faptul că Israelul se află, practic, într-o stare continuă de război?

Războaie au tot fost în istoria Israelului, dar cel de acum este de o intensitate deosebită și cu pierderi umane uriașe, reprezentând cea mai mare tragedie pentru poporul evreu de la Holocaust încoace.

Israelul e conectat la mare confruntare electorală de marți Foto: Andrei Schwartz

Dacă ar fi să comparăm situația cu Războiul de Yom Kippur din 1973, când atacul surpriză al armatelor arabe a vizat în principal soldații de pe front, de data aceasta victimele masacrelor din 7 octombrie au fost familii întregi, civili uciși în propriile case. Șocul psihologic este profund și persistă în întreaga societate. Opoziția îi reproșează de altfel lui Netanyahu că nu și-a asumat responsabilitatea politică pentru eșecul de securitate și că refuză constituirea unei comisii independente de anchetă, similară celei din 1973.

Economia, salariile și costul vieții în Israel

Dacă privim dincolo de temele de securitate, cum se prezintă economia Israelului? Există presiuni pe costul vieții, așa cum vedem în multe state europene?

De fapt, indicatorii economici arată foarte bine, inflația fiind scăzută, în jur de 2%. Salariul mediu brut este de aproximativ 15.000 de șekeli, adică în jur de 23.000 de lei sau vreo 4.500 de euro, iar netul cam 3.000, 3.000 și ceva de euro. În același timp, salariul minim brut este de circa 5.500 de șekeli, adică peste 1.700 de dolari.

Prețurile din Israel au fost mereu ridicate, însă diferența dintre nivelul de trai de acolo și cel din România s-a mai redus în ultimii ani pe fondul inflației crescute din Europa de Est. Principala problemă financiară pentru cetățenii israelieni rămâne sectorul imobiliar, deoarece, din cauza suprafeței restrânse a țării și a terenului limitat, prețurile locuințelor din marile aglomerări urbane, precum Tel Aviv, Ierusalim, Haifa sau Be'er Sheva, sunt extrem de mari.

Din Europa, de la Bruxelles și nu numai, Israelului i se fac multe reproșuri, iar unul ar fi că populația de origine arabă nu ar fi suficient reprezentată, fără a mai vorbi despre acuzațiile aduse premierului în exercițiu. Cum sunt reprezentate în realitate minoritățile în viața publică și politică din Israel și ce rol joacă partidele arabe în ecuația parlamentară?

În ciuda narativelor și a criticilor vehiculate deseori în exterior sau de la Bruxelles, Israelul este un stat pe de-a întregul democratic, în care minoritatea arabă beneficiază de reprezentare directă și de drepturi egale garantate prin lege.

Să luăm exemplul parlamentului israelian, Knessetul. Acesta are exact 120 de locuri, număr stabilit ca o referință istorică directă la Sanhedrinul din perioada biblică. În cadrul scrutinelor, partidele arabe candidează fără nicio restricție și obțin în mod obișnuit între 15% și 20% din mandate, jucând de multe ori un rol cheie în formarea sau sprijinirea majorităților guvernamentale.

Dincolo de politică, cetățenii arabi din Israel sunt integrați pe deplin în societate. Au judecători la Curtea Supremă, conduc spitale mari și de elită, cum este cel din Haifa, și ocupă funcții de top în companii de stat, în medii academice sau în sectorul privat. Legea garantează egalitatea deplină, indiferent de etnie sau religie.

Mai mult, atacul terorist din 7 octombrie a arătat o realitate tragică pe care mulți din Occident o ignoră: teroriștii Hamas au ucis și au luat ostatici la rândul lor cetățeni arabi musulmani israelieni, dovedind că ura lor este una orbitoare și generalizată împotriva întregului stat Israel, indiferent de religia cetățenilor săi.

Poziția Uniunii Europene și jocurile geopolitice

În ce măsură este corectă percepția Bruxelles-ului asupra politicii externe a Israelului?

La nivelul Uniunii Europene se observă o tentativă de a menține un echilibru politic, dar există și o doză de populism. Unii lideri occidentali adoptă o poziție mai critică față de Israel în încercarea de a gestiona tensiunile interne provocate de comunitățile mari de imigranți din țări precum Franța, Italia, Spania sau Marea Britanie.

Totuși, cedările în fața discursului radical nu fac decât să încurajeze presiuni suplimentare. Israelul reprezintă practic un avanpost în fața islamismului radical, iar uitarea lecțiilor din trecut, cum au fost atacurile ISIS sau evenimentele de la 11 septembrie, este o greșeală pe care lumea liberă nu ar trebui să o comită.

Analistul politic Andrei Schwartz remarcă polarizarea societății israeliene Foto: Arhivă personală

Mai mult, se observă un fenomen îngrijorător și în rândul tinerilor din Occident, care au ajuns să preia perspective complet distorsionate prin intermediul rețelelor sociale, cum ar fi TikTok. Ajungem în situația absurdă în care unii tineri din țările libere consideră că figuri precum Osama bin Laden „n-ar fi fost înțelese” sau că au fost „băieți buni”, sau că diverse regimuri totalitare ar fi trebuit să câștige pentru a distruge lumea occidentală. Prin intermediul platformelor online și al influenței unor actori statali externi, se încearcă rescrierea educației și a valorilor tinerei generații, punând în pericol însăși identitatea lumii libere.

Parteneriatul strategic și legăturile culturale dintre România și Israel

Trecând la planul bilateral, cum evaluați relațiile dintre România și Israel și ce ar însemna pentru acestea victoria uneia sau a alteia din taberele care se înfruntă în alegerile de marți?

Relațiile dintre România și Israel sunt excelente și au rămas constante, indiferent de schimbările de guverne de la București sau Ierusalim. În Israel trăiesc aproximativ 400.000 de cetățeni de origine română. Există o comunitate extrem de activă, grupuri culturale pe internet, publicații și o nostalgie caldă față de locurile de origine, de la Cluj, Iași, Timișoara și București, până la Botoșani sau Hârlău.

Mari actori români, precum Florin Piersic sau regretatul Radu Beligan, au fost primiți mereu cu săli pline în Israel. De asemenea, figuri politice majore au rădăcini în spațiul românesc, cum este cazul lui Avigdor Lieberman care este originar din Republica Moldova și vorbește românește, al medicului de familie al lui Netanyahu care provine din România, sau al altor lideri precum Yair Golan.

Dacă ne uităm la beneficii, ținând cont că ne plimbăm prin Israel și spunem că suntem din România, toată lumea zâmbește, chiar și cei originari din Iran, Yemen sau Maroc, deoarece nu există niciun fel de reavoință în Israel la adresa României, spre deosebire de alte țări europene.

În plus, România poate beneficia enorm de pe urma expertizei israeliene în domenii vitale. Pe de o parte, Europa va avea tot mai multe probleme cu apa, nu doar pentru industrie sau reactoare, ci chiar cu apa potabilă; Israelul își obține aproape întreaga cantitate de apă potabilă prin desalinizare, iar sistemele de irigații prin picurare își au originea acolo. Pe de altă parte, există o excelentă cooperare medicală și umanitară, concretizată prin activitatea unor ONG-uri extraordinare precum Save a Child's Heart, care face operații gratuite pe cord pentru copii din întreaga lume, salvând inclusiv viețile multor copii din România, în special în perioada dificilă de la începutul anilor 2000. De asemenea, s-au semnat diverse contracte în domeniul apărării pentru sisteme avansate de securitate.

Indiferent de cine se află la conducerea executivă de la Ierusalim, fie că este vorba despre Netanyahu, Eisenkot, Lieberman sau Iair Golan, legăturile de prietenie și de colaborare economică și socială rămân puternice și profund ancorate în istoria comună a celor două popoare.