Analiză „Putem să ajungem la stadiul în care cetățenii nu se mai conformează ordinii publice”. Avertismentul politologului Sergiu Mișcoiu după eșecul legii salarizării

România pierde 770 milioane de euro din PNRR după ce PSD, PNL, USR și UDMR nu au reușit să se pună de acord asupra legii salarizării unitare, un proiect pe care statul român trebuia să-l ducă la capăt încă din 2022. Președintele Nicușor Dan a recunoscut miercuri, 26 august, eșecul negocierilor purtate la Cotroceni în ultimele luni, iar premierul Ilie Bolojan a pus responsabilitatea direct pe PSD. Politologul Sergiu Mișcoiu spune însă că vina este mai largă și aparține tuturor partidelor care au gestionat domeniul în ultimii ani. Mai grav, avertizează profesorul UBB, blocajele repetate au dus în România la un nivel de neîncredere în instituții care ajunge să afecteze chiar respectarea autorității statului. 

Sindicaliști în stradă Foto: Adevărul

Președintele Nicușor Dan a anunțat miercuri, 26 august, că negocierile dintre PSD, PNL, USR și UDMR pentru legea salarizării unitare au eșuat. Discuțiile, începute în luna mai și mediate de Administrația Prezidențială, au reunit reprezentanții celor patru partide și ai ministerelor implicate.

„Din păcate, în ciuda negocierilor intense din ultimele luni, cele patru partide nu au ajuns la un consens politic și social asupra legii”, a transmis Nicușor Dan.

Președintele a precizat că formațiunile politice și-au respectat totuși angajamentul de a nu veni separat cu proiecte de lege în Parlament. Eșecul negocierilor înseamnă însă că România pierde cele 770 milioane de euro aferente jalonului din PNRR.

Premierul Ilie Bolojan a pus responsabilitatea pentru blocaj pe PSD, acuzând partidul că a ratat șansa de a finaliza un proiect început în 2022. „PSD a compromis, în mod iresponsabil și populist, șansa României de a încasa 770 de milioane de euro, de a avea o lege a salarizării care să aducă ordine, mai multă echitate și predictibilitate în sistemul bugetar”, a transmis premierul. Bolojan a subliniat că, în această perioadă, PSD a trecut prin trei miniștri ai Muncii fără să ducă proiectul la capăt.

Liderul PSD, Sorin Grindeanu, a respins acuzațiile și a susținut că responsabilitatea aparține Guvernului: „Guvernul avea o obligație foarte simplă: să facă o lege bună, echitabilă și care să fie acceptată de societate. A fost incapabil să o facă, iar acum încearcă să transforme propria incompetență într-o vină exclusivă a altora”.

Pe de altă parte, președintele USR a susținut, într-o intervenție la Digi24, că responsabilitatea pentru eșec este a PSD, în condițiile în care formațiunea lui Sorin Grindeanu a refuzat sistematic să voteze proiectul de lege:

„Eșecul este al celor care au refuzat să voteze acest proiect. USR a spus, chiar dacă sunt multe lacune și în varianta actuală pe masă, că ne-am fi asumat să votăm pentru acest proiect, tocmai pentru că și acum există extrem de multe inechități în sistemul actual”.

Mișcoiu: „Toate partidele care au guvernat ies prost din acest eșec”

Politologul Sergiu Mișcoiu spune că responsabilitatea nu poate fi atribuită doar actualului Guvern sau PSD, după ce mai multe partide au avut în responsabilitate acest domeniu.

„Toate partidele ies prost, să spunem, mai puțin AUR, care nu are o dependență directă de calitatea actului guvernamental. În rest, toate partidele ies prost, inclusiv Partidul Social Democrat, care a gestionat o lungă perioadă aceste ministere conexe, Ministerul Muncii, Ministerul Solidarității Sociale și alte ministere care au legătură cu acest domeniu. Până la urmă, avem o perioadă lungă de timp în care inacțiunea, faptul că s-a așteptat enorm, a generat situația în care am ajuns. Adică să nu reușim să adoptăm un proiect de lege pentru care știam că avem o obligație cu trei ani în urmă”, explică politologul.

Nicușor Dan și-a consumat aproape toată marja de intervenție

Președintele a chemat partidele la negocieri și a încercat să le aducă la un compromis. Sergiu Mișcoiu consideră că, în cazul legii salarizării, Nicușor Dan nu avea la dispoziție alte pârghii importante prin care să deblocheze situația:

„În această etapă și în ceea ce privește, în mod particular, legea salarizării unitare, președintele nu putea face mult mai mult decât a făcut până acum. Nu cred că este unul dintre domeniile în care ar trebui să fie cel mai criticat. Poate este printre puținele situații în care a încercat să miște lucrurile înainte, dar a constatat, ca și noi toți, că partidele nu reușesc să se înțeleagă. De aceea, proiectul de lege mai bine nu este adoptat decât să fie adoptat într-o manieră care să fie prejudiciabilă unei mari părți a angajaților din sectorul public din România”.

„Filosofia” legii păstrează o ierarhie salarială contestată

În opinia politologului, proiectul legii salarizării avea mai multe probleme, în condițiile în care salariile din învățământ nu ar fi urmat să crească semnificativ în raport cu alte venituri. Problema a fost și numărul mare de angajați din acest sector, aproximativ 300.000, adică aproape un sfert din totalul bugetarilor. O majorare salarială pentru această categorie ar fi avut, astfel, un impact important asupra bugetului.

„Dar, oricare ar fi fost soluția adoptată, rămâne problema că filosofia din spatele acestui proiect este una viciată. Dacă un proiect de lege consfințește pe termen lung o ierarhie în care funcționarii și numiții politici, inclusiv cei care sunt la începutul carierei, câștigă mai mult decât oameni din educație și sănătate aflați la finalul carierei, înseamnă că avem o societate viciată. Domeniile care ar trebui să beneficieze pentru dezvoltare și care se află întotdeauna la baza ierarhiei, adică sănătatea și educația în special, ar trebui să fie ele însele privilegiate. Decât să avem un asemenea proiect, eu cred că mai bine este să nu mergem înainte cu orice preț, cu o aberație care ar fi creat chiar inechități mai mari”, afirmă politologul.

Întrebat dacă Nicușor Dan s-a grăbit atunci când a anunțat public un acord de principiu în partidele din fosta coaliție asupra îndeplinirii jaloanelor din PNRR, Sergiu Mișcoiu spune că șeful statului a transmis în acel moment doar o declarație de intenție:

„Atunci când președintele a anunțat acordul, nu a anunțat un acord asupra unui proiect anume, ci asupra ideii că trebuie să îndeplinim aceste jaloane și că partidele sunt de acord să negocieze până vor ajunge la un termen rezonabil pentru ca jalonul să fie atins. Nu cred că se referea la o serie de proiecte prioritare, nici măcar la nivel general, asupra cărora partidele ar fi căzut de acord înaintea unei negocieri care trece prin Parlament. În Parlament pot apărea multe modificări, așa cum deja a fost cazul, cel puțin cu legea integrității”.

PNRR, OECD și aceeași problemă

Pe de altă parte, eșecul legii salarizării se înscrie într-o problemă mai largă privind capacitatea României de a-și respecta angajamentele externe. 

„Președintele a transmis, sigur, un mesaj pozitiv pentru a influența partidele în această direcție. Partidele au declarat însă public că aceste obiective sunt prioritare și că vor face tot posibilul să găsească consensul atât în ceea ce privește jaloanele PNRR, cât și în ceea ce privește OECD. Dacă în cazul legii integrității s-a atins, să spunem, un compromis relativ rapid, cu jaloanele PNRR vedem că lucrurile stau destul de prost. Iar în ceea ce privește aderarea la OECD, s-ar putea să nu fim capabili să ne îndeplinim obiectivul aderării cât mai rapide. Idealul acestei aderări este grevat și de faptul că nu avem consens politic, stabilitate și o direcție clară”, afirmă profesorul.

De la neîncredere la refuzul autorității

Un astfel de episod ar putea măcina și mai mult încrederea în instituțiile publice, care oricum se află la minime istorice.

„Cred că am depășit momentul în care încrederea în clasa politică poate să scadă. Cred că am ajuns la nivelul la care, pur și simplu, ordinea publică poate fi amenințată, în sensul în care cetățenii pot să nu se mai conformeze cadrului legislativ și instituțional. Tocmai fiindcă deja s-a atins un nivel foarte scăzut de încredere în instituții. Mai puțin de 7% în Parlament. Până la urmă, orice instituție are un nivel minim de încredere de care beneficiază din oficiu, să spunem așa, pentru că întotdeauna există oameni care vor respecta autoritatea. Dar faptul că mai puțin de unul din zece români are încredere în Parlament și că aproape opt din zece români nu au încredere în instituțiile democratice arată că deja nu mai discutăm despre o simplă scădere a încrederii”, explică Sergiu Mișcoiu.

Potrivit politologului, în aceste condiții există pericolul ca cetățenii pur și simplu să nu se mai conformeze ordinii publice. 

„Nu mai trebuie măsurat, măcar, în termeni statistici. Putem să ajungem la stadiul următor, care, din păcate, este acela în care cetățenii nu se mai conformează ordinii publice. Este un fel de disoluție a contractului social. Dacă aceasta este etapa următoare, mi-e teamă că nu este foarte departe de a deveni realitate”, avertizează politologul.