Video „Drumul Marmurei”, șoseaua de 88 de milioane de euro construită pentru a salva de la pustiire satele din Munții Poiana Ruscă

Lucrările la „Drumul Marmurei”, noua șosea care va traversa Munții Poiana Ruscă și va crea o legătură între Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara, au început. Investiția de 88 de milioane de euro este privită ca o șansă pentru revitalizarea unei regiuni afectate de declinul industrial și demografic.

Drumul Marmurei trece pe la poalele carierei de marmură Ruschița Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Micile localități care împânzesc Munții Poiana Ruscă au devenit tot mai pustii în ultimele decenii, iar investițiile în transport nu au putut opri declinul demografic și economic al regiunii din vestul României, în trecut mult mai industrializată și mai conectată la magistralele de comunicații.

Au început lucrările la Drumul Marmurei

„Drumul Marmurei”, o șosea montană care va conecta, prin Munții Poiana Ruscă, județele Hunedoara, Caraș-Severin și Timiș, a intrat în șantier în județul Timiș, pe două dintre cele patru secțiuni ale sale. Noul traseu este așteptat să scoată din izolare mai multe localități montane din cele trei județe și să atragă turiști în regiunea al cărei reper a rămas, de peste un secol, cariera de marmură din Ruschița.

„Lucrările de modernizare a DJ 684 au intrat în etapa de execuție. Pentru cele două tronsoane au fost emise ordinele de începere, amplasamentele au fost predate constructorului, iar lucrările sunt deja în desfășurare. Investiția vizează traseul DN 68A (Coșava) – Tomești – Luncanii de Jos – limita județului Caraș-Severin, cu o lungime totală de 26,978 km. Modernizarea drumului va asigura o legătură mai bună între județele Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara, precum și deplasări mai sigure și mai rapide. Proiectul este cofinanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Regional Vest 2021–2027”, a anunțat Consiliul Județean Timiș.

„Drumul Marmurei” este format din sectoare ale DJ 684 și DJ 684A, cu o lungime de circa 56 de kilometri. Noua șosea va lega, peste munți, văile Begăi, din Timiș, Cernei, din Hunedoara, și Bistrei, din Caraș-Severin, pe un traseu ocupat în prezent, în mare parte, de drumuri forestiere. Investiția este implementată prin Programul Regional Vest, în parteneriat cu consiliile județene Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara, Consiliul Județean Timiș fiind lider de proiect.

În județul Timiș, proiectul cuprinde sectoarele Coșava–Tomești–Luncanii de Jos și Luncanii de Jos–limita județului Caraș-Severin. În județul Caraș-Severin, proiectul este împărțit în alte două loturi: tronsonul Voislova–Ruschița–limita județului Timiș și legătura dintre DJ 684 și județul Hunedoara, la DJ 687D. Cele două sectoare au fost scoase la licitație de Consiliul Județean Caraș-Severin.

Potrivit ADR Vest, lucrările la „Drumul Marmurei” sunt estimate la 88 de milioane de euro, aproximativ 450 de milioane de lei, iar din această sumă aproape 48 de milioane de euro reprezintă fonduri nerambursabile, prin Programul Regional Vest.

„Obiective mai accesibile pentru turiști, iar autostrada mai aproape de localnici – acestea sunt principalele beneficii ale modernizării Drumului Județean 684, care va conecta județele Caraș-Severin, Timiș și Hunedoara”, informa ADR Vest.

Drumul Județean 684 este numit și „Drumul Marmurei”, datorită marii cariere de marmură de la Ruschița, pe lângă care va trece. Traseul pornește din localitatea timișeană Coșava, unde se intersectează cu DN 68A Deva–Lugoj, la câțiva kilometri de Autostrada A1, și urcă prin Tomești și Luncanii de Jos spre izvoarele Begăi. De la limita județelor, drumul coboară spre Ruschița, trece pe lângă cariera de marmură, traversează localitățile Ruschița și Rusca Montană și ajunge la Voislova, unde se intersectează cu DN 68 Hațeg–Caransebeș–Lugoj.

O ramificație de circa 6,2 kilometri, pe DJ 684A, va urca dintre Rusca Montană și Ruschița spre Gura Bordului, la limita județelor Hunedoara și Caraș-Severin. Acolo, traseul se va intersecta cu DJ 687D, care coboară prin satele de pe Valea Cernei spre Lacul Cinciș și municipiul Hunedoara.

Drumul Marmurei, prin sate tot mai pustii

Munții Poiana Ruscă, regiunea traversată de viitoarea șosea montană, au fost afectați în ultimele decenii de depopulare și de pierderea unei mari părți din vechea industrie, iar „Drumul Marmurei” este privit de autorități ca o investiție care ar putea reda atractivitatea zonei, cel puțin din punct de vedere turistic.

Comunele Tomești (Timiș), Zăvoi și Rusca Montană (Caraș-Severin) și Lunca Cernii de Jos (Hunedoara), aflate pe traseul noii șosele, numără împreună mai puțin de 8.000 de locuitori, teritoriul lor fiind acoperit în cea mai mare parte de păduri care ocupă văile adânci și crestele montane ce se înalță până la aproape 1.400 de metri. În trecut, satele din zonă erau mult mai animate, iar urmele exploatărilor industriale sunt încă vizibile la tot pasul.

În a doua jumătate a secolului XX, localități ca Ruschița, Rusca Montană și Tomești s-au dezvoltat odată cu extinderea exploatărilor miniere și industriale. Cariera de marmură Ruschița, deschisă în secolul al XIX-lea, și minele de fier din vecinătatea ei au atras mii de muncitori din alte regiuni ale țării și au menținut comunitățile montane care, în lipsa acestor activități, ar fi riscat să se restrângă mult mai devreme.

De cealaltă parte a munților, uzina locală din Tomești a fost înființată în primii ani ai secolului al XIX-lea pentru producerea sticlei, din nisipul extras din cariera satului Jupânești, din apropiere.

Și aici, regimul comunist a extins mult peste capacitatea inițială vechea topitorie de sticlă, iar în jurul ei au fost construite peste 200 de locuințe, majoritatea în blocuri muncitorești, oferite familiilor stabilite în noua localitate Colonia Fabricii, din comuna Tomești.

Declinul industriei după 1990, plecarea unei părți importante a populației și abandonarea unor căi de transport au schimbat însă întreaga regiune de la poalele Munților Poiana Ruscă.

Satele de la poalele munților s-au depopulat treptat

În sudul Munților Poiana Ruscă, de-a lungul drumului dintre Hațeg și Caransebeș (DN 68), comunitățile locale au pierdut din vitalitatea de altădată.

1/11

Drumul Marmurei Rusca montană și Ruschița Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (20) jpg Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Șoseaua urmează în mare parte traseul vechii căi ferate Hațeg–Caransebeș, de aproape 80 de kilometri, una dintre liniile spectaculoase construite la începutul secolului XX. Calea ferată a fost construită pentru a impulsiona economia zonei, pentru a scurta distanțele dintre magistralele de transport și pentru a valorifica resursele naturale din regiune, în special pădurile și bogățiile subsolului. În anii ’70, segmentul de mijloc al acesteia, construit cu cremalieră (sistem folosit pentru tractarea locomotivelor în pantă) la Porțile de Fier ale Transilvaniei, a fost dezafectat. Odată cu închiderea lui, satele înșirate pe Valea Bistrei și de-a lungul șoselei care traversează Țara Hațegului, dar și orașele Caransebeș și Hațeg, au pierdut una dintre căile importante de comunicație care lega regiunea Banatului Montan de cea a Ardealului.

1/12

Drumul Marmurei Rusca montană și Ruschița Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (12) jpg Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Pe lângă „amintirile” industriale, regiunea, traversată în Antichitate de una dintre principalele căi de comunicație ale Daciei Romane, păstrează și vestigiile istorice din jurul fostei colonii Ulpia Traiana Sarmizegetusa, primul oraș înființat de romani pe teritoriul Daciei după războaiele de la începutul secolului al II-lea. Închiderea căii ferate, dar și izolarea zonei de magistralele actuale de transport au grăbit declinul demografic și economic al acesteia.

În nordul Munților Poiana Ruscă, mai multe sate și comune înșirate pe traseul DN 68A trec și ele printr-o situație asemănătoare.

O parte importantă din traficul de tranzit a fost preluat de Autostrada A1 Lugoj–Deva, unde se află în fază avansată de execuție ultimul segment lipsă, de 13,5 kilometri, de la limita județelor Hunedoara și Timiș. Pe vechiul drum, cu un traseu folosit în mare parte încă din Antichitate, se înșiră rămășițe ale industriei locale, dezvoltate încă din vremea Imperiului Austriac, în timp ce mulți dintre localnici își asigură veniturile muncind în fabricile din Timișoara, la care fac naveta chiar și de la 100 de kilometri.