Negocierile pe legea salarizării au picat. De ce nu se pot înțelege partidele pe legea salarizării

Negocierile de la Cotroceni privind legea salarizării bugetarilor s-au încheiat marți seară fără un acord, în condițiile în care au rămas mai puțin de 3 săptămâni până la termenul de 31 august. Prin urmare, România riscă să piardă 770 milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență. Politologul Sergiu Mișcoiu, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, atrage atenția, într-o analiză pentru „Adevărul”, că problema actuală este rezultatul unui eșec mult mai vechi. Legea putea fi negociată și modificată în cei patru ani de la începutul reformei, dar discuțiile au fost amânate până când presiunea PNRR a transformat-o într-o cursă contracronometru.

Președintele Nicușor Dan. FOTO: Inquam Photos

Negocierile purtate de președintele Nicușor Dan cu liderii PSD, PNL, USR și UDMR au fost precedate de discuțiile dintre Administrația Prezidențială și sindicatele din Educație. Liderii principalelor federații sindicale au respins forma actuală a proiectului, susținând că nu respectă angajamentele luate în timpul grevei profesorilor din 2023.

Simion Hăncescu, liderul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, a calificat proiectul drept „o cacealma”. Sindicaliștii contestă în special modul în care au fost calculate noile grile și susțin că impactul bugetar al revendicărilor profesorilor a fost supraestimat.

Sindicatele cer ca aceste calcule să fie refăcute împreună cu Banca Mondială, care a participat încă din 2022 la evaluarea funcțiilor din sectorul public și la pregătirea reformei salarizării. Profesorii acuză, de asemenea, Ministerul Educației că ar fi transmis date incorecte privind normele didactice din universități, inclusiv norme parțiale sau care nu mai există.

PSD nu vrea să piardă mesajul social

PSD a anunțat înaintea întâlnirii de la Cotroceni că nu poate susține proiectul în forma actuală. Social-democrații cer modificări ale grilelor pentru Educație și Sănătate, iar una dintre variante este aplicarea etapizată a noilor salarii, astfel încât impactul asupra bugetului să fie împărțit pe mai mulți ani.

Florin Manole, fost ministru al muncii, a cerut salarii mai mari pentru profesorii debutanți și păstrarea principalelor sporuri din sistemul medical.

UDMR a cerut, la rândul său, să fie clarificate sursele de finanțare. Kelemen Hunor a avertizat că proiectul „nu are cum să iasă bine” dacă Parlamentul primește un text fără un acord politic și fără să fie clar de unde vor veni banii pentru aplicarea noilor grile.

PNL a venit la negocieri cu argumentul financiar. Cele 770 milioane de euro din PNRR reprezintă miza imediată, iar termenul este extrem de scurt.

„Mai avem mai puțin de trei săptămâni până la termenul-limită pentru adoptarea Legii salarizării, jalon în PNRR. Dacă nu îndeplinim jalonul până la 31 august, România va pierde 770 de milioane de euro”, a explicat Siegfried Mureșan.

4 ani pentru reformă, 3 săptămâni pentru acord

Autoritățile au început reforma salarizării bugetare încă din anul 2022, când funcțiile din administrația publică au fost evaluate cu sprijinul Băncii Mondiale. În 2023 au început consultările cu familiile ocupaționale, dar procesul a fost afectat de greva din Educație.

Discuțiile au fost reluate în 2024 și 2025, iar termenul final negociat cu Comisia Europeană a ajuns la 31 august 2026. În forma prezentată public de Guvern în luna mai, proiectul prevedea eliminarea a 87 dintre cele 151 de sporuri existente, includerea unei părți dintre acestea în salariul de bază și introducerea unor mecanisme de recompensare a performanței. Guvernul susținea că veniturile existente vor fi protejate și că aproximativ 56% dintre angajații publici ar urma să beneficieze de creșteri.

„Acest act ar fi trebuit, în primul rând, să fie adoptat pe perioada lungă a celor 4 ani de până acum, în special în perioada 2022-2025. De multe ori, acest proiect putea fi supus consultării publice, putea fi discutat. Trebuiau identificate blocajele, se putea negocia, se puteau întreba negociatorii și așa mai departe. Se consumau toate aceste probleme într-o perioadă mai lungă și, până la urmă, se ajungea la o variantă mulțumitoare pentru o parte semnificativă dintre actori. Nu poți să-i mulțumești pe toți, dar totuși poți să te asiguri că o lege devine eficientă după adoptare, atunci când și actorii implicați în punerea ei în practică o pun efectiv în practică”, a explicat Sergiu Mișcoiu.

În schimb, partidele au ajuns acum să negocieze nu doar conținutul legii, ci și costul politic al fiecărei modificări, într-un interval în care nu mai există timp pentru o dezbatere reală.

Riscul este ca reforma să creeze alte inechități

O lege adoptată în grabă poate ajunge să rezolve unele probleme și să creeze altele. Sergiu Mișcoiu avertizează că, fără o negociere socială serioasă, noua grilă poate produce o ierarhie salarială mai dezechilibrată decât cea pe care încearcă să o înlocuiască.

„Riscul acum este acela de a ajunge la un proiect care să facă, în același timp, greșeli din punct de vedere al rezultatelor pe care le atinge. Putem avea o ierarhie total bulversată în ceea ce privește salarizarea, putem avea inechități mai mari decât aveam anterior, după cum putem avea și o lege care să fie în sensul restabilirii unei ordini firești sociale și al unei puneri într-o schemă de valorizare apropiată de ceea ce contează într-o societate sănătoasă, sănătatea, educația și așa mai departe. Pentru a ajunge la aceasta, ar trebui să avem o negociere socială întinsă pe cel puțin șase luni, dacă nu nouă luni. Nu e cazul acum și este limpede că fiecare partid își joacă propria carte”, a subliniat politologul.

PNL și USR își asumă reforma, PSD își apără electoratul

În opinia politologului, PNL și USR sunt dispuse să meargă înainte cu proiectul, acceptând eventuale modificări, dar fără să renunțe la structura de bază. PSD se află într-o situație complicată, pentru că orice susținere a unor măsuri percepute drept restrictive poate intra în conflict cu propriul mesaj social.

„PNL și USR joacă cartea intransigenței, merg înainte cu proiectul de lege. Deși arată că pot să facă anumite amendamente, nucleul dur este acolo. Partidul Social Democrat consideră că, dacă cedează pe acest proiect, va ajunge cu totul în zona de vizor și cred că nu va mai apăra categorii sociale ample, făcând un joc pe care îl știm ca fiind specific Partidului Social Democrat, acela de a nu-și asuma responsabilitatea în momente-cheie”, a explicat Sergiu Mișcoiu.

Așa se explică și de ce presiunea celor 770 de milioane de euro nu este suficientă pentru a produce rapid un acord. 

Implicarea președintelui în negocieri a fost, în opinia lui Mișcoiu, justificată. Problema este că intervenția de la Cotroceni vine după alte tentative nereușite de mediere, iar acest lucru a redus greutatea politică a mesajului prezidențial.

„De aceea, negocierile acestea au eșuat în prima fază. Faptul că președintele a încercat să facă aceste negocieri este un lucru bun. Faptul că aceste negocieri au venit în urma unor tentative eșuate, și nu în premieră, este un lucru care a afectat soarta lor. Credibilitatea mesajului prezidențial nu mai este cea care era”, a subliniat analistul.

PSD este prins între Guvern și sindicate

Presiunea asupra PSD vine și din partea sindicatelor. Social-democrații au susținut în mod tradițional un discurs centrat pe protecția drepturilor sociale, iar sindicatele le cer acum să demonstreze că nu renunță la această poziționare.

„PSD a fost pus în vedere de către sindicate că va exista o reacție din partea acestora în măsura în care Partidul Social Democrat, cel care, istoric vorbind, apăra interesele colective apărate și de sindicate și se plasa într-o logică a drepturilor sociale, va susține o asemenea formulă. Sigur că nu a făcut întotdeauna față cu brio acestei misiuni pe care și-a asumat-o, dar măcar era apropiat de această zonă. Cedările în acest moment, din partea social-democraților, vor fi imediat taxate de sindicate, care înțeleg foarte bine că PSD-ul, în momentul critic, este concurat de aur, inclusiv în zona aceasta a mesajului social. Orice mișcare greșită ar împinge PSD-ul într-o zonă de dizolvare politică”, a explicat Sergiu Mișcoiu.

Pentru PSD, problema principală este cine va suporta costul politic al legii salarizării. Dacă partidul acceptă o variantă considerată nefavorabilă profesorilor sau angajaților din sănătate, sindicatele au un argument puternic împotriva sa. Dacă se opune, poate fi acuzat că pune în pericol jalonul PNRR și banii europeni.

O altă miză a negocierilor este modul în care vor evolua efectiv veniturile bugetarilor, inclusiv în contextul alegerilor din 2028.

„Nu cred că nimic rămâne fixat așa. Sunt lucruri dinamice și sunt amendate de-a lungul timpului. Suntem însă în fața unei situații în care partidele știu că își asumă totuși un anumit obiectiv în fața finanțatorilor și că, în acest mod, nu vor putea abdica chiar atât de ușor de la acesta. Pentru categoriile de populație trebuie spus că înghețarea salariilor în anumite tranșe și neindexarea acestora, așa cum se practică de fapt în consensul social european, adică indexarea cu rata inflației sau cu o rată care seamănă cu rata inflației, înseamnă, de fapt, scăderea puterii de cumpărare. Venituri mai mici înseamnă, în viața de zi cu zi, mai puțină putere de cumpărare”, a subliniat analistul.