Exclusiv „Martir” milionar cu vilă în Italia. Sociolog din Elveția: „Călin Georgescu e un lider de teflon”

În ciuda detaliilor din dosarul DIICOT legate de traiul luxos care contrastează cu stilul de viață pe care îl pozează, Călin Georgescu e văzut ca un martir, nu ca un fariseu. Daniel Sandu, sociolog la Universitatea Fribourg (Elveția), explică mecanismul din jurul „liderului de teflon”.

Călin Georgescu e văzut ca un martir de milioane de români Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Procurorii DIICOT au solicitat arestarea preventivă pentru 30 de zile a lui Călin Georgescu, într-un dosar în care este acuzat de constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Politicianul nu apare singur, ci alături de omul de afaceri Ionel Rusen, pentru care a fost făcută o solicitare identică. Prejudiciul estimat la peste 1,1 milioane de euro. Ar fi vorba de o sumă obținută, conform plângerilor unor oameni de afaceri, sub pretextul unor garanții pentru credite fictive.

În referatul întocmit de procurori apare și informația că fostul candidat la postul de președinte ar fi încercat, prin intermediul lui Ionel Rusen, să obțină o vilă în Italia, dar și protecție juridică pe teritoriul acestei țări.

„Martir” milionar cu vilă în Italia

Deși Călin Gergescu și colaboratorii săi dispun de sume de ordinul a milioane de euro, așa cum reiese din interceptările DIICOT, politicianul este foarte convingător atunci când le spune votanților săi că este adeptul unui trai simplu în care nu pune preț pe bani. Cu atât mai interesant este mecanismul prin care el îi convinge pe oamenii simpli să creadă în el. Călin Georgescu se dedublează aparent și dezvoltă o a doua personalitate. Cea pe care o arată foarte convingător electoratului său este cea a unui om care susține teme ecologiste și militează pentru nevoia reîntoarcerii la un trai cât mai simplu.

Numai că între afirmațiile sale cu privire la nevoia unei reîntoarceri la origini și la un trai minimal, în mijlocul naturii, se interpune realitatea dezvăluită sau cel puțin invocată de procurori. În dosarul DIICOT apare un alt Călin Georgescu, un om prosper, cu posibilități materiale dincolo de imaginația votanților săi.

Există o întreagă dezbatere despre priza pe care continuă să o aibă Călin Georgescu pentru milioane de români, chiar dacă există suficiente elemente pentru a contrazice imaginea pe care o afișează. Sociologul Daniel Sandu este cercetător în Elveția, la Universitatea Fribourg. Munca sa de cercetător se concentrează pe domeniul identității sociale, europenizării și democrației, cu accent pe Europa Centrală și de Est. Într-o analiză pentru „Adevărul”, Daniel Sandu vine cu o perspectivă proprie în ce privește secretul lui Călin Georgescu.

De ce e Călin Georgescu un „lider de Teflon”

„Cred că, în mare parte, Călin Georgescu a reușit să câștige acest statut de lider politic „de Teflon” încă din perioada alegerilor din 2024 care au fost anulate. Și își păstrează această calitate și în ziua de astăzi. Este ascultat și susținut de către oameni care fie nu interacționează cu știrile mainstream, fie nu le cred. Iar victimizarea lui nu face decât să îl transforme într-un martir. Sancțiunile sau aceste investigații îl transformă mai degrabă într-un martir decât să îl arate ca pe un șarlatan sau ca pe un fariseu. Și știe foarte bine să exploateze ceea ce se întâmplă și să se prezinte în acest fel”, spune Sandu.

Sociologul Daniel Sandu e cercetător la Universitatea Fribourg Foto: Arhivă personală

Un „lider de Teflon” - sau politician de Teflon - este o metaforă politică și sociologică folosită pentru a descrie un politician de care nu se prinde nicio acuzație, scandal, critică sau controversă, indiferent cât de grave ar fi acestea.

Termenul provine de la proprietățile stratului de teflon, antiaderent, pe care mâncarea nu se lipește în timpul gătitului. În mod similar, în cazul unui astfel de lider, orice atac al adversarilor, orice anchetă jurnalistică sau judiciară ori orice greșeală publică pare să „alunece” fără a-i afecta imaginea, popularitatea sau baza de susținători.

Acest termen a fost folosit în anii '80 de Patricia Schroeder (o congresswoman din SUA), care l-a numit pe fostul președinte american Ronald Reagan „The Teflon President”, deoarece scandalurile din administrația sa nu se lipeau niciodată de el personal. Mai recent, Donald Trump este cel mai des citat exemplu modern. În ciuda zecilor de puneri sub acuzare, condamnări civile și penale și controverse majore, baza sa electorală a rămas extrem de fidelă, privindu-l ca pe o victimă a „statului paralel” și chiar i-au asigurat un al doilea mandat.

Erodarea încrederii în instituții și efectul de martiriu

Dacă partidele din România și liderii lor au la dispoziție aparate imense de PR, vizibile atât în cazurile lui Ilie Bolojan, Dominic Fritz sau Sorin Grindeanu, Călin Georgescu nici măcar nu mai are nevoie de așa ceva, crede sociologul.

„Nici nu mi se pare că în acest moment Călin Georgescu are nevoie de un aparat de comunicare extrem de elaborat, pentru că cea mai mare parte a procesului este îndeplinită tocmai de acest climat de neîncredere generalizată în establishment-ul instituțional, atât în presă, cât și în instituțiile vechi, în special în justiție. Faptul că aceste instituții tradiționale, Președinția, Ministerul Justiției, Poliția, Procuratura, îl contestă și îl acuză de diverse lucruri îl face „inamicul inamicului meu”. Ceea ce, evident, îi produce simpatie și efectul ăsta de martiriu”, explică Daniel Sandu.

În cazul lui Călin Georgescu, ar fi vorba de mai multe decât o carismă. De altfel, Daniel Sandu nici măcar nu îl vede pe fostul candidat ca pe o persoană carismatică, ci are o altă explicație pentru succesul său care pare permanentizat.

„Aș merge mai degrabă pe explicația asta: inclusiv un individ total necarismatic, dintr-un alt film, cum e Georgescu din multe puncte de vedere, ajunge să fie apreciat și susținut nu neapărat pentru vreo calitate a lui, ci pentru că este contestat atât de tare de către niște instanțe, actori și instituții care sunt inamicii acestor oameni. Deci devine inamicul sau victima inamicilor mei”, punctează Sandu.

Momentul scadenței și riscul polarizării

Deși se vorbește foarte mult despre vina pe care o au autoritățile în această privință, Daniel Sandu consideră că este nevoie de o nuanțare în această privință.

„Nu este o vină punctuală de acum. Este scadența acestei datorii instituționale, a acestui free-riding instituțional pe care s-a marșat atâta amar de vreme, în care politicienii, partidele și instituțiile au neglijat nevoia de a construi încredere, predictibilitate și un sentiment de confort al cetățeanului de rând față de procesul juridic și politic din țară. Aceste instituții au pierdut încrederea, iar pentru că au pierdut-o, acum oricine este inamicul lor devine erou”, subliniază Daniel Sandu.