De ce nu-l demite Nicușor Dan pe generalul Pahonțu? „Pare că există un soi de complicitate”. Cât stă în picioare apărarea președintelui

Generalul Lucian Pahonțu, șeful Serviciului de Protecție și Pază din 2005, se află în centrul unui imens scandal după ce publicația Recorder a dezvăluit că ar fi făcut parte din dispozitivul fostei Securități chemat să intervină, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, pentru reprimarea revoluționarilor grupați în zona Hotelului Intercontinental. Conform aceleași surse, Pahonțu ar fi făcut parte și din forțele care au intervenit brutal  împotriva manifestanților înaintea Mineriadei din iunie 1990. Întrebat joi dacă, în virtutea acestor informații, îl va demite pe Pahonțu, președintele Nicușor Dan i-a luat apărarea șefului SPP negând faptul că acesta ar fi contribuit efectiv la represiune. Istoricul Dorin Dobrincu, specialist în rezistența anticomunistă, și analistul politic Cristian Roșu au analizat pentru „Adevărul” documentele și declarațiile apărute în cazul Pahonțu. Ei explică ce știm despre rolul acestuia în structurile de represiune din 1989 și 1990 și de ce faptul că un om provenit din structurile fostei Securități conduce SPP de 21 ani ridică probleme.

Nicușor Dan, Lucian Pahonțu, Eugen Tomac, Rareș Bogdan, Victor Negrescu și Valentin Naumescu Foto: Facebook

Potrivit investigației Recorder, Lucian Pahonțu a fost între 1987 și 1990 comandant de pluton în cadrul Trupelor de Securitate, la UM 0305 Băneasa, structură militarizată a Ministerului de Interne.

În seara de 21 decembrie 1989, plutonul său a ajuns în zona Universității și a Hotelului Intercontinental. Acolo, forțele de represiune au intervenit împotriva manifestanților. Potrivit datelor prezentate de Recorder, 48 de oameni au fost uciși, 150 au fost răniți, iar 1.245 au fost bătuți și arestați în acea noapte.

Pahonțu a declarat în fața procurorilor că nici el, nici subunitatea sa nu au avut contact cu manifestanții. Un fost coleg, locotenentul Radu Grigoraș, susține însă că militarii au fost chiar la baricadă.

„Noi am fost prezenți chiar acolo, la baricadă, când au venit tancurile și au trecut peste ei, i-au călcat, i-a împușcat în cap. I-am luat, i-am urcat în camioane, am spălat străzile împreună cu pompierii”, a spus Radu Grigoraș.

Aceeași unitate ar fi fost implicată și în evacuarea Pieței Universității, în 13 și 14 iunie 1990. Grigoraș spune că a participat la acțiune împreună cu Pahonțu.

„Eram colegi, 2-3 ani diferență de vârstă poate, eram apropiați. Am fost împreună la evacuarea Pieței Universității. Au fost arestări la corturi acolo, i-am luat la bastoane, îi loveam, îi încătușam, foloseam forța”, a dezvăluit Radu Grigoraș.

Nicușor Dan: „Domnul Pahonțu nu este în această situație”

Întrebat joi seară dacă va cere schimbarea lui Pahonțu, Nicușor Dan a făcut o distincție între principiul general și cazul concret al șefului SPP. Președintele a spus că o persoană care a participat la reprimarea manifestanților nu ar trebui să ocupe o funcție înaltă, dar a susținut că Pahonțu nu se află în această situație.

„Orice persoană care a reprimat, participând la una dintre aceste acțiuni, din punct de vedere moral, nu are ce să caute într-o funcție înaltă. Și trei, domnul Pahonțu nu este în această situație”, a susținut Nicușor Dan.

Baricada și intervenția forțelor de represiune

Istoricul Dorin Dobrincu pornește de la zilele în care regimul Ceaușescu își pierdea controlul asupra țării. Revolta începută la Timișoara ajunsese la București, iar după mitingul convocat de Ceaușescu în 21 decembrie, forțele de ordine au fost mobilizate pentru a-i dispersa pe manifestanții care ocupaseră zona centrală a Capitalei.

„România a cunoscut în cea de-a treia săptămână din decembrie 1989 prăbușirea regimului comunist. Dincolo de controversele istoriografice sau memoriale, acesta este momentul fondator al statului democratic actual. Revoluția a izbucnit la Timișoara, la 16 decembrie 1989, iar la 20 decembrie, după zile de represiune soldate cu mulți morți și răniți, orașul a fost declarat liber de comunism. Contestat direct, incapabil să înțeleagă realitatea, Nicolae Ceaușescu a organizat un mare miting la București, în Piața Republicii, actuala Piață a Revoluției, în ziua de 21 decembrie 1989, la orele prânzului”, a explicat Dorin Dobrincu.

Mitingul organizat de Ceaușescu s-a transformat astfel într-un moment decisiv pentru regim. Dictatorul a încercat să repete mobilizarea din 1968, însă reacția mulțimii a arătat cât de mult se schimbase România în cele două decenii care trecuseră.

„El credea că în acest fel putea repeta scena din august 1968, când în aceeași piață mulțimea îl aclamase, în contextul poziției sale de frondă față de invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia. Numai că între timp toate se schimbaseră: contextul internațional, situația internă, generațiile. În loc să fie aclamat, Ceaușescu a fost huiduit. Cei mai mulți oameni au aruncat pancartele și au părăsit piața, iar unii s-au strâns în zona Hotelului Internațional, unde practic aveau să blocheze Bulevardul Magheru”, a afirmat Dorin Dobrincu.

În orele următoare, autoritățile au trimis în zonă efective tot mai numeroase și tehnică militară. Baricada improvizată de manifestanți a devenit punctul principal al confruntării.

„Spre seara de 21 decembrie a fost improvizată o baricadă, manifestanții utilizând mobilier stradal, tomberoane și autoturisme. Forțe din cadrul Ministerului Apărării Naționale și al Ministerului de Interne, sursele disponibile menționează formațiuni de Miliție și Securitate, elevi ai unor școli militare, agenți strecurați în mulțime, susținute de tunuri cu apă, transportoare autoblindate și tancuri, au încercat să-i disperseze pe manifestanți”, a subliniat Dorin Dobrincu.

Represiunea a continuat până în zorii zilei de 22 decembrie, iar intervenția forțelor de ordine s-a transformat într-o operațiune violentă împotriva manifestanților. Aproape 50 de oameni au fost împușcați sau striviți de vehiculele forțelor de represiune.

„Confruntările dintre protestatari și forțele de represiune s-au derulat începând din după-amiaza zilei de 21 decembrie până spre dimineața zilei următoare. Apogeul a fost atins spre miezul nopții. Împotriva manifestanților s-au folosit nu doar instrumente contondente și gaze lacrimogene, ci și muniție de război, mai multe mașini militare au intrat în mulțime, făcând victime, iar în cele din urmă, după miezul nopții, tancurile au distrus baricada. Au fost uciși aproape 50 de civili, împușcați sau striviți de vehicule, s-au înregistrat mai bine de 150 de răniți, iar alte multe sute de manifestanți, cifrele variază în funcție de sursă, au fost arestați și duși la sediile Miliției sau la închisoarea Jilava, unde au fost supuși unor violențe și abuzuri extrem de grave”, a explicat Dorin Dobrincu.

În dimineața de 22 decembrie, situația s-a schimbat radical. Muncitorii au început să vină spre centrul Capitalei, iar controlul asupra străzii a trecut treptat de partea protestatarilor.

„Dimineața, după ce se părea că autoritățile aveau controlul asupra centrului orașului, dinspre zonele industriale au început să vină coloane masive de muncitori. Oamenii au ocupat Piața Republicii, ceea ce a determinat cuplul Ceaușescu să părăsească clădirea Comitetului Central al PCR cu ajutorul unui elicopter. În doar 24 de ore, o putere care părea de neclintit se evaporase. După mai bine de patru decenii, comunismul se prăbușea în România”, a afirmat Dorin Dobrincu.

Dobrincu: „Pahonțu a fost prezent” la Intercontinental

Documentele îl plasează pe Pahonțu în dispozitiv în calitate de comandant de pluton, iar specializarea sa în transmisiuni nu schimbă acest lucru. În acea noapte, el făcea parte dintr-o structură a Trupelor de Securitate mobilizată pentru intervenția împotriva manifestanților.

„Sursele disponibile arată în mod clar că Lucian Pahonțu a fost prezent la 21/22 decembrie 1989 în zona Intercontinental din București. Pahonțu avea atunci gradul de locotenent și era comandantul unui pluton din UM 0305 Băneasa, a Trupelor de Securitate, aflat în zona amintită. Și actualul șef al SPP, și susținătorii săi au făcut caz de faptul că tânărul ofițer era specializat în transmisiuni. Însă trebuie precizat că, la 21/22 decembrie 1989, el nu mânuia o stație de transmisiuni, ci se afla în dispozitivul unei structuri care participa la reprimarea manifestanților. La acea dată Trupele de Securitate se subordonau Departamentului Securității Statului, la rândul său parte a Ministerului de Interne”, a explicat Dorin Dobrincu.

Declarația președintelui intră însă în contradicție cu documentele și mărturiile prezentate în acest caz. În opinia istoricului, faptul că Pahonțu era în dispozitiv și conducea un pluton al Trupelor de Securitate este esențial pentru înțelegerea rolului său în acea noapte.

„Afirmația că Lucian Pahonțu nu a avut nicio legătură cu represiunea este imposibil de conciliat cu documentele care îl plasează în dispozitivul de la Intercontinental și îl indică drept comandant al unui pluton din Trupele de Securitate. Sursele care descriu confruntările violente dintre forțele de ordine și manifestanți în acea noapte trebuie corelate. Or, documentele disponibile confirmă prezența lui Pahonțu în zona Magheru-Intercontinental în noaptea de 21/22 decembrie 1989”, a arătat Dorin Dobrincu.

Pahonțu a rămas în structurile de forță după 1989

După 1989, Pahonțu a rămas în aceeași structură, care a fost reorganizată și a ajuns ulterior să participe la reprimarea manifestanților din Piața Universității înainte de Mineriada din iunie 1990

„După căderea regimului comunist, el a rămas practic în aceeași structură, trecută timp de câteva luni la Ministerul Apărării Naționale, revenită în aprilie 1990 la Ministerul de Interne și primind titulatura de Trupe de Pază și Ordine. Unitatea în care era încadrat a participat la reprimarea manifestanților din Piața Universității, în iunie 1990, iar mărturii ale unor foști colegi îl indică și pe Pahonțu ca fiind implicat”, a afirmat Dorin Dobrincu.

În 2005, Pahonțu a ajuns la conducerea SPP. A rămas în funcție sub Traian Băsescu, Klaus Iohannis și Nicușor Dan.

„În condiții normale, Pahonțu nu ar fi trebuit să aibă cariera pe care i-o cunoaștem în postcomunism: comandant de brigadă de jandarmi, șef al Serviciului de Protecție și Pază. Această din urmă funcție a ocupat-o din 2005 încoace, în mandatele mai multor președinți: Traian Băsescu, Klaus Iohannis și Nicușor Dan. Între timp, în baza poziției instituționale, șeful SPP a ajuns general cu patru stele. Faptul că a rămas în funcție sub trei administrații succesive ridică întrebări serioase despre criteriile de verificare și de responsabilizare folosite de instituțiile statului”, a subliniat Dorin Dobrincu.

Dorin Dobrincu critică direct poziția președintelui și consideră că apărarea lui Pahonțu intră în contradicție cu obligația instituțiilor democratice de a-și asuma trecutul represiv al statului.

„Mai mult chiar, deși este confruntat cu dovezile provenite din surse oficiale, actualul președinte îi ia apărarea șefului SPP. Această atitudine poate fi percepută ca o ignorare a experienței victimelor Revoluției și ridică o problemă serioasă privind raportarea instituțiilor democratice la trecutul represiv al aparatului de stat. Este o poziție care, în opinia mea, intră în contradicție cu exigența de asumare a trecutului represiv pe care ar trebui să o aibă instituțiile democratice. Nu este de mirare că măcar o parte a opiniei publice românești a trecut de la nedumerire la indignare. Sunt atitudini descalificante pentru cineva care a obținut un vot de încredere în urmă cu un an promițând apărarea democrației și, vag, mai degrabă oportunist, reforma statului”, a explicat Dorin Dobrincu.

Istoricul vede cazul Pahonțu și ca pe o dovadă a faptului că România nu a rezolvat complet problema continuității dintre vechile structuri de securitate și instituțiile statului de după 1989.

„Cazul Pahonțu ne arată că, deși au trecut aproape 37 ani de la desființarea Securității, umbra acesteia încă plutește peste România. Ne putem explica multe prin investigarea unor biografii de acest fel. Înțelegem mai bine de ce nu a fost posibilă lustrația în România, de ce structurile de forță s-au schimbat greu, de ce controlul civil asupra serviciilor secrete este limitat și de ce dosarele Revoluției și Mineriadei se află încă în faza de cercetare, după 36-37 de ani de la producerea faptelor. Înțelegem și de ce condamnarea regimului comunist ca ilegitim și criminal a produs efecte importante la nivel discursiv și a contribuit la deschiderea arhivelor și la facilitarea cercetării istorice, fără să fie urmată însă de măsuri ferme de lustrație și de responsabilizare a celor implicați în represiune. Rețelele de protejare a celor care veneau din vechiul regim, dar aveau poziții în cel nou, au funcționat timp de decenii. Și, după cum ne putem da seama cu toții, ele funcționează foarte bine în continuare”, a arătat Dorin Dobrincu.

Roșu: „Pare că există un soi de complicitate”

Cristian Roșu critică în primul rând rapiditatea cu care Nicușor Dan a respins orice implicare a lui Pahonțu în represiune. Analistul pune această reacție în contrast cu modul în care președintele a luat, până acum, deciziile importante, după perioade lungi de analiză.

„Președintele a făcut niște greșeli de exprimare. El spune că SPP nu este serviciu secret, dar SPP este serviciu secret, avem lege pentru asta. E clar că îl apără pe Lucian Pahonțu. Pare că există un soi de complicitate. De obicei, Nicușor Dan ne-a învățat că pentru orice decizie era nevoie de foarte mult timp, săptămâni, luni, ani. Așa l-am văzut de fiecare dată. Iar acum a simțit nevoia să-l absolve practic pe Lucian Pahonțu din prima. A spus că, dacă s-ar fi întâmplat asta, ar fi foarte grav, dar că nu este cazul domnului Pahonțu. Deci președintele a vrut să fie rezolutiv și să închidă subiectul”, a explicat Cristian Roșu.

În opinia sa, Nicușor Dan nu avea cum să stabilească într-un timp atât de scurt că Pahonțu nu a avut nicio implicare în represiunea din decembrie 1989. 

„Evident că n-avea cum să știe. Mai ales că problema nici măcar nu este dacă avea cum să știe, pentru că documentarul Recorder îți arată niște lucruri. E clar că Pahonțu a fost acolo. Simpla lui prezență acolo este o problemă care trebuie discutată și cercetată. Apoi, omul este în funcție de 21 de ani. Nu înțeleg de ce președintele trebuie să-l apere atât de mult. Pare că nu ne-am descurca fără el”, a subliniat Cristian Roșu.

„Pare că acest serviciu este complet nereformat”

Cristian Roșu spune că sunt mai multe probleme care se adună în cazul Pahonțu. În primul rând, trecutul său în structurile fostei Securități, dar și cei 21 de ani petrecuți la conducerea SPP.

„În cazul de față vorbim de niște probleme cumulative. Vorbim despre faptul că este de 21 de ani în fruntea unui serviciu secret. Practic, este la al cincilea mandat. Iar asta este o problemă pe care românii o resimt. Continuarea fostei Securități în actualele structuri de securitate este o problemă. Asta nu înseamnă că domnul Pahonțu sau cei care au lucrat în Securitate înainte de 1989 nu trebuiau să-și mai găsească un loc de muncă. Dar poate că nu trebuiau să ajungă tot în structurile de securitate și, în niciun caz, să le conducă. Pentru că acum stăm și ne întrebăm care este modul în care, în timpul mandatului foarte lung al domnului Pahonțu, oamenii au fost obișnuiți să lucreze, care a fost sistemul și care a fost, dacă vreți, linia SPP-ului. Pare că acest serviciu este complet nereformat”, a explicat Cristian Roșu.

Fotografia de la Bruxelles

Întrebat dacă Pahonțu avea ce să caute într-o vizită oficială la Bruxelles alături de președinte, Roșu spune că prezența sa în cadrul unei deplasări oficiale este firească, având în vedere atribuțiile șefului SPP. Problema este fotografia în care acesta apare la aceeași masă cu președintele și membri ai unor partide politice.

„O altă chestiune pe care a spus-o președintele aseară este că este normal ca șeful SPP să asigure dispozitivul de pază într-o vizită oficială. Mă refer la acea fotografie în care erau la masă. În sensul în care șeful SPP era acolo să asigure dispozitivul pentru toată vizita prezidențială. Problema nu este că domnul Pahonțu a mers la Bruxelles. Problema este cadrul relativ intim în care a fost făcută fotografia. În momentul în care avem la masă un șef de serviciu secret, președintele și membri ai unor partide politice, într-o situație politică, asta este problema. Nu faptul că domnul Pahonțu a mers la Bruxelles. Aia nu mi se pare o problemă. Putea să meargă, sigur”, a afirmat Cristian Roșu.

Potrivit analistului, apărarea lui Pahonțu îl pune pe Nicușor Dan într-o poziție vulnerabilă, mai ales într-un moment în care cazul a generat deja reacții publice și un protest față de șeful SPP.

„Aici este, de fapt, marea întrebare. De ce simte președintele nevoia să se vulnerabilizeze și mai mult, fiind oricum într-o poziție proastă, apărându-l atât de ferm pe domnul Pahonțu? Din ce știm, în seara asta este un protest în București. Cred că este primul șef de serviciu secret împotriva căruia se organizează un protest pentru a-și da demisia sau pentru a fi demis. Este un caz fără precedent”, a subliniat Cristian Roșu.

Acuzațiile privind implicarea în politică

Pahonțu a fost acuzat de-a lungul timpului de mai mulți politicieni, printre care și Liviu Dragnea, că s-ar fi implicat în jocuri politice. Deși public nu există nicio dovadă în acest sens, spune analistul, reacția lui Nicușor Dan readuce în discuție aceste acuzații.

„De-a lungul timpului au fost multe speculații și s-a vorbit despre asta. Mulți politicieni l-au acuzat mai direct pe Lucian Pahonțu de jocuri politice. Îmi aduc aminte de declarațiile lui Liviu Dragnea și așa mai departe. Acum, eu nu știu ce jocuri politice face domnul Pahonțu, dar modul în care îl apără Nicușor Dan, sigur, îmi dă de gândit”, a explicat Cristian Roșu.

Nu în ultimul rând, spune Cristian Roșu, un alt element care ridică semne de întrebare îl reprezintă reacțiile extrem de timide ale partidelor.

„Am văzut foarte multe reacții, dar au fost reacții târzii și mai degrabă anemice. Cred că doar USR, SENS și REPER au fost foarte categorice. Am văzut că domnul Bolojan a ieșit și el cu o declarație în care, de fapt, spune că Administrația Prezidențială trebuie să ia măsuri dacă vrea să ia măsuri. Iar George Simion spune pe Facebook că Pahonțu a făcut presiuni asupra lui Nicușor Dan. Deci, reacții subțiri, în orice caz. Așteptam ca, dincolo de modul de a transmite ce vrei să transmiți, să se spună ceva clar. Adică să vorbești de demisie, dacă vrei să vorbești despre asta. Sau să spui că nu este cazul”, a conchis Cristian Roșu.