Exclusiv Generalul Bălăceanu spulberă o mare iluzie: „Războiul hibrid nu permite invocarea Articolului 5”. Soluția la îndemână

De ce are nevoie Uniunea Europeană de propriul mecanism de decizie rapidă în caz de criză? Fostul reprezentant al României la Comandamentul NATO, generalul Virgil Bălăceanu, explică cum va acționa Consiliul European de Securitate în situații speciale și ce garanții de pace există pentru Ucraina.

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles Foto: MApN

Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, propune înființarea unui Consiliu European de Securitate, care ar urma să coordoneze răspunsul la amenințările cu care se confruntă UE și partenerii. Din acest format ar urma să facă parte liderii statelor membre ale Uniunii Europene, alături de cei ai Ucrainei, Marii Britanii, Norvegiei, Canadei și ai altor țări partenere. Nu toți analiștii militari sunt convinși de această idee, iar dezbaterea este despre rolul exact și despre în care ar trebui să funcționeze acest organism pentru a nu „dubla” NATO și pentru a fi cu adevărat eficient.

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei. Într-un interviu pentru „Adevărul”, generalul Virgil Bălăceanu vorbește despre necesitatea existenței acestui format și explică și cum poate funcționa și cu ce rezultate.

Adevărul: Propunerea Ursulei von der Leyen privind crearea unui Consiliu European de Securitate i-a luat pe mulți prin surprindere. Principala dilemă care se ridică în acest moment este dacă o astfel de structură nu va risca să se suprapună peste atribuțiile și mecanismele NATO. Ca analist militar cu experiență, care ați făcut parte din structurile NATO, cum vedeți noul organism?

Generalul Virgil Bălăceanu: Este o întrebare pe care NATO și lumea europeană și-o pune într-un mod absolut firesc, la fel cum și-a pus-o tot timpul când s-a vorbit despre o apărare sau chiar o armată europeană. Este o dilemă, în adevăratul sens al cuvântului, o dilemă la care s-a răspuns într-o anumită măsură ca să nu apară paralelismele și suprapunerile între NATO și lumea europeană. Însă, trebuie să o spunem deschis, ca și putere militară și capacitate de conducere strategică și operativă, NATO este categoric peste lumea europeană.

Numai că lumea europeană acum își creează propriul sistem de apărare, propriul instrument militar. Dar nu neapărat separat de NATO, ci în contextul NATO. Până la urmă și România, spre exemplu, a avut și are contribuții de forțe și pentru NATO, dar și pentru lumea europeană, când se punea problema contribuției la battlegroup-urile europene. Sigur că n-au funcționat neapărat bine. Batalionul mixt, de exemplu România-Ungaria, este destinat pentru misiuni la nivelul Uniunii Europene, la nivel ONU.

Și cum ar trebui să funcționeze la modul ideal acest consiliu, dar mai ales care va fi utilitatea sa de vreme ce avem oricum NATO, inclusiv în dimensiunea sa europeană?

Aici este vorba de un Consiliu European al Securității care va fi înființat cu precădere pentru decizii politice. Pe de altă parte, lumea europeană are un comitet militar care colaborează de mai mult timp cu NATO. Există un corp de reacție rapidă, printre cele 11 corpuri de reacție rapidă și multinaționale ale NATO, care este destinat și misiunilor NATO, dar și misiunilor Uniunii Europene, este vorba de Eurocorps. Deci nu trebuie neapărat să surprindă așa ceva.

Și repet, destinația unui asemenea consiliu este pentru decizii politice, de sprijin atunci când un stat invocă nevoia de sprijin din partea celorlalte state din Uniunea Europeană. Ceea ce creează o oportunitate, pentru că la un moment dat s-ar putea ca la nivel NATO să nu existe acel consens pe care alianța se bazează. Iar noi știm bine că NATO nu poate să desfășoare nicio operație militară, fie de mică amploare, fie de amploare medie, fie o operațiune majoră, fără să existe consens.

Și probabil Consiliul European al Securității va funcționa și pe alte principii, nu numai al consensualității, pentru că asta complică lucrurile. Eu mă întrebam întotdeauna în perioada lui Viktor Orbán dacă Ungaria ar fi de acord, de exemplu, cu tranzitul trupelor NATO într-o situație de criză pentru a ajunge pe teritoriul României. Putea foarte bine Ungaria, prin vocea lui Viktor Orbán, să spună: „Suntem de acord cu o asemenea operație, numai că nu acordăm dreptul trupelor NATO să tranziteze teritoriul Ungariei.”

Ca atare, consensul pe care se bazează NATO are evident o exprimare democratică, dar din punct de vedere practic poate să creeze probleme serioase, poate chiar probleme majore în anumite situații de criză.

Coaliția de voință și garanțiile de securitate pentru Ucraina

Pe lângă NATO și pe lângă consiliu există și alte forme de organizare, mă gândesc aici la acea „coaliție de voință” pentru Ucraina, susținută de Uniunea Europeană. Se va limita această inițiativă doar la garantarea păcii într-un scenariu post-conflict sau vorbim de un format de intervenție mai ferm?

Este o coaliție de voință care este foarte atotreprezentativă. Sunt mai bine de 50 de state. Deci nu vorbim numai de Europa prin Uniunea Europeană, numai de Statele Unite sau Canada. Vorbim și de alte state care nu sunt nici în NATO, nici în Uniunea Europeană, dar care participă la formatul Ramstein.

Acea coaliție de voință este destinată unor eventuale operații post-conflict. S-ar înscrie în garanțiile de securitate ale Ucrainei. Deocamdată discutăm doar din punct de vedere al planificării și constituirii structurilor. Pentru că acționezi doar în momentul în care există un acord de pace; nu vei acționa în momentul în care este doar o încetare a focului și un armisticiu fragil.

Dar Europa are nevoie de proprie reacție, mai ales în condițiile în care vom vedea care este noua postură europeană a Statelor Unite.

Va avea Uniunea Europeană propria armată?

Evoluțiile recente ne îndreaptă, pas cu pas, către crearea unei veritabile armate europene? Pentru că tot mai mulți analiști militari susțin că aceasta ar fi singura direcție logică pe termen lung.

În acest moment aș spune că totuși suntem departe de așa ceva. De ce ni se pare că avem propria armată din moment ce UE are un comitet militar de foarte mult timp? În momentul în care s-a creat, s-a vorbit de o a doua armată europeană, iar comitetul militar al UE funcționează de ani de zile.

O capabilitate care se creează într-un stat național înseamnă, în primul rând, respectarea Articolului 3 al Tratatului de la Washington. Este o capabilitate națională pe care poți să decizi să o folosești. Repet: tu decizi. Sigur, la solicitarea NATO sau la solicitarea UE. Când ne punem problema că vor fi prea multe capacități și nu o să mai știm ce să dăm pentru NATO și pentru UE, ne înșelăm;. De fapt, vom avea pur și simplu mai multe structuri de forțe cu un alt nivel de operativitate. Important este să existe mecanisme ca să ne adaptăm unor situații fluctuante.

Pentru că, da, unii se întreabă pe bună dreptate ce soluție vom găsi noi, de exemplu, pentru noua postură a Statelor Unite ca prezență în Europa? Cu ce am putea suplini? iar răspunsul ar fi că am face-o prin statele NATO în format european, iar majoritatea sunt din Uniunea Europeană.

Și vă mai dau un exemplu la care trebuie gândit: Moldova și Ucraina. Moldova are neutralitatea înscrisă în Constituție, iar Ucraina probabil nu are șanse prea mari să fie curând în NATO. Dar Moldova va fi în Uniunea Europeană. Într-o situație de criză, ne uităm la ei prin inacțiune pentru că nu poți să acționezi din cauză că tu ești stat membru NATO? Sau folosim un mecanism al Uniunii Europene care îți permite să acționezi sprijinind un alt stat al Uniunii Europene, cum va fi Republica Moldova?

Războiul hibrid și clauza de asistență reciprocă a UE

Totuși, avem deja în Tratatul UE Articolul 42.7 privind asistența reciprocă. Cu ce ar veni în plus un Consiliu European de Securitate față de mecanismele deja existente ale Uniunii și ale NATO, mai ales în fața amenințărilor de tip hibrid?

Păi da, aveți dreptate, avem acel articol în cadrul UE, dar găsesc că nu este suficient un articol. Părerea mea este că trebuie să ai totuși și o structură de decizie. Iar Consiliul European de Securitate ar fi exact asta. Ar fi un organism al Uniunii Europene de decizie pentru situații de criză. Deci acest Consiliu European despre care vorbește doamna von der Leyen cam asta ar trebui să facă, printre altele. Să se ocupe inclusiv de un echivalent al Articolului 4 din Tratatul NATO, care înseamnă consultări între aliați în situații de criză.

Normal că ar trebui să ajungă la un răspuns bine consolidat, cum ar trebui să fie și în cazul NATO. Dar cred că Articolul 3 vizează și Tratatul European și ar trebui să vizeze și mai bine. Pentru că NATO spune explicit că în primul rând trebuie să-ți asiguri capabilitățile naționale, pe când Uniunea Europeană încă nu o spune apăsat, iar un asemenea consiliu ar trebui să impună acest lucru.

Doi: este nevoie de consultări? Sigur că da. E nevoie de sprijin? Sprijinul poate să fie în condiții de război hibrid. De ce mergem cu ideea doar spre război clasic? Și atunci nu folosești în războiul hibrid mijloace militare și non-militare? Și poate Uniunea Europeană dezvoltă mai bine modul de reacție la războiul hibrid, pe care NATO nu poate să-l invoce de fiecare dată. Pentru că războiul hibrid nu îți creează premisele invocării Articolului 5. Exclus. Articolul 5 înseamnă agresiune, înseamnă invazie, înseamnă atac masiv. Dar Consiliul de Securitate european va coordona răspuns comun la acțiuni hibride și va acționa în situații în care NATO fie ar face-o mai greu, fie ar necesita un timp prea lung de răspuns. Deci acesta ar trebui să fie principalul său scop și este un motiv mai mult decât suficient pentru care, chiar dacă unii analiști mai ridică din umeri, este clar că este nevoie de un astfel de consiliu.