Unul dintre cele mai importante site-uri media din ţara noastră este cel al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR), singura instituţie de utilitate publică de profil de la noi, de la care aflăm, zilnic, informaţii dintre cele mai diverse scrieri în cea mai curată limbă românească.

Suntem în preziua Mare a Paştilor, când, altădată, creştinii ortodocşi se adunau în bisericile sufletelor noastre pentru a lua Lumină din Lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos spre a o transmite din mână în mână.

Conform previziunilor celor mai cunoscuţi virusologi români, pandemia globală de Coronavirus încă nu a atins cota maximă de manifestare în ţara noastră, dar în spaţiul public a revenit o pandemie mai veche şi la fel de dăunătoare societăţii, în general, şi economiei în special.

Voi vă imaginaţi că virusul ăsta distruge tot ceea ce înseamnă emoţional şi uman la noi? Nu ştiu dacă teama de infectare şi tot ceea ce se întâmplă prin spitale acum este perceput de oameni ca fiind foarte grav, mai ales în lipsa certitudinii în ceea ce priveşte viitorul.

Hey! Bună, nu ne-am mai văzut şi auzit/citit demult. Cum vă simţiţi? Eu sunt bine, mulţumesc pentru gând, sunt la izolare.

Se apropie alegerile locale. Luptele interne au început demult. Fotoliile sunt prea multe dar, în acelaşi timp, insuficiente. Partidele mari, PSD şi PNL, atacă vehement partidele mici, încă de la europarlamentare. E greu să simţi că-ţi bate careva pe umăr, nu-i aşa? Le place ăstora bătălia cu „piticii curajoşi“ mai ceva decât disputa cu dinozaurii „fricoşi“.

Despre activitatea lui Marian Oprişan, „brandul politic” al PSD Vrancea, cred că am scris de câteva ori în cei 30 de ani de presă liberă post-decembristă.

Abia aşteptam să merg în excursie cu colegii de clasă. Am economisit toţi banii pentru gogoşile zilnice, câte un leu şi 25 de bani sau 3, 75 lei pentru câte un ecler.

Aş vrea să vă povestesc despre Geografie. Acea geografie scoasă ca disciplină din sfera examenelor de final de ciclu şcolar, gimnazial sau liceal. De ce? Din punctul LOR de vedere pentru că nu ar fi ştiinţă, ci o disciplină oarecare, "aruncată" în sfera domeniului "Om şi Societate".

În urmă cu cinci ani am militat şi aş fi băut două şampanii numai să iasă Klaus Iohannis preşedinte. S-a îndeplinit!

La scrutinul de duminică, 24 noiembrie 2019, când cetăţenii români cu drept de vot, din ţară şi din Diaspora, sunt chemaţi să „arbitreze” finala dintre Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă, ei ar avea de dat, în mod normal, un vot uşor.

Cu vreo 26 de ani în urmă, într-o zi de 24 ianuarie, Teodor Meleşcanu se afla în Vrancea, la Focşani (împreună cu Ion Iliescu şi compania de la FDSN), ca invitat la împlinirea a 134 de ani de la Unirea Principatelor Române. Pe atunci, ocupa funcţia de ministru al Afacerilor Externe în Guvernul Văcăroiu.

Cuvinte tari, grele? Nici vorbă! „Adrisantul“ le merită din plin. Pentru că nu a învăţat nimic şi nici nu vrea să înveţe din lecţiile dureroase (pentru ţară şi români) ale Istoriei.

Cu 12 ani în urmă, la 29 iulie, literatura vrânceană (şi nu numai) îl pierdea pe Dumitru Pricop (Mitică, pentru cei apropiaţi lui), cel mai valoros poet din toate timpurile pe care l-a dat acest meleag de legendă.

E vremea poveştilor! Poveştilor reale! Dintr-un judeţ şi o ţară conduse, cu ghilimele sau fără, de oameni fără principii, fără scrupule, fără valori.

A doua zi de după alegerile europarlamentare şi Referendumul din 26 mai 2019, am fost sunat de un prieten cu dreaptă coloană vertebrală şi sănătoase principii de viaţă.

În iarna care tocmai şi-a terminat veleatul, când am avut atâtea luni la dispoziţie pentru lectură, am răsfoit de mai multe ori, spre aduceri aminte, şi setul de fişe în care îmi notez orice găsesc mai importat într-o carte, articol sau discurs al vreunei personalităţi prestigioase, dar şi lucruri trăsnite spuse nu de copii, ci de oameni maturi cu funcţii importante în politică, administraţie şi alte instituţii publice.

O postare a lui Traian Băsescu de săptămâna trecută, pe pagina sa de socializare, privind dijmuirea pensiilor, la propriu, de către guvernul PSD+ALDE în anii 2017, 2018 şi 2019 a dat naştere unor dispute politice în mass-media angajată de partidul-stat, pe bani grei, să manipuleze populaţia în folos propriu.

Mărturisesc, fără a cădea în patima adulaţiei, că discursul doamnei Cristina Tarcea, şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rostit ieri, la ora prânzului, de la tribuna Ministerului Public, la bilanţul acestei instituţii fundamentale a statului de drept, m-a uns pe suflet.

De fiecare dată când am absolvit un ciclu şcolar din cele patru frecventate în anii de studiu, gândurile mele de mulţumire au fost îndreptate către acei dascăli şi meşteri care au contribuit la formarea profilului meu profesional şi de cetăţean al acestei ţări.