Analiză Compromisul angajaților români: mai bine un job nesatisfăcător decât deloc

Schimbarea locului de muncă a devenit o decizie pe care tot mai mulți angajați români o cântăresc cu prudență. Deși nemulțumirile legate de salariu, volumul de muncă sau perspectivele profesionale nu au dispărut, riscul de a rămâne fără venit și incertitudinea privind găsirea rapidă a unui nou loc de muncă îi determină pe mulți să amâne demisia.

Mulți români se tem să-și mai schimbe locul de muncă Foto: Pexels

Datele privind piața muncii, dar și explicațiile specialiștilor conturează un comportament în care siguranța venitului actual ajunge să cântărească mai mult decât promisiunea unui job mai bun.

Nu le place suficient de mult încât să rămână, dar nici nu pleacă

Paradoxul datelor din acest an este că angajații români par să aibă mai multe motive de nemulțumire, dar mai puțină disponibilitate de a pleca. Încrederea în siguranța locului de muncă a coborât cu zece puncte procentuale într-un singur an, până la 48%, însă ponderea celor care spun că este foarte sau extrem de probabil să își schimbe angajatorul în următoarele 12 luni a scăzut de la 25% la 18%.

Dacă am privi doar cifra privind intenția de plecare, am putea spune că angajații sunt mai stabili sau mai atașați de companiile în care lucrează. Celelalte rezultate ale studiului complică însă această explicație: 58% dintre respondenți spun că nu mai rămân cu bani după plata facturilor, față de 50% în urmă cu un an, 61% spun că teama de concediere i-a afectat moderat sau major, iar doar 42% consideră că sunt plătiți corect în raport cu valoarea contribuției lor.

Prin urmare, scăderea intenției de plecare nu înseamnă că angajații sunt mulțumiți cu actualul loc de muncă, ci că momentul nu este suficient de sigur pentru a le schimba cu riscul unei perioade fără venit.

Demisia vine cu riscuri concrete

Pentru un angajat care se gândește să plece, riscul nu se limitează la perioada în care își caută un nou loc de muncă. Există și consecințe concrete ale demisiei, de la lipsa indemnizației de șomaj până la incertitudinea perioadei de probă de la noul angajator.

„Dacă îți dai demisia, nu primești indemnizație de șomaj (Legea 76/2002). La noul loc de muncă ai o perioadă de probă de până la 90 de zile, în care contractul se poate încheia printr-o simplă notificare (art. 31 din Codul Muncii, pentru funcțiile de execuție). Când ceri un credit, banca se uită la cât timp ai lucrat la angajatorul actual”, a declarat pentru „Adevărul” Bogdan Fârșirotu.

Pentru un angajat care are rate, chirie și alte cheltuieli fixe, schimbarea locului de muncă presupune astfel nu doar găsirea unei oferte mai bune, ci și asumarea unei perioade de incertitudine. Chiar dacă noul job poate însemna un salariu mai mare sau perspective profesionale mai bune, până la stabilizarea în noua companie există mai multe necunoscute.

Există locuri de muncă, dar nu neapărat pentru oricine

Prudența angajaților este alimentată și de percepția asupra pieței muncii. La 30 septembrie 2026, ANOFM raporta 34.128 de locuri de muncă vacante la nivel național. În același timp, la sfârșitul lunii august erau înregistrați 260.919 șomeri, iar rata șomajului înregistrat era de 3,26%.

Numărul de posturi disponibile nu înseamnă însă că fiecare angajat care vrea să plece are automat o alternativă potrivită.

„Faptul că există zeci de mii de posturi disponibile nu înseamnă automat că există suficiente oportunități potrivite pentru fiecare angajat. Problema reală este adesea potrivirea dintre competențele candidatului, domeniul în care dorește să lucreze, nivelul salarial așteptat, localitatea și cerințele angajatorului”, a explicat la rândul său pentru „Adevărul” Mihaela Ciuraru, consultant în carieră și fondator Emthrive.

Diferența este vizibilă și în comparația cu restul Uniunii Europene. În trimestrul al doilea din 2026, România avea o rată a locurilor de muncă vacante de 0,5%, cea mai redusă dintre statele membre pentru care există date comparabile, în timp ce media UE era de 2%.

Pentru un angajat care se gândește să plece, aceste date pot conta mai mult decât simplul număr al locurilor de muncă disponibile. Nu orice post vacant este însă o alternativă reală: contează domeniul, experiența cerută, salariul și locul în care se află postul.

„Nu ocice post vacant e o alternativă reală” Foto: arhivă

„Mai bine rămân deocamdată” devine o strategie

Scăderea intenției de plecare nu înseamnă neapărat că angajații sunt mai mulțumiți de companiile în care lucrează. O parte dintre ei încearcă să obțină condiții mai bune fără să își asume riscul unei schimbări.

37% spun că este foarte sau extrem de probabil să ceară o mărire salarială în următoarele 12 luni, iar 32% iau în calcul să ceară o promovare.

În același timp, 65% spun că sunt dispuși cel puțin săptămânal să facă mai mult decât li se cere, față de 57% în 2025.

Este o formă de negociere cu actualul angajator: angajatul rămâne, continuă să muncească și încearcă să obțină mai mult, în loc să plece într-un moment în care piața îi oferă mai puțină certitudine.

Psihologul Gabriela Marc atrage atenția că decizia de a rămâne poate avea însă și o componentă emoțională importantă.

„În perioadele de nesiguranță, sistemul nostru de protecție devine foarte preocupat de predictibilitate, iar ceea ce cunoaștem, chiar și atunci când ne face rău, poate fi resimțit ca mai sigur decât ceva despre care nu știm încă dacă vom putea face față”, a declarat psihologul pentru „Adevărul”.

Potrivit acesteia, angajatul cunoaște deja salariul, responsabilitățile și mediul în care lucrează, în timp ce schimbarea vine cu întrebări despre viitor.

„Când un om spune «nu mai sunt bine aici, dar nu îmi permit să plec», în el pot exista în același timp două adevăruri la fel de puternice: o parte simte oboseala, frustrarea, lipsa de sens, nedreptatea sau sentimentul că nu mai crește, iar o altă parte se gândește la copii, la rate, la vârstă, la responsabilități și la întrebarea foarte concretă despre ce s-ar întâmpla dacă următorul salariu nu ar mai veni”, explică Gabriela Marc.

Schimbarea începe tot mai des înaintea demisiei

În loc să renunțe la actualul loc de muncă și să înceapă apoi căutarea, unii angajați încearcă să își construiască mai întâi o alternativă.

„Vedem tot mai des angajați care aleg să urmeze cursuri de formare și reconversie profesională în paralel cu actualul loc de muncă. În loc să demisioneze și abia apoi să caute o nouă direcție, preferă să își construiască din timp competențele necesare pentru un alt domeniu și să facă pasul doar atunci când au o alternativă concretă”, spune Bogdan Fârșirotu.

Această strategie este susținută și de datele ANOFM. În primele opt luni ale anului 2026, 94.316 persoane au fost încadrate pe piața muncii prin măsurile instituției.

Pentru Mihaela Ciuraru, schimbarea profesională nu ar trebui să înceapă cu demisia, ci cu pregătirea.

„Schimbarea profesională nu ar trebui să înceapă cu demisia, ci cu o evaluare realistă a competențelor, a opțiunilor existente pe piață și, acolo unde este necesar, cu dezvoltarea sau reconversia profesională”, spune consultantul în carieră.

Siguranța profesională se mută de la job la competențe

În acest context, ideea de siguranță profesională se schimbă. Dacă în trecut aceasta putea însemna, în primul rând, păstrarea unui loc de muncă, pentru angajatul de astăzi contează tot mai mult capacitatea de a găsi o alternativă.

„Cred că în perioada următoare vom vorbi tot mai puțin despre ideea de «job pe viață» și tot mai mult despre angajabilitate, drept fiind capacitatea unei persoane de a rămâne relevantă pe piața muncii indiferent de compania în care lucrează”, afirmă Mihaela Ciuraru.

Și Bogdan Fârșirotu vede formarea profesională ca pe o formă de protecție împotriva incertitudinii.

„Practic, nemulțumirea nu mai duce automat la demisie. Pentru mulți angajați, perioada de dinaintea schimbării a devenit una de pregătire, acumulare de competențe și evaluare atentă a pieței, iar formarea profesională funcționează tot mai mult ca o plasă de siguranță în carieră”, a adăugat Fârșirotu.

Când frica de plecare devine mai puternică decât nemulțumirea

Există însă și un cost al rămânerii într-un loc de muncă doar pentru că alternativa pare prea riscantă.

Gabriela Marc spune că, în timp, familiarul poate ajunge să fie confundat cu siguranța. Un angajat care petrece mult timp într-un mediu dificil învață să se adapteze la el, să evite conflictele și să anticipeze problemele. Tocmai această familiaritate poate face schimbarea și mai greu de imaginat.

„Dificultatea apare atunci când, încercând să își păstreze siguranța exterioară, începe să își piardă treptat siguranța interioară, iar locul care îi asigură venitul ajunge să îi consume liniștea, energia, încrederea în sine și sentimentul că mai are putere asupra propriei vieți”, explică psihologul.

Pentru unii angajați, problema poate deveni și mai profundă atunci când identitatea profesională ajunge să fie principala sursă de valoare personală.

„Atunci când viața din afara muncii are puține relații apropiate, puține spații de apartenență, puține surse de bucurie și sens, profesia poate ajunge să poarte o greutate pe care nicio profesie nu ar trebui să o poarte singură”, spune Gabriela Marc.

Într-o asemenea situație, plecarea nu mai este percepută doar ca pierderea unui salariu, ci ca pierderea unei părți din identitate.

O piață în care oamenii așteaptă momentul potrivit

Datele și explicațiile specialiștilor conturează aceeași direcție: angajații nu au renunțat la ideea unui loc de muncă mai bun, dar sunt mai atenți la momentul în care aleg să facă schimbarea.

Volatilitatea economică este considerată de 63% dintre angajații români o amenințare pentru locul lor de muncă în următorii trei ani, iar 45% se tem de preluarea unor sarcini de către inteligența artificială.

În acest context, demisia fără o alternativă concretă devine o decizie dificilă. Angajatul poate fi nemulțumit de salariu, de volumul de muncă sau de perspectivele de dezvoltare, dar preferă să își păstreze venitul și să își pregătească următorul pas.

„Nu cred că ajută să îi spunem unui om «pleacă» atunci când încă nu este pregătit și nici să îi cerem să suporte la nesfârșit pentru că «măcar are un loc de muncă»”, a declarat Gabriela Marc pentru „Adevărul”.