Mitul care sperie pacienții cu diabet: „Carbohidrații nu sunt inamicul”

Marina Chaparro are diabet de tip 1 de aproape 20 de ani și spune că nu elimină carbohidrații din alimentație. Specialist în nutriție, aceasta recunoaște că cei din jur sunt mereu surprinși când alegerile ei alimentare le contrazic așteptările.

Sursă foto: Shutterstock

Un simplu croissant este adesea suficient pentru a stârni surprindere, subliniază ea. Chaparro explică faptul că diabetul este asociat, în percepția publică, cu o listă rigidă de interdicții, în special în ceea ce privește carbohidrații. În practică însă, susține aceasta într-un material recent publicat în Eating Well, gestionarea bolii nu înseamnă eliminări totale ale alimentelor, ci control, echilibru și monitorizare constantă.

„Carbohidrații nu reprezintă problema în sine”, subliniază specialistul. „Cantitatea, contextul alimentar și ajustarea tratamentului sunt elementele care fac diferența”. 

Dietetician licențiat, specializat în nutriția persoanelor cu diabet, Maria Chaparro explică faptul că gestionarea acestei afecțiuni nu se bazează pe interdicții absolute, ci pe control metabolic și echilibru alimentar. Excluderea totală a carbohidraților nu este, spune ea, nici necesară, nici sustenabilă.

„Carbohidrații nu sunt problema. Modul în care ne raportăm la ei este. Glucidele reprezintă informație metabolică, nu o judecată morală. Alimentația sănătoasă nu este un joc de tip totul sau nimic”, susține aceasta.

Teama față de carbohidrați a devenit, pentru mulți pacienți, aproape reflex. Alimentele bogate în glucide sunt adesea privite ca o amenințare directă, iar mesajele simplificate din zona dietelor restrictive au consolidat această percepție. Marina Chaparro atrage atenția că acest lucru distorsionează realitatea.

Carbohidrații sunt combustibil, nu duşman

Carbohidrații reprezintă una dintre cele trei clase majore de macronutrienți, alături de proteine și grăsimi. În plus, constituie principala sursă de energie a organismului, în special pentru creier, care depinde în mod direct de glucoză. Eliminarea completă a glucidelor nu este compatibilă cu funcționarea optimă a corpului.

Organismul reacționează diferit de la o persoană la alta. Toleranța metabolică, nivelul de activitate fizică, contextul medical și stilul de viață influențează direct modul în care carbohidrații sunt gestionați. 

Glucidele includ zaharuri, amidon și fibre și se regăsesc într-o gamă largă de alimente, nu doar în produsele de panificație.

Marina Chaparro explică faptul că diferența importantă nu este între „carbohidrați buni” și „carbohidrați răi”, ci între sursele alimentare și modul în care acestea sunt consumate. Alimentele bogate în fibre, precum fructele, legumele, leguminoasele sau cerealele integrale, sunt digerate mai lent și au un impact mai echilibrat asupra glicemiei. În schimb, produsele rafinate, consumate în cantități mari, pot duce la variații rapide ale zahărului din sânge. 

Asocierea carbohidraților cu proteine și grăsimi poate ajuta la menținerea unui răspuns glicemic mai stabil. Nu este vorba despre eliminări drastice, ci despre echilibru.

În acest context, spune Chaparro, un croissant nu reprezintă o problemă în sine. Modul în care este integrat într-o masă face diferența. Restricțiile rigide, avertizează specialistul, pot complica inutil alimentația și pot accentua relația tensionată cu mâncarea.

Fără zahăr nu înseamnă automat mai sănătos

Produsele promovate drept low-carb sau fără zahăr sunt adesea percepute ca opțiuni automat „mai bune”, însă impactul lor metabolic nu este întotdeauna diferit de cel al variantelor clasice.

După diagnostic, familia Marinei Chaparro a adoptat aceeași strategie întâlnită frecvent în rândul pacienților: înlocuirea produselor obișnuite cu variante speciale. Intenția a fost una firească., dar rezultatele, spune ea, nu au fost întotdeauna cele așteptate.

Numeroase produse fără zahăr pot influența glicemia într-un mod similar cu versiunile standard, în special atunci când sunt intens procesate sau sărace în fibre. În plus, unele dintre aceste alimente conțin îndulcitori de tip polioli, substanțe care pot provoca disconfort digestiv. Ideea că un produs etichetat „fără zahăr” este automat mai sigur pentru glicemie rămâne, subliniază specialistul, una dintre cele mai persistente confuzii. 

„Nu există o dietă pentru diabet. Există, în schimb, competențe alimentare precum: citirea etichetelor, înțelegerea carbohidraților totali, gestionarea porțiilor și construirea unor mese echilibrate,” completează Marina Chaparro.

Restricțiile drastice rareori funcționează pe termen lung, întrucât omul nu este o maşinărie de calculat carbohidrați, iar alimentația nu poate fi redusă la formule matematice rigide. Ceea ce funcționează este educația: capacitatea de a citi o etichetă nutrițională, de a înțelege ce înseamnă carbohidrați totali versus carbohidrați simpli, de a gestiona porțiile în funcție de necesități individuale şi de a construi mese care să ofere atât echilibru nutrițional, cât şi satisfacție.

De exemplu, un pachet de biscuiți fără zahăr poate conține tot atâți carbohidrați ca varianta clasică, poate chiar mai mulți, dacă producătorul a compensat lipsă zahărului cu amidon sau alte ingrediente. În plus, anumiți îndulcitori de substituție folosiți în produsele sugar-free pot provoca balonare, crampe sau diaree.

Ceea ce contează, subliniază Marina Chaparro, nu este eticheta de pe pachet, ci compoziția reală a produsului şi modul în care acesta se integrează în alimentația zilnică. „Abilitatea de a distinge un produs real sănătos de unul doar promovat ca atare este esențială, dar necesită timp şi educație. Multe persoane cu diabet nu primesc această educație şi ajung să navigeze prin labels confuze fără instrumente clare.”

Carbohidrații hrănesc şi dimensiunea emoțională a alimentației

Mâncarea este memorie, confort, cultură. Cercetările arată că glucidele contribuie la sinteza serotoninei, un neurotransmițător asociat stării de bine. Dar dincolo de mecanismele fiziologice, carbohidrații sunt adânc ancorați în experiența umană.

Reducerea alimentației la cifre şi restricții poate deteriora relația cu mâncarea. Marina Chaparro remarcă că această abordare rigidă ignoră faptul că alimentația are şi o dimensiune socială, emoțională şi culturală. Un prânz în familie, o serbare, o aniversare - toate includ alimente care, prin definiție, conțin carbohidrați. Eliminarea lor completă nu doar că este impracticabilă, dar poate izola şi poate genera angoase.

De aceea, abordarea pe care specialista o promovează este una flexibilă. „Da, poți consuma carbohidrați, şi poți adăuga fibre, proteine şi grăsimi sănătoase pentru echilibru. Nu trebuie să alegi între plăcere şi sănătate. Poți avea ambele, cu condiția să înțelegi mecanismele de bază şi să faci ajustări inteligente”.

Consistența contează mai mult decât perfecțiunea. Un croissant consumat ocazional, în contextul unei alimentații general echilibrate, nu va sabota glicemia pe termen lung. „Dar interdicția completă, combinată cu sentimentul constant de vinovăție, poate genera cicluri de restricție-exces care afectează atât sănătatea metabolică, cât şi cea mentală.”

Marina Chaparro subliniază că alimentația nu poate fi separată de context. Omul nu mănâncă doar pentru a-şi acoperi nevoi fiziologice, ci şi pentru a se conecta cu cei din jur, pentru a celebra, pentru a-şi aminti, pentru a se simți bine. „Carbohidrații fac parte din toate aceste experiențe. A-i elimina complet înseamnă a te izola de o parte semnificativă a vieții sociale şi emoționale.”

Carbohidrații nu sunt inamicul

Marina Chaparro respinge ideea că viața cu diabet trebuie construită în jurul interdicțiilor alimentare. Experiența profesională și cea personală au condus-o spre o concluzie pragmatică: echilibrul este mai important decât restricțiile drastice.

„Carbohidrații nu sunt inamicul. Nu trebuie eliminați complet, ci înțeleși și gestionați. Alimentația sănătoasă nu înseamnă reguli rigide, ci decizii sustenabile”, explică specialistul.

Pentru Chaparro, diabetul nu reprezintă o listă de alimente interzise, ci un proces continuu de ajustare și monitorizare. Un croissant consumat ocazional nu definește controlul glicemic, la fel cum eliminările radicale nu garantează stabilitatea metabolică.

„Da, poți mânca acel croissant. Ceea ce contează este contextul general al alimentației și consecvența pe termen lung”, subliniază Marina Chaparro.