Chipul nu minte niciodată? Cum poate fi „citit” istoricul emoțional al unei persoane, explică Corina Chelaru

Corina Chelaru vorbește despre „citirea chipului” ca disciplină care presupune reguli, calibrare și practică îndelungată, nu etichetare rapidă. Într-un interviu acordat „Adevărul”, ea explică ce ține de genetică și ce se modelează prin experiențele de viață, unde apar erorile de interpretare în „cititul feței” și cum pot fi folosite aceste instrumente în relații și în contexte profesionale, fără judecăți sau concluzii pripite.

Sursă foto: Arhivă personală

Corina Chelaru este profesor, cu peste 30 de ani de experiență în sistemul educațional, de la ciclul primar și gimnazial până la formare și mentorat, inclusiv în colaborare cu Universitatea din București. Doctor în științe filologice, cu participări în proiecte europene Erasmus+ și Leonardo da Vinci și stagii de perfecționare în Franța, la Universitatea Paris Sorbonne și Institut Accord, activează și în zona de dezvoltare personală. Spune că interesul pentru citirea chipului a apărut din lucrul direct cu oamenii și din nevoia de a înțelege mai clar reacțiile emoționale și comportamentale ale acestora, iar în timp a urmat formări specializate în fizionomie și analiză comportamentală, domenii pe care le folosește astăzi în activitatea profesională.

De unde a pornit interesul pentru citirea chipului și pe ce v-ați bazat când ați decis să aprofundați acest domeniu? Și ce v-a determinat să considerați că trăsăturile faciale pot fi corelate cu personalitatea?

Datorită meseriei mele de profesor, am venit în contact cu foarte multe persoane și am constatat că aveam o înclinație deosebită de a privi cu atenție trăsăturile faciale ale lor de câte ori interacționam și întotdeauna îmi schițam un profil al lor bazându-mă doar pe intuiția mea. Mai târziu, am cunoscut o persoană care studiase citirea chipului după metoda Mian Xiang și am descoperit primele noțiuni cu ajutorul ei, apoi aceasta, observând abilitățile mele, m-a sfătuit să le dezvolt. La acel moment pe piața românească exista o singură ofertă de curs de fizionomie bazat pe principii științifice moderne - cursul Face Keys, așa că am făcut acest curs. Acolo am aflat că fiecare trăsătură de pe fața noastră are legătură cu o trăsătură de personalitate, reflectă anumite emoții și predispune la anumite comportamente. Am parcurs de mai multe ori acest curs, iar profesorul meu, observându-mi pasiunea, m-a îndemnat să studiez în continuare și alte metode și de asemenea mi-a oferit șansa să devin trainer acreditat al metodei Face Keys. Au urmat ani de studiu individual sau cu specialiști din domeniu, puțin cunoscuți publicului din România (Lilian Pearl-Bridges, Jean Haner, Eric Standop, Patrician McCartney, Joey Yap, Alan Stevens și alții), care m-au ajutat să-mi structurez propriul sistem de citire facială, perfect explicabil însă din punct de vedere științific. Apoi formarea în meseria de analist-evaluator comportamental, aprofundările din domeniul detecției minciunii și în cea de expert criminolog mi-au lărgit foarte mult perspectivele și mi-au certificat prin toate metodele pe care le-am învățat că aceste legături între fața noastră, personalitate și comportament sunt foarte puternice și descifrarea lor poate fi învățată și explicată științific.

Cum diferențiați, în practică, între ce este genetic și ce puneți pe seama mediului și experiențelor de viață?

Genetica determină de obicei culoarea ochilor sau a tenului, anumite mecanisme de adaptare la mediu (cum ar fi pleoapa dublă și pomeții mai proeminenți la rasa galbenă sau nasul mai turtit cu nările deschise la populațiile africane), dar cea mai mare parte din ceea ce există la vârsta adultă pe fața noastră este rezultatul experiențelor prin care am trecut și al emoțiilor pe care le resimțim în mod preponderent. De altfel ne naștem toți cu același format de ochi (chiar dacă nu pare, deoarece la unele rase există acea pleoapă dublă), iar oasele feței sunt modelabile până la vârsta maturizării sexuale. Cel mai mult influențează aspectul feței noastre tipul de emoții pe care le manifestăm cel mai des, de aceea în fizionomie putem descifra istoricul emoțional al unei persoane, putem identifica indici de traumă din diferite etape de vârstă, percepția unei persoane asupra mediului în care s-a format sau putem determina lângă ce tip de persoane a petrecut cel mai mult timp în primii ani de viață. De altfel, un copil, chiar dacă se naște cu trăsături moștenite genetic, își formează propria înfățișare în contact cu mediul în care trăiește și prin experiențele pe care le acumulează. De aceea, în profilingul bazat pe fizionomie putem descrie condițiile de viață și tipul de evenimente trăite de o persoană.

De altfel, ținând cont de acest lucru, trebuie să atrag atenția asupra faptului că fiecare poartă chipul pe care i-l sculptează emoțiile trăite preponderent, de aceea, dacă nu suntem mulțumiți cu aspectul feței noastre, dincolo de orice tratamente care pot îmbunătăți aspectul pielii, singura soluție de schimbare reală este să conștientizăm emoțiile negative pe care le trăim în mod repetat și să schimbăm tipul de reacții pe care le avem la stimulii exteriori. Odată cu schimbarea reacției emoționale, se schimbă și fața noastră. Ați observat de exemplu la persoanele mai în vârstă că atunci când devin bunici și apare un nepot care le readuce optimismul și bucuria de viață aspectul feței se îmbunătățește vizibil și par că au întinerit?

Cum funcționează, în opinia dumneavoastră, această „citire” instinctivă a feței și care sunt limitele ei?

Toți suntem din naștere cititori de chipuri, deoarece aceste mecanisme de descifrare a semnalelor transmise de fața și de corpul celor cu care interacționăm au fost multe mii de ani mecanisme de supraviețuire și s-au rafinat de-a lungul evoluției noastre. De altfel, ele sunt încă predominante în ansamblul comunicării noastre, deși cercetătorii încă nu s-au pus de acord asupra procentului (există două surse principale ale teoriilor care au făcut obiectul studiilor - Albert Mehrabian și Ray Birdwhistell). Cert este că nonverbalul transmite mai multe informații decât verbalul și cu cât o zonă este mai aproape de creier, cu atât poate fi mai greu controlată, de aceea informațiile transmise de față pot fi manipulate într-o măsură mult mai mică.

Oamenii pot citi foarte multe informații pe fața celorlalți, dar toate acele informații au un filtru emoțional. Citim emoțiile celorlalți prin filtrul propriilor emoții, de aceea cei care nu sunt experți pot citi lucruri care li se par surprinzătoare, dar care, în mod paradoxal, reflectă de fapt structura lor emoțională și modul lor de percepție. Știm de exemplu instinctiv privind chipul cuiva dacă ne putem baza pe sprijinul și stabilitatea sa sau nu - fără să realizăm suntem mai înclinați să cerem ajutor și suport de la persoane cu fețe mai pline, cu pomeți mai cărnoși, cu forme rotunde și curbe ale feței, pe când de la persoanele cu fețe colțuroase, osoase sau lipsite de grăsime facială, cu bărbii mai ascuțite, ne așteptăm la o empatie scăzută, la fluctuații de dispoziție și la un comportament mai egoist și schimbător.

Cert este că avem peste 7000 de combinații posibile ale microexpresiilor faciale (conform manualului Facial Action Code System), deci avem întotdeauna loc să descoperim lucruri noi și surprinzătoare pe chipurile celorlalți.

În afară de emoțiile noastre, fiecare trăsătură de pe chipul nostru este legată de o trăsătură de personalitate, de aceea putem elabora un întreg portret psihologic al cuiva doar privindu-i fața.

Ce aplicații concrete are, din perspectiva dumneavoastră, citirea chipului în viața personală și profesională?

Acesta este unul dintre cele mai eficiente instrumente în toate interacțiunile pe care le avem cu ceilalți, fie că e vorba de viața personală, fie de cea profesională. Citirea chipului are avantajul că se folosește de o abilitate naturală umană căpătată în zeci de mii de ani de evoluție a speciei umane, pe care se grefează instrumentele validate de știință pe care le utilizăm în practicarea citirii faciale - antropologia, biomecanica, neuroștiințele, sociologia, psihologia etc. Este de ajuns chiar și stăpânirea unui nivel de bază al noțiunilor și abilităților practice de citire a chipului pentru a sesiza schimbarea în bine care apare în comunicarea și relaționarea noastră cu ceilalți. De exemplu, putem sesiza rapid, la un prim contact direct cu o persoană, care este dispoziția sa generală și cât de repede și-o poate schimba, cum comunică și la ce reacții să ne așteptăm (este impulsiv sau are răbdare, are nevoie de mai mult timp pentru a procesa informațiile sau este foarte deschis la nou, este o persoană care iubește provocările și are o personalitate puternică sau este doritor de armonie și de echilibru și de aceea poate face mai ușor compromisuri etc.), cum formează și dezvoltă relații cu ceilalți și multe altele.

În negocieri, în marketing, în vânzări, în resurse umane, în politică sau în diplomație, noțiunile de citire a chipului pot asigura o rată mult mai mare a succesului - putem construi rapid strategiile de comunicare și putem livra mesajul nostru adaptat și de aceea și mult mai eficient, putem modifica din mers abordarea procesului observând reacțiile partenerului sau clientului și ca urmare putem transforma din mers un eșec în reușită.

Dincolo de domeniile de business, unde aceste abilități fac o diferență vizibilă și pot asigura o rată mult crescută a succesului, citirea chipului este de foarte mare ajutor în toate profesiile în care conexiunea umană este foarte importantă - în medicină, în psihologie, consiliere sau coaching, în educație, mass-media și jurnalism sau în actorie. Nu mai vorbim de domenii cum ar fi analiza-evaluarea comportamentală, profilingul sau criminologia, unde fără aceste instrumente performanța profesională este afectată sau se obține cu mult mai multă muncă și cu o rată mai mare a erorilor. Abilitățile de fizionomist te ajută ca în primele secunde de interacțiune cu o persoană să primești toate datele necesare unui adevărat portret al personalității și comportamental, de aceea ele scurtează mult timpul de anamneză sau de documentare și pot ajuta la descoperirea mult mai rapidă a unor evenimente din istoricul persoanei pe care aceasta nu le conștientizează sau le-a uitat, cum ar fi momente de traumă sau abuz, care pot fi uitate neintenționat, din cauza mecanismelor naturale de coping și de supraviețuire ale creierului.

Sunt convinsă că, pe măsură ce oamenii vor descoperi beneficiile acestui domeniu fascinant, el va deveni din ce în ce mai cerut pe piață și mai solicitat și individual.

Unde apar cel mai des erorile de interpretare a trăsăturilor faciale și cum pot fi evitate?

Sigur că există aceste riscuri și suntem toți conștienți de ele, iar pentru cei care practică meserii legate de comunicarea non-verbală sunt printre primele atenționări pe care le primesc de la mentorii lor. În mod natural interpretăm trăsăturile celorlalți prin propria cheie emoțională și prin filtrul propriei personalități, de aici și riscul crescut ca un neprofesionist să obțină date eronate și să facă interpretări nepotrivite. O citire profesionistă diferă foarte mult de o citire intuitivă, deoarece fizionomistul învață regulile profesionale, printre care și calibrarea, detașarea emoțională, verificarea prin încrucișarea informațiilor din etaje diferite ale feței etc. De asemenea, în citirea profesionistă folosim indici măsurabili, cum ar fi dimensiunile, raporturile, așezarea, orientarea elementelor faciale. Chiar și pentru un profesionist există o marjă de eroare de interpretare, însă nu judecăm în sensul de a da sentințe sau de a formula opinii personale. Gândiți-vă doar la domeniul extrem de sensibil și complicat al detecției minciunii, unde o interpretare superficială sau neprofesionistă a fizionomistului sau a profilerului poate duce la erori judiciare sau la întârzierea sau deturnarea unei anchete și poate afecta chiar viața unei persoane.

Chiar dacă ne pasionează descifrarea chipului uman, e bine să ne ferim de interpretări și mai ales de judecăți dacă nu avem pregătire în domeniu. Din păcate, de mult prea multe ori ne bazăm pe aceste interpretări pripite și emise prin filtrul propriilor emoții sau sensibilități.

Care este diferența dintre citirea chipului și interpretările rapide bazate pe cum arată o persoană, la prima vedere?

Citirea chipului ca meserie cere ani de studiu, practică efectuată sub îndrumarea unor specialiști și ani de exersare în diferite contexte și la diferite niveluri, de aceea un bun fizionomist nu se formează decât în câțiva ani, în care dedică timp și eforturi în mod constant acestei pasiuni.

Este drept că o parte din stereotipurile publice legate de aparența unei persoane are o logică fizionomică, deoarece - așa cum spuneam - arta citirii chipului a luat naștere de-a lungul timpului din observarea repetată a înfățișării oamenilor. Totuși, știința modernă a fizionomiei, bazată pe studii și pe cercetări validate practic și academic, demontează o parte din aceste stereotipuri sau le explică prin logica biomecanică sau neurologică.

Stereotipurile bazate pe aparență au dezavantajul interpretării unilaterale și al etichetării sociale. Să luăm exemplul expresiei „a-și lua nasul la purtare”, care are sensul de a se obrăznici, de a deveni îndrăzneț într-un mod necuviincios. Ne imaginăm o persoană care are vârful nasului ridicat, ușor curbat poate în sus, ca cel al personajului Peter Pan din filmul lui Disney. Acest element ne sugerează o persoană aventuroasă, care nu prea ține cont de regulile sociale, copilăroasă și pusă pe șotii. Din punct de vedere al interpretării fizionomice, aceste lucruri sunt parțial adevărate, însă fizionomia vede în fiecare element și așezare potențialul și poate vedea exact în ce mod și-a exprimat acea persoană înclinațiile naturale prin corelarea elementului observat - în cazul nostru nasul - cu toate celelalte elemente ale feței. Astfel că o persoană cu un astfel de nas poate dezvolta un comportament într-adevăr sfidător, adolescentin, puțin responsabil (de aceea la o eventuală angajare am evita să-l plasăm în funcții de decizie și de conducere) dar, în alte contexte, poate dezvolta latura creativă, jucăușă și non-conformistă, viziunea optimistă care îi pot fi de mare folos dacă are o meserie în care aceste însușiri sunt un atu și îi asigură succesul (creator de conținut, artist, actor etc.)

Există deci o diferență notabilă între interpretarea profesionistă și cea bazată pe stereotipuri legate de aparență.

Cum susține știința ideea că trăsăturile faciale reflectă trăsături de personalitate? Sunt studii recente pe care le considerați relevante pe această temă?

Încă din Antichitate marii oameni de știință au observat legătura evidentă dintre înfățișare, caracter și trăsăturile de personalitate, de aceea avem lucrări pe această temă încă din 400 î.H - Empedocle, Socrate, Aristotel sunt primii care observă această legătură incontestabilă în lucrările lor. Știința este răspândită peste tot în lume și evoluează de-a lungul timpului până în modernitate, unde avem nume de referință ca Franz Joseph Gall, Cesare Lombroso, iar în secolul 20 ea devine un domeniu de sine stătător, integrat domeniului mai larg numit analiza-evaluare comportamentală. Paul Ekmann este cel care a revoluționat în secolul 20 domeniul prin lucrările sale dedicate universalității și clasificării micro-expresiilor umane. Aș menționa de asemenea contribuțiile hotărâtoare ale lui Joe Navarro, unul dintre cei mai buni foști agenți FBI.

Secolul 21 a introdus studiul academic solid, confirmând această legătură dintre trăsăturile faciale și cele de personalitate cu ajutorul descoperirilor din neuroștiințe, biomecanică, genetică, antropologie, sociologie, psihologie și medicină. În 2000 studiul întreprins de Ran Hassin și Yaacov Trope - „Facing faces: Studies on the cognitive aspects of physiognomy” sub egida APA (American Psychological Association) a deschis această eră a validării științei prin cele mai moderne instrumente. Nu putem exclude apariția tuturor programelor dedicate citirii faciale, a evoluției fantastice pe care tehnologia de identificare facială o are, de aceea un alt studiu important care corelează cele cinci mare trăsături de personalitate cu elementele faciale este cel din 2020. „Assessing the Big Five personality traits using real-life static facial images”, al colectivului format din Alexander Kachur, Alexey Novokshonov, Evgeny Osin, Denis Davydov, Konstantin Shutilov este o altă bornă importantă.

Ceea ce este important de reținut pentru publicul larg este că orice mișcare musculară de pe fața noastră este rezultatul răspunsului creierului la un stimul exterior sau interior, deci înfățișarea noastră se creează în timp prin repetarea predominantă a unor anumite tipuri de reacții, de emoții, tocmai de aceea fața nu minte niciodată, deoarece ea oglindește starea reală a subconștientului nostru și gama reală de emoții pe care le trăim. Fața noastră nu e niciodată statică, chiar și atunci când vrem intenționat să creăm acea „poker face” pentru un cunoscător se derulează un film continuu de microexpresii, de mișcări aproape insesizabile, de tresăriri, există asimetrii sau deviații care ne arată tiparul real de reacție dezvoltat în timp de o persoană. De aceea cel mai bun „tratament” pentru a avea o față frumoasă și luminoasă, indiferent de vârstă este să ne ocupăm de armonia noastră interioară, de echilibru și să cultivăm o atitudine pozitivă și binevoitoare față de noi înșine în primul rând și față de ceilalți.

Care sunt cele mai comune greșeli sau mituri privind citirea chipului?

Pentru că este o știință cu o mare acuratețe și pentru că descifrează de pe fața noastră datele din subconștientul nostru reflectate prin filmul emoțiilor noastre, la prima vedere pare un fel de „ghicitorie” ceea ce face cititorul de chipuri sau un fel de magie, de aceea unul dintre marile mituri pe care aș vrea să le demontez este cel că citirea feței este un dar exclusivist, că presupune capacități paranormale sau alte abilități excepționale. Sigur că intuiția este de folos, dar nu este nimic magic și citirea feței presupune mult studiu, multă practică, iar ceea ce este scris pe fața noastră are întotdeauna o explicație științifică. Oricine poate învăța și practica această meserie, ca dovadă că la cursurile mele vin oameni de vârste, meserii și pregătiri diferite și reușesc să aplice cu succes metoda predată.

O altă zonă care abundă de informații eronate sau trunchiate este cea legată de detecția minciunii. Odată cu difuzarea unui serial de succes din anii 2009 - 2011, „Lie to me” interesul pentru acest domeniu a crescut foarte mult și au apărut tot felul de publicații, de cărți, de site-uri și cursuri care promiteau că pot livra rapid instrumentele pentru detecția minciunii. Din păcate, nu e chiar atât de simplu și de rapid și dacă ar fi așa, specialiștii în acest domeniu nu ar fi atât de rari și de prețioși, pentru că în realitate, un astfel de specialist se formează în câțiva ani de practică. A formula sentința de minciună doar pe baza unor elemente disparate sau conjuncturale este foarte periculos. Detecția minciunii presupune pe lângă stăpânirea perfectă a citirii fizionomiei și a expresiilor și microexpresiilor faciale și procese despre care publicul larg nu are cunoștință și care sunt rezervate specialiștilor, cum ar fi calibrarea - adică observarea persoanei în diferite contexte de viață, în mediul ei obișnuit pentru a elabora o linie de comportament de bază, apoi investigarea altor elemente care pot perturba citirea - de exemplu starea de sănătate a persoanei, gradul de oboseală, factori perturbatori de mediu etc., conectarea a cel puțin 3 indici diferiți care să susțină o reacție comportamentală etc.

Când citim chipurile nu formulăm sentințe sau judecăți, ci observăm și facem conexiuni, iar scopul nostru nu este să obținem vreun ascendent asupra celorlalți sau mai mult control, ci dimpotrivă să înțelegem comportamentul fiecăruia, mecanismele intime de reacție ale indivizilor.

Oricine poate învăța să „citească” oamenii cu precizie fără prea mult efort, sau implică o pregătire riguroasă?

Nu pot nega că există oameni care au abilități naturale care le facilitează asimilarea acestei științe, dar tocmai pentru că este o știință, cu principii, cu reguli, cu algoritmi practici, ea se poate învăța de către oricine și se poate practica cu succes la diferite nivele. Ceea ce aduce precizie în citire este practica îndelungă, constantă. Experiența de viață și maturitatea emoțională sunt și ele factori importanți în reușită, însă pentru viața de zi cu zi și pentru necesitățile profesionale, mai ales în meseriile în care există contact cu oamenii, oricine poate stăpâni și folosi cu succes acest instrument, iar pentru asta stau dovadă zecile de cursanți Face Keys care au asimilat această metodă și o folosesc, fiind vorba de oameni de diferite vârste, pregătiri și cu profesii diferite.

Pentru nivelul profesionist însă, e nevoie de studii aprofundate, de pregătire individuală, pentru că, din păcate în România nu avem încă o filieră dedicată strict fizionomiei, însă avem certificări de analiză- evaluare comportamentală și de psihologie. Pregătirea din acest domeniu este o investiție personală și depinde de pasiunea, angajamentul și resursele fiecărei persoane interesate. Deocamdată, cursul Face Keys este singurul care livrează o metodă înregistrată cu drepturi de autor și se finalizează printr-o certificare de fizionomist.

Este însă doar un început timid, pentru că dincolo de acest curs, am parcurs alte zeci de cursuri online cu specialiști străini descoperind diferite metode de citire a feței și de diagnostic facial. Pot fi accesate cursurile academiei lui Paul Ekman pentru microexpresii, iar pe fizionomie în Europa avem una dintre cele mai bune academii de face reading în Germania, cea care poate fi parcursă și online - Face Reading Academy a lui Eric Standop. Asia și SUA sunt de asemenea două focare excelente de pregătire - Joey Yap, cursurile regretatei mele profesoare Lilian Pearl Bridges, a cărei muncă o continuă dr. C.T. Holman, Jean Haner sau Patrician McCarthy. Îmi doresc foarte mult ca și la noi această meserie să aibă o filieră proprie și să o acredităm. Până atunci, îi aștept cu drag pe toți cei pasionați, să facă primul pas și să parcurgă cursurile Face Keys, pe care le predau ca trainer acreditat, alături de fondatorul metodei, Alexandru Bocunescu și de colega mea, trainer acreditat, Anca Felea.

Din experiența dumneavoastră, care trăsături faciale sunt mai interesante la interpretat?

Oamenii tind să-și îndrepte atenția spre elementul facial cel mai proeminent sau care e mai deosebit de pe fața celorlalți, dar de foarte multe ori ignoră detaliile - micile riduri, orientarea elementelor sau asimetriile. Unul dintre cele mai interesante lucruri care se poate interpreta imediat pe fața cuiva nou cunoscut este sursa de stres a acelei persoane, iar ea se poate citi în asimetria facială, comparând partea stângă și partea dreaptă a feței. De obicei nu acordăm atenție acestui aspect, dar cunoașterea lui ne poate orienta foarte rapid în a decide modul în care abordăm o persoană și o facem să se simtă confortabil în prezența noastră. Dacă vom identifica de exemplu că sursa de stres a persoanei este una de natură emoțională, vom deschide comunicarea cu aceasta cu o întrebare sau cu o remarcă legată de partea rațională a vieții ei: jobul, proiectele profesionale, studiile etc. Vom evita subiectele legate de familie, de relațiile afective sau de copii, deoarece ele au un potențial mult mai mare de a se încadra în sursele de stres emoționale. Astfel, persoana se va simți de la bun început confortabil în prezența noastră și nu se va tensiona, ceea ce va face ca șansa noastră de a fi plăcuți și de a ne aștepta la reacții pozitive de la aceasta să fie mult mai mare.

O altă trăsătură interesantă este capacitatea de a produce și de a administra resurse pe care o are o persoană și aceasta se poate descifra de asemenea ușor la primul contact deoarece are de a face cu o zonă foarte vizibilă de pe nas. Astfel putem ști rapid dacă avem de-a face cu un bun administrator de fonduri, cu o persoană cheltuitoare sau chibzuită, cu o persoană pricepută la a câștiga bani, cu o persoană generoasă cu resursele sale sau foarte reținută și dacă vorbim de zona de comerț sau de negocieri acestea sunt informații foarte prețioase.

Ce aș vrea să reținem este că interpretarea făcută de un profesionist diferă substanțial de interpretarea comună sau intuitivă, deoarece specialistul poate face corelații cu toate procesele mentale sau emoționale ale persoanei observate.

Diferă semnificația anumitor trăsături între culturi sau medii sociale?

La nivel cultural, da, trăsăturile pot fi interpretate diferit, în funcție de standardele sociale, estetice și de rasă, însă în fizionomie lucrăm teoretic cu date cuantificabile - raporturi între etajele feței sau părțile unui element facial, așezare, orientare, tensiune mecanică etc. Chiar și în acest context este necesară calibrarea în funcție de rasă și de mediul în care a trăit predominant persoana.

Standardele de frumusețe sunt cele care diferă de la o epocă la alta sau de la o rasă la alta și aici cred că există diferențe sesizabile. Să luăm exemplul sprâncenelor care definesc calitatea relațiilor noastre, stilul de relaționare și dau identitatea vizuală a feței. Așa cum știți, grosimea și forma lor au variat semnificativ în timp și semnificația lor a fost legată de anumite idealuri sociale și de niveluri diferite de educație sau cultură. Sunt medii sociale în care la femei sunt apreciate sprâncenele groase, dese, bine subliniate - de obicei de către oameni mai conectați la viața materială, mai instinctuali, care luptă pentru supraviețuire sau pentru care pasionalitatea primează. Aceste sprâncene denotă într-adevăr un caracter hotărât, o persoană care pune trăire în tot ce face, cu un instinct de reproducere puternic și care tinde să preia conducerea și să dea tonul în relații. O persoană care se descurcă bine și cu partea de viață practică. Într-un mediu aristocratic să spunem sau exclusivist, cu înclinații intelectuale vădite, aceste sprâncene pot fi considerate vulgare și aprecierea merge către sprâncenele mai subțiri, arcuite, care denotă sensibilitate, vulnerabilitate și o mare înclinație către armonia în relații.

Fizionomistul nu este dator să cunoască doar datele științifice, ci trebuie să aibă un background cultural solid și să cunoască domenii diverse legate de comportamentul uman, de sociologie, de artă etc. Deci da, semnificațiile diferă în funcție de lentila prin care privim și de filtrul prin care facem interpretarea.

Cum poate cineva să devină mai atent la detaliile subtile ale chipurilor celor din jur, fără să devină intruziv?

Atenția la detalii se exersează în timp și atunci când observi detaliile fără a crea disconfort persoanei observate deja poți deveni un bun fizionomist. Mi-amintesc cât de concentrată eram la începuturile mele pe descifrarea fiecărui chip și câte momente penibile sau amuzante am creat prin această scrutare intruzivă. Mă concentram pe a observa și corela elementele învățate și uitam că nu am un material didactic în față, ci un om necunoscut. De aceea începem învățarea întâi pe fotografii, apoi pe filmări, după aceea trecem la lucru pe persoane voluntare, care știu că vor constitui obiect de studiu, abia apoi începe observarea în locuri publice și pe persoane necunoscute. Ideal este să ne formăm în timp memoria vizuală, astfel încât o simplă privire aruncată unei persoane să fie suficientă pentru a ne reconstrui toată imaginea feței în gând și a reține cele mai importante aspecte sau detaliile semnificative. Până ajungem aici, este de dorit să nu privim insistent fața unei persoane focusându-ne pe anumite detalii, deoarece la nivel intuitiv orice persoană simte când este „scanată” și devine tensionată, ceea ce distorsionează procesul de interpretare fizionomică. Un mic truc ar fi să aruncăm mai bine câteva priviri fugare, dar scurte, ca și cum ar fi întâmplătoare, și să descoperim treptat ceea ce ne interesează.

Dacă ați putea oferi un singur sfat cititorilor care vor să-i înțeleagă mai bine pe cei din jur, care ar fi acesta?

Sfatul meu ar fi cel pe care îl dau și cursanților mei - să se apropie de oameni cu iubire, cu smerenie și să folosească această unealtă magică a descifrării chipului pentru a înțelege oamenii, nu pentru a îi judeca și mai ales nu pentru a îi manipula. Fizionomia ne ajută să vedem dincolo de scuturile de apărare create de oameni pentru a îi înțelege mai bine, pentru a nu lua personal anumite comportamente și pentru a realiza că acele comportamente care ne deranjează sau ne irită au întotdeauna în spate un disconfort, o rană, o frică, o nesiguranță. Atunci când vezi oamenii cu adevărat, dincolo de măști, înțelegi natura umană mult mai bine și capeți înțelepciunea de a prețui experiențele de viață ale fiecăruia, experiențe care sculptează peisajul feței. Când pui iubire și respect în abordarea oricărei fețe umane, tot ceea ce ți se dezvăluie îți aduce o perspectivă mult mai largă asupra vieții și te face să devii mult mai recunoscător pentru ceea ce aceasta îți oferă.