Video Secretele părinților care formează copii echilibrați și independenți. „Am răbdare, hai să mai încerci o dată"
0Capacitatea copilului de a fi deschis și sigur pe sine depinde de modul în care părintele îi modelează emoțiile, sunt de părere specialiștii. Cu răbdare și atenție, părintele poate transforma fragilitatea celui mic în echilibru.
Un copil independent și fericit, cu succes școlar și sănătate mentală echilibrată. Un copil crescut astfel încât, mai târziu, să evite depresia, anxietatea, abuzul de alcool sau alte dependențe. Un copil cu abilități sociale sănătoase, fără tendințe violente. Așa arată un copil cu mintea deschisă și pregătit pentru viață.
Copilul se naște cu un creier imatur, dar maleabil, care nu este nici închis, nici deschis. Este un spațiu în continuă formare, iar părinții sunt responsabili pentru a modela această capacitate, încă din primii ani de viață.
Cum influențează tipurile de parenting formarea minții deschise
Stilul de parenting ales de părinți este esențial în a forma un copil cu o atitudine flexibilă, curioasă și rezilientă, fundația care îl va ajuta să răspundă cu înțelegere și deschidere provocărilor vieții când va deveni matur.
Psihologul Diana Baumrind a definit 4 stiluri de parenting, urmârind două coordonate. Prima se referă la modul în care părinții acceptă și răspund nevoilor emoționale și de dezvoltare ale copiilor. Cea de a doua se concentrează pe modul în care părinții își controlează copiii și le cer maturitate.
Astfel, sunt părinți cu un stil: autoritar, fundamentat pe a domina, permisiv sau indulgent, autoritativ sau democratic si neglijent, adică neimplicat.
La nivel global, psihologii , precum cei de la American Psychological Association consideră că stilul autoritativ (democratic) este cel mai eficient, sustinând reglarea emoțională și independența copilului.
„Părintele este cel care stă la prindere. Cel care stă cu brațele deschise pentru a ajuta, pentru a valida emoțiile copilului, pentru a sta de vorbă, pentru a-i oglindi acestuia emoțiile.. Am răbdare, hai să mai încerci o dată” explică specialistul Oana Calnegru, relația părinte-copil, în emisiunea Interviurile Adevărul.
Gottman și „antrenorul emoțional”: stilul de parenting care face diferența
Dr. John Gottman, unul dintre cei mai influenți psihoterapeuți ai ultimelor decenii, a studiat relația părinte-copil și dezvoltarea emoțională în cadrul unor cercetări longitudinale, și a propus tipologii ale stilurilor de parenting. Pe lângă părintele permisiv, părintele critic sau părintele nepăsător, el a introdus și conceptul de „antrenor emoțional”. Acest stil de parenting presupune ca părintele să susțină copilul cu răbdare și calm atunci când simte că cel mic are emoții negative, să-l ajute să le identifice și să le gestioneze, fără să rezolve el problemele în locul copilului.
Așadar, părintele devine primul și cel mai important antrenor responsabil în dezvoltarea copilului cu mintea deschisă, strâns legată de reziliență, o abilitate care nu este înnăscută, ci învățată:
„Asta le va aduce un echilibru și le va construi această abilitate extraordinară pe care noi toți părinții ne-o dorim. Nu ne naștem tocmai rezilienți, însă putem învăța să devenim rezilienți ” a mai spus psihologul Oana Calnegru pentru Interviurile Adevărul.
Experiența și practica psihologilor și specialiștilor în parenting arată că, în România, cele mai multe generații de adulți crescuți în familii în care stilul de parenting era unul sever-autoritar, bazat pe control, reguli rigide și fără a se ține cont de nevoile emoționale, după cum a scris specialistul George Comiza, într-un material publicat în Monitorul Psihologiei.
La rândul lor, aceștia au devenit părinți și, fie moștenesc acest model comportamental bazat pe disciplină, duritate, fie devin supraprotectivi sau se concentrează excesiv pe performanță, critică sau comparație. Specialiștii din întreaga lume, inclusiv din România, avertizează că aceste stiluri de parenting pot genera anxietate, probleme de comportament, stimă de sine scăzută și, poate, cel mai important, dificultăți în reglarea emoțională a copilului.
În același timp, se pare că noile generații de părinți îmbrățișează stilul democratic-autoritariv, care combină reguli clare cu dialog, empatie și negociere.
„Nici extrema autorității, nici extrema permisivității nu este benefică dezvoltării unei minți deschise. Părintele de astăzi este orientat spre conectare, spre a asculta și valida emoțiile copilului, lucru extraordinar, care până acum câteva decenii lipsea complet. Dar există un risc: pierderea diferențierii. Din nevoia de a ne conecta cu copilul foarte mult, nu mai permitem partea aceasta a diferențierii.” Spune psihologul Oana Calnegru.
„Platoul minții sănătoase”: baza pe care părinții trebuie să o construiască
Copilul cu mintea deschisă este cel care poate spune „da” lumii, nu ca semn de permisivitate, ci ca expresie a acceptării de sine, a introspecției, a echilibrului interior și a adaptării emoționale.
Într-o societate în care rigiditatea emoțională și anxietatea sunt tot mai frecvente, un astfel de copil pornește cu un avantaj uriaș, nu doar academic, ci și social și personal, devenind un adult capabil să se adapteze la schimbare, să accepte provocările, să gestioneze conflictele, să construiască relații sănătoase și să fie creativ și autonom.
„Să răspund da vieții înseamnă implicit să-mi găsesc un mod de a fi în această lume, să trăiesc cu acceptare de sine, cu împăcare. Nu pot să ajung la acceptare și la împăcare de sine dacă nu știu cine sunt. Perioada de dezvoltare a noastră este esențială pentru a afla și a descoperi cine sunt eu, pentru a avea în cele din urmă un narativ care să mă descrie într-un fel în care eu să locuiesc cu mine în ființa mea și în lumea asta cu un sentiment de siguranță, care îmi va da această minte deschisă ca eu în cele din urmă să spun da vieții”, explică Oana Calnegru.
Un copil cu mintea deschisă își construiește „platoul minții sănătoase”, pe care părinții este important să așeze empatia, reglarea emoțională,flexibilitatea, cognitivă, autonomia, capacitatea de a gestiona stresul. Sunt abilități care se dezvoltă în timp, cu răbdare și prin experiențe reale, devenind treptat parte din structura creierului copilului.
„Atenție spre a dezvolta toate aceste abilități. Strategii care să-i ajute pe copii să aibă în cele din urmă această minte deschisă, ascultare. Părinții de astăzi fac un efort mare de a se conecta cu copiii, pentru că vor să afle toate aceste lucruri și știu cât de important este atașamentul, cât de importantă este conectarea”, recomandă specialista.
Cartea care susține stilul părintelui-antrenor și dezvoltarea minții deschise
Un instrument util pentru a înțelege și mai bine acest concept este cartea „Copilul cu mintea deschisă” pe care psihologul Oana Calnegru o recomandă nu doar părinților, ci tuturor celor care interacționează cu copii:
„O carte excelentă pentru oricine lucrează cu copiii: educatori, profesori, învățători, asistenți sociali, oricine are interacțiune și impact în dezvoltarea copiilor. Cartea stimulează activitatea și dezvoltarea neuronală. Cred că este una dintre cărțile de căpătâi ale fiecărui părinte, orice vârstă ar avea copilul. Încurajez lecturarea sa pentru că are un limbaj accesibil, facil, are exerciții, are explicații și este una dintre cele mai bune, ușor digerabile cărți. Fără să ne sperie sau să ne blocheze că nu pricepem despre ce e vorba” argumentează ea.
Așadar, un copil cu mintea deschisă este un copil capabil să exploreze, să simtă, să cadă, să se ridice, să devină curios și să răspundă lumii cu un „da” înțelept. Iar rolul părintelui este să îl sprijine, nu să îl protejeze excesiv; să îl ghideze, nu să îl împingă; să îl asculte, dar să îi ofere structura de care are nevoie.
Dacă în viața ta vine un copil, dacă ești deja părinte la început de drum, dacă vrei să înțelegi ce nu funcționează în relația dintre tine și copilul tău, citește cartea „Copilul cu mintea deschisă”, urmărește în detaliu explicațiile psihologului Oana Calnegru în ediția video din Interviurile Adevărul și răspunde la chestionarul ” ce fel de prăinte ești” construit de dr. Dr. John Gottman.
Se încarcă comentariile...
