Elena Sachelarie, psiholog: „Parentingul negativ duce la depresie, anxietate și agresivitate crescută”
0În ultimii ani, cazurile de parenting negativ au crescut, iar repercusiunile acestui tip de parenting deloc benefic sunt numeroase și pe termen lung.
Psihologul Elena Sachelarie a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre riscurile parentingului negativ și despre cele mai nocive forme ale acestuia, ca și despre „antidoturile” pentru parenting negativ.
Absolventă a Facultății de Psihologie de la Universitatea din Pitești în 2010, Elena Sachelarie este psiholog clinician din 2012. Elena Sachelarie are și un master la Universitatea din București în Psihologie Aplicată în Domeniul Securității Naționale.
Conform unui studiu întocmit acum peste patru ani de către„Centrul pentru educația părinților”, parentingul negativ, în care părinţii sunt agresivi, critici şi au aşteptări nerealiste de la copii, influențează, implicit, un comportament antisocial, rezistență slabă, depresie și agresivitate.
Un studiu realizat de Departamentul de Educație din Marea Britanie a scos la iveală faptul că parentingul negativ îi afectează mult pe copii, aceştia ajungând să aibă din această cauză probleme de comportament, abilități slabe de adaptare, dificultăţi de învăţare şi, în anumite cazuri, inclusiv dezvoltarea de probleme psihice.
Într-o metaanaliză a studiilor observaționale care au examinat asocierea dintre simptomele depresive și parenting, o echipă de psihologi de la Departmentul de Psihologie al Universității Northern Illinois din S.U.A. au descoperit într-un studiu realizat în anul 2000 dovezi semnificative. Acestea reliefează relația de cauzalitate dintre simptomatologia depresivă a părinților și parentingul negativ, ce este caracterizat prin gesturi amenințătoare, mânie și intruziune, precum și externalizarea negativă.
Care ar fi principalele cauze ale proliferării parentingului negativ?
Tipurile de parenting cu consecințe negative asupra stării de bine și asupra dezvoltării copilului au fost influențate de-a lungul timpului în funcție de un cumul de factori bio-psiho-sociali, cum ar fi caracteristicile de personalitate, istoricul de dezvoltare, credințele despre lume si viață ale părintelui, modelul preluat de la proprii părinți, precum și de factori culturali sau factori de mediu care cu siguranța au un impact major asupra relațiilor interpersonale – cum ar fi tehnologia. Un factor important de menționat este stresul aflat la cote foarte mari în societatea actuală, la nivel internațional.
„Mulți adulți au dificultăți majore de reglare emoțională”
De ce este parentingul negativ atât de răspândit?
Nu știu dacă incidența este neapărat mai mare decât în deceniile trecute, însă cred că una dintre explicații ține de modul în care societatea funcționează acum, în sensul în care, din punct de vedere psihologic, incidența suferințelor emoționale de tip anxietate, depresie și altele este extrem de mare. Asta se traduce într-o lume formată din adulți, care în marea lor majoritate au dificultăți majore de reglare emoțională.
Care sunt cele mai nocive forme ale parentingului negativ?
Cercetătorii au formulat multe modele și conceptualizări ale stilurilor de parenting. Dintre acestea, cele pe care le vedem cel mai des, și cu consecințe dintre cele mai grave asupra dezvoltării copilului sunt, din punctul meu de vedere, următoarele:
-parentingul autoritar, caracterizat de reguli extrem de stricte, bazat pe obediență, disciplină și control, fără a lua în considerare părerile sau emoțiile copilului.
-parentingul elicopter, în care părintele este supraprotector, implicat peste măsură în viața propriului copil.
- parentingul neglijent caracterizat de o lipsă de implicare emoțională și fizică a părintelui.
Care sunt riscurile parentingului negativ?
Consecințele acestor tipuri de parenting, raportate de studiile de specialitate, dar pe care le putem vedea și noi dacă suntem atenți la propria persoană sau la persoanele din jurul nostru, sunt legate de apariția în copilărie, adolescență și la vârsta adultă, a depresiei, anxietății, adicțiilor, stimei de sine foarte scăzute, agresivitatății crescute, incapacitatății de a lua decizii și de a face alegeri, dificultăților majore de reglare emoțională, traumei, și lista poate continua. Așadar, repercursiunile psihologice și nu numai, sunt de lungă durată și cu siguranță afectează in mod negativ calitatea vieții.
Ce ”antidoturi” pot fi găsite la parentingul negativ?
Pentru că avem un avantaj extrem de important, anume accesul la informație, cred că avem datoria să ne informăm și să cerem opinia specialistului oricând avem intrebări, fără a avea neapărat o problemă. Echilibrul sau calea de mijloc, fără rețete miraculoase, reprezintă cea mai bună abordare și cea mai eficientă, dacă prin echilibru înțelegem și conexiunea cu noi înșine, cu cei din jur și cu natura. Așa cum l-am auzit pe Gabor Mate susținând, în multe dintre interviurile date, cred că ar trebui să lăsăm copilul să fie sinele lui autentic, fără a încerca să-l transformăm în ceea ce ne dorim noi, ca părinți, să fie sau să devină. Acest lucru presupune să ne vindecăm propriile traume, să ne analizăm modul de trăire, gândire, comportament și să lăsăm copilul să greșească, să nu mai proiectăm propriile anxietăți și așteptări asupra lui, să-I lăsăm să învețe din propriile experiențe, și, cel mai important, să încercăm să-I echipăm cu o serie de abilități pentru a face față cu succes tuturor provocărilor pe care le va întâlni în această viață, pentru a trăi o viață cu sens și fericită.
Se încarcă comentariile...
