De ce unii oameni nu suportă să vadă că altora le merge bine. Ce se ascunde în spatele atacurilor

De ce sunt unii oameni atât de răutăcioși în discuțiile despre întâlniri și relații? Întrebarea a apărut pe r/DatingRO, după ce un utilizator a remarcat comentariile ostile și atacurile la adresa celor care vorbesc despre ce își doresc de la un partener sau despre propriile reușite. Psihoterapeutul Laura Găvan explică, pentru „Adevărul”, ce poate sta în spatele nevoii de a-i înjosi pe ceilalți.

De ce ajungem să-i atacăm pe cei care ne fac să ne simțim mai puțin valoroși Foto: Shutterstock

În comentarii, mai mulți participanți au pus răutatea pe seama frustrărilor personale. „Cred că sunt mulți oameni triști și își varsă frustrările pe alții”, a scris unul dintre ei. Altul a spus că frustrările sunt „ca o oală sub presiune” și, la un moment dat, „dau pe dinafară”.

Dar ce se întâmplă, de fapt, când preferințele sau reușitele altcuiva ajung să ne deranjeze?

Ce poate ascunde o reacție disproporționat de agresivă

„În dating, nu ne întâlnim doar cu oameni care ne plac sau nu ne plac, ci ne confruntăm și cu propriile noastre vulnerabilități. Uneori, ceea ce ne irită cel mai tare la alegerile altcuiva nu este alegerea în sine, ci ceea ce ea activează în noi. De aici apar ironiile, comentariile răutăcioase, comparațiile și, uneori, atacul direct la persoană. Cineva spune că își dorește un anumit tip de partener, că are anumite standarde fizice, financiare sau de statut, iar reacția celuilalt devine disproporționat de agresivă: «Cine te crezi?», «Nu ești la nivelul acela», «Nici tu nu arăți cine știe ce», «Ai prea multe pretenții»”, explică Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, pentru „Adevărul”.

În spatele unor asemenea reacții se pot afla emoții pe care persoana le tolerează greu. „La prima vedere, pare doar o opinie. Psihologic însă, în spatele unei astfel de reacții se pot afla emoții mult mai greu de tolerat: invidia, rușinea, gelozia și sentimentul de inferioritate. Invidia apare atunci când percepem că altcineva deține ceva ce ne dorim și noi: frumusețe, bani, statut, succes, atenție, oportunități sau chiar capacitatea de a avea acces la un anumit tip de partener. Este o emoție umană, nu o dovadă că suntem oameni răi. Diferența o face ceea ce facem cu ea”, este de părere psihoterapeutul.

Când îl coborâm pe celălalt pentru a ne simți mai bine

Putem observa invidia și să ne întrebăm: „ce îmi spune această emoție despre ceea ce îmi doresc eu?”, crede ea. „Sau putem încerca să reducem valoarea celui pe care îl invidiem. Când nu putem obține ceea ce vedem la celălalt, există tentația psihologică de a-l coborî pe el pentru a ne simți noi mai bine”, consideră specialista.

Aici apare una dintre formele mai subtile ale agresivității în dating: devalorizarea. Acest lucru poate apărea inclusiv în felul în care sunt judecate alegerile unui posibil partener.

„Dacă cineva are un partener cu un statut social mai ridicat, câștigă mai mult, arată într-un anumit fel sau are acces la un anumit stil de viață, putem spune că acea persoană este «superficială», «vândută», «cu pretenții» sau «interesată doar de bani». Uneori critica poate fi legitimă. Dar alteori ea funcționează ca o modalitate de a ne proteja de propria comparație dureroasă. În loc să recunoaștem «mi-aș dori și eu asta și mă doare că nu am», este mai ușor să spunem «oricum nu valorează mare lucru»”, adaugă Laura Găvan.

De ce rușinea se poate transforma în furie

În relațiile romantice și atunci când încercăm să cunoaștem pe cineva, respingerea poate atinge felul în care ne vedem pe noi înșine.

„Rușinea are și ea un rol important. În spatele multor reacții agresive se află o experiență de insuficiență: «Nu sunt suficient de frumos», «Nu am suficienți bani», «Nu am statutul necesar», «Nu sunt ales», «Nu sunt dorit». Rușinea este o emoție dificilă pentru că atacă imaginea despre sine. Ne face să ne simțim nu doar că am eșuat într-o situație, ci că noi suntem problema. Iar pentru a scăpa de această senzație, uneori o transformăm în furie,” crede specialista.

În opinia sa, ne este mai ușor să atacăm decât să simțim că sunt respinși. „Este mai ușor să spun «femeile astea au standarde absurde» decât să recunosc «mă doare că nu mă simt suficient pentru ele». Este mai ușor să spun «bărbații care caută femei tinere sunt superficiali» decât să mă confrunt cu propria teamă că nu mai sunt competitiv în lumea datingului”, subliniază ea.

Unde se termină critica și începe atacul

Pe Reddit, un participant la discuție a susținut că exprimarea unei opinii negative este firească într-un spațiu public. În replică, autorul postării a insistat că problema nu este dezacordul, ci momentul în care acesta ajunge la înjosirea persoanei.

„De aceea, granița dintre critica unei preferințe și atacul la persoană este importantă. Putem considera un standard nerealist, superficial sau incompatibil cu valorile noastre. Putem spune: «Nu sunt de acord cu această perspectivă». Dar lucrurile se schimbă atunci când trecem de la idee la umilirea persoanei: «Ești penibilă», «Nu meriți», «Cine te crezi?», «Niciodată nu vei găsi pe cineva». Critica unei idei lasă loc dialogului. Atacul la persoană încearcă să producă rușine. Iar rușinea este, de multe ori, exact emoția de care încercăm să fugim atunci când atacăm”, avertizează Laura Găvan.

În dating, respingerea nu poate fi eliminată, iar faptul că nu corespundem preferințelor unei persoane nu stabilește valoarea noastră ca oameni.

„Există și o realitate mai puțin confortabilă: nu toți oamenii ne vor alege, indiferent cât de valoroși suntem. Un om poate avea dreptul la preferințele sale, iar noi avem dreptul să nu ne încadrăm în ele. Asta nu transformă pe nimeni în «insuficient»”, mai spune specialista.

„Poate că una dintre cele mai importante întrebări pe care ni le putem pune în dating nu este «De ce are omul acesta asemenea standarde?», ci «De ce mă deranjează atât de tare că le are?» Pentru că uneori, ceea ce atacăm la celălalt nu este ceea ce a făcut el, ci ceea ce ne face pe noi să simțim despre noi înșine,” conchide ea.