Analiză Cum ajung resurse europene în economia de război a Rusiei: „Moscova va găsi mereu soluții”

Rusia își găsește resursele pentru a continua războiul și acolo unde sancțiunile europene par să fi închis alte uși. Alumina produsă în Irlanda și exportată în Rusia este un exemplu relevant: materia primă trece prin topitoriile rusești, devine aluminiu și ajunge apoi într-un circuit comercial conectat la industria de apărare. Expertul în securitate Cătălin Buciumeanu arată că problema nu se rezumă la un transport sau la o anumită fabrică, ci la capacitatea Rusiei de a păstra deschise lanțuri de aprovizionare pentru materiale cu utilizare atât civilă, cât și militară.

Rusia foloseste aluminiu importat din Irlanda Foto: arhiva

Fabrica Aughinish din comitatul Limerick, Irlanda, produce alumină, materia primă necesară pentru fabricarea aluminiului. O parte importantă a producției sale ajunge în continuare la topitorii din Rusia, inclusiv la unități ale grupului Rusal. O investigație realizată de OCCRP, The Irish Times și publicații partenere a urmărit traseul acestei materii prime până la aluminiul produs în Rusia și vândut ulterior unui comerciant cu sediul la Moscova.

Potrivit informațiilor citate de The Economist, comerciantul aprovizionează aproximativ 100 de companii din industria rusă de apărare, inclusiv producători implicați în realizarea unor echipamente pentru rachete și avioane de luptă. Unele dintre aceste companii sunt deja vizate de sancțiunile Uniunii Europene. Legătura este însă una indirectă: ancheta nu susține că alumina provenită din Irlanda poate fi identificată într-o anumită armă sau într-un anumit echipament militar.

Problema ridicată de această situație este tocmai existența unei verigi care nu este sancționată. Exporturile de alumină către topitoriile rusești sunt în continuare legale, deși produsul rezultat poate ajunge, prin intermediari și alte companii, în lanțul de aprovizionare al industriei de apărare. UE l-a sancționat pe fondatorul Rusal, Oleg Deripaska, însă acesta mai deține doar o participație minoritară în grup. În același timp, Bruxelles-ul a sancționat numeroși producători ruși de armament, fără să interzică însă livrarea de alumină către topitoriile care produc aluminiul utilizat ulterior de unele dintre aceste companii.

Datele prezentate în material arată și cum s-a modificat importanța acestei piețe pentru Aughinish. În 2021, Rusia absorbea 24% din exporturile de alumină ale fabricii. După invazia Ucrainei și introducerea succesivă a sancțiunilor occidentale, transporturile către topitoriile rusești au devenit o componentă tot mai importantă a operațiunilor uzinei. Aughinish este cea mai mare fabrică de alumină din Europa și aparține grupului Rusal, ceea ce face ca problema să depășească o simplă relație comercială între o companie irlandeză și cumpărători ruși.

În acest context, mai multe state membre UE vor să închidă această rută comercială prin următorul pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, ale cărui negocieri sunt programate să înceapă în octombrie. Miza este prima verigă a lanțului: interzicerea exporturilor de alumină către topitoriile rusești, astfel încât materia primă să nu mai poată intra legal în circuitul industrial care alimentează ulterior și companii din sectorul de apărare.

Pentru Irlanda, situația are o particularitate politică: țara care găzduiește fabrica Aughinish deține în prezent președinția Consiliului UE. Dacă toate cele 27 de state membre ar susține interdicția, fabrica ar putea pierde principala sa piață de desfacere. Astfel, o decizie luată la nivel european privind sancțiunile împotriva Rusiei ar avea un efect economic direct asupra unei fabrici importante pentru economia locală din Limerick.

„Rusal, care deține Aughinish, poate să facă ce dorește cu alumina produsă de compania Aughinish. Este acționar majoritar, nu minoritar. Din punct de vedere comercial, are o justificare cât se poate de clară. Din punct de vedere moral și al sancțiunilor europene privind produsele cu dublă utilizare, compania respectivă ar încălca sancțiunile, dar doar dacă alumina, de exemplu, ar fi pe lista produselor interzise. Ceea ce, până mai ieri, nu era cazul”, explică pentru „Adevarul” analistul de politică externă și expertul în securitate Cătălin Buciumeanu. 

Ce face Rusia cu aluminiul?

Acesta consideră plauzibil ca alumina exportată din Irlanda în Rusia să ajungă, cel puțin parțial, și în industria de apărare. El subliniază însă că, deși traseul până la topitoriile rusești poate fi documentat, nu există o dovadă directă care să indice că aluminiul rezultat a fost folosit într-un anumit echipament militar.

„Există dovezi destul de solide că rafinăria Aughinish din Irlanda produce cantități suficiente de alumină care ajung în topitoriile din Federația Rusă. Ce lipsește sunt dovezile suficiente și obiective că această cantitate de alumină este folosită în industria de apărare. Totuși, avem un element important: alumina și aluminiul au utilizări duale, atât în industria civilă, cât și în cea de apărare. Aluminiul de calitate superioară poate fi folosit inclusiv în aviație și avionică, sub formă de duraluminiu. În aceste condiții, este greu de crezut că Federația Rusă nu folosește și pentru industria de armament aluminiul obținut din materia primă importată din Irlanda.”

Potrivit datelor prezentate de Buciumeanu, în 2025 grupul Rusal, care deține rafinăria Aughinish, a exportat aproximativ 775.000 de tone de alumină către Federația Rusă, echivalentul a circa 43% din producția totală a rafinăriei. În prima jumătate a anului 2026, volumul a ajuns la aproximativ 422.000 de tone, adică 49% din producția fabricii. Valoarea cumulată a acestor exporturi este estimată la aproximativ 190 de milioane de euro. Inițial, în spațiul public fusese vehiculată o proporție de 83% pentru exporturile de alumină către Rusia.

Expertul arată faptul că traseul comercial poate fi urmărit cu un grad ridicat de certitudine până la topitoriile rusești ale Rusal și, ulterior, către companii care activează în industria de apărare. Ceea ce nu poate fi demonstrat în acest moment este că aluminiul provenit dintr-un anumit transport irlandez a fost utilizat pentru fabricarea unui anumit produs militar.

„Dacă evaluăm fiecare afirmație din raport, putem spune că exportul de alumină către Federația Rusă are un grad ridicat de certitudine. La fel de solidă este informația că alumina ajunge la topitoriile rusești ale Rusal. Iar faptul că aluminiul produs în aceste topitorii ajunge și la companii din industria de apărare este o afirmație verificată, în special prin analiza datelor comerciale.

Problema este că nu a fost identificată o destinație concretă prin care să se poată demonstra că aluminiul respectiv a ajuns într-un anumit produs sau echipament militar. Nu avem, de exemplu, o dovadă materială precum un fragment de rachetă sau de avion care să permită stabilirea unei asemenea legături. Însă, în contextul volumelor importate și al circuitului comercial documentat, este dificil de susținut că aceste livrări nu au avut nicio legătură cu aprovizionarea industriei de apărare.”

Aluminiul are multiple întrebuințări și este de calitate superioară celui din Rusia. Potrivit analistului, este probabil folosit în special în zona de aviație și avionică, unde este necesar un aluminiu de calitate superioară numit duraluminiu. Acesta ar fi, în speță, tipul de utilizare pe care l-ar avea aluminiul importat din Irlanda.

Kremlinul are mulți aliați înauntrul granițelor UE

Cătălin Buciumeanu consideră că Rusia va găsi întotdeauna resurse să continue războiul. El face referire la rapoarte CSIS din 2016 privind influența rusă în cel puțin 10 state de la granița de est a Uniunii Europene, prin achiziții de companii strategice.

„Influența aceasta arată în felul următor: companii din zona de energie, companii din zona de producție și transport de energie și alte industrii esențiale ale Federației Ruse au fost cumpărate de la statele din fostul bloc comunist, făcând astfel economiile locale vulnerabile sau dependente de investițiile și interesele Federației Ruse.

În speță, Federația Rusă a obținut pârghii mari în privința acelor state. Mă refer aici la Bulgaria, România, Serbia, Estonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, mai puțin Polonia, dar în mică măsură și ea, și alte state. Federația Rusă a căutat astfel să-și diversifice prezența în Uniunea Europeană, să cumpere companii strategice care să facă, într-un fel sau altul, Uniunea Europeană dependentă de relația cu Federația Rusă. Și cel mai tare a subjugat-o din punct de vedere energetic. Aproape toată energia Uniunii Europene provenea din Federația Rusă, fie gaz, fie petrol”, conchide expertul.