Analiză Același stat care a tăiat bursele elevilor vrea uniforme obligatorii subvenționate - fără să știe cât costă și cine plătește

Același stat care a tăiat bursele de reziliență și a redus bursele de merit pe motiv că nu sunt bani este pe cale să introducă uniforme școlare obligatorii, cu prețuri subvenționate. Cătălin Nan, reprezentantul părinților, pune întrebarea care lipsește din dezbaterea publică: cât costă, cine plătește și ce se întâmplă cu elevul dintr-o comună al cărei buget nu acoperă nici salariile? 

Părinții explică pe ce ar putea fi cheltuiți banii, în loc de uniforme școlare pentru elevi Foto: Shutterstock

Proiectul privind uniformele școlare obligatorii ridică o întrebare incomodă, semnalată de Cătălin Nan: cum introduci o nouă cheltuială majoră când tocmai ai redus bursele elevilor pe motiv că nu sunt bani?

„În ultimii ani, am auzit constant argumentul constrângerilor bugetare în educație. Sistemul burselor a fost redus față de anul școlar 2024–2025: au dispărut bursele de reziliență, sistemul burselor de merit a fost restrâns de la mecanismul care acoperea până la 30% dintre elevi prin merit și reziliență la maximum 15% pentru bursele de merit, iar Ministerul Educației însuși a explicat aceste schimbări prin constrângerile fiscal-bugetare. 

În acest context, este firesc să întrebăm cum introducem acum o nouă obligație cu impact financiar potențial foarte mare, înainte să știm exact cât costă și cine plătește. Consiliul Fiscal a constatat oficial că proiectul privind uniformele nu îndeplinea cerințele legale privind fundamentarea cheltuielilor bugetare și a solicitat fișa financiară, ipotezele și metodologia de calcul. Mai mult, forma adoptată de Senat spune că gratuitățile și subvențiile pot fi finanțate din bugetele consiliilor județene, CGMB și consiliilor locale, precum și din fonduri externe nerambursabile. „Pot fi finanțate” nu înseamnă însă că există efectiv banii”, a declarat Cătălin Nan pentru „Adevarul”.

Încă nu știm cât ar urma statul să cheltuie pentru uniforme

Potrivit acestuia, estimările publice de peste un miliard de lei pentru subvenții sunt estimări politice, bazate pe anumite ipoteze, și nu reprezintă impactul bugetar oficial al proiectului. Nan subliniază că o lege cu astfel de consecințe trebuie să includă un calcul financiar riguros încă din faza de adoptare, nu să fie evaluată ulterior. 

„Au fost vehiculate public estimări de peste un miliard de lei pentru impactul subvențiilor, dar acestea sunt estimări politice realizate pe anumite ipoteze, nu impactul bugetar oficial al proiectului. Tocmai aceasta este problema: o lege cu asemenea implicații trebuie să vină cu propriul calcul financiar riguros, nu să îl facem noi după adoptare.

Aici sunt întrebările la care trebuie să răspundă initiatorii înainte de adoptarea unei asemenea obligații: câți elevi vor beneficia de gratuitate, câți de subvenția de 50%, cât costă anual măsura, care este costul de referință al unei uniforme și ce se întâmplă într-o localitate al cărei buget nu poate suporta această cheltuială? Avem inclusiv UAT-uri despre care legislația adoptată în 2026 recunoaște că nu își pot acoperi din venituri proprii nici măcar cheltuielile salariale. Cum garantăm atunci același drept copilului dintr-o comună săracă și copilului dintr-un municipiu cu buget mare?”, a mai precizat Cătălin Nan.

Părinții nu sunt convinși că uniformele ar combate bullyingul

În privința bullyingului, este nevoie de multă rigoare atunci când sunt invocate efectele uniformei școlare. Aceasta poate reduce o anumită presiune legată de vestimentație, însă este o diferență considerabilă între acest efect și afirmația că uniforma ar contribui la combaterea bullyingului. Deși expunerea de motive a proiectului vorbește despre reducerea discriminării și a fenomenului de bullying, documentul nu oferă o fundamentare empirică pentru această legătură.

Diferențele dintre copii nu dispar odată cu introducerea unei ținute comune. Elevii continuă să aibă telefoane, încălțăminte, ceasuri sau ghiozdane diferite, iar aceste elemente pot reflecta în continuare statutul social.

În plus, bullyingul are cauze mult mai complexe, care țin de relațiile dintre elevi, climatul din școală, comportamentul adulților, mediul familial și online, precum și de dezvoltarea competențelor socio-emoționale. Cercetările existente indică efecte măsurabile ale programelor anti-bullying aplicate sistematic la nivelul școlii asupra victimizării și comportamentului agresiv. În schimb, studiile despre legătura dintre uniforme și bullying sunt puține, iar rezultatele lor sunt neconcludente.

Uniforma poate fi privită ca un element de identitate școlară sau ca o modalitate de reducere a presiunii legate de vestimentație, însă nu există suficiente argumente pentru a o prezenta drept o politică publică de combatere a bullyingului, susține Cătălin Nan.

România are deja o strategie antibullying

Reprezentantul părinților afirmă că, dacă statul identifică resurse suplimentare pentru educație și prevenirea bullyingului, discuția publică trebuie să includă și măsurile pe care România și le-a asumat deja. 

Acesta face referire la Strategia națională pentru susținerea părinților 2024–2030, aprobată prin hotărâre de guvern, care prevede programe de educație și consiliere parentală, precum și programe pentru copii, părinți și cadre didactice menite să crească capacitatea de reacție la bullying. 

„Dacă statul identifică acum resurse suplimentare pentru această zonă, eu cred că discuția serioasă trebuie să fie și despre intervențiile pe care România deja și le-a asumat. Din 2024 avem aprobată, prin Hotărâre de Guvern, Strategia națională pentru susținerea părinților 2024–2030. Ea prevede explicit programe de educație și consiliere parentală și chiar programe pentru copii, părinți și cadre didactice destinate creșterii capacității de reacție la bullying.

Strategia merge până la cifre foarte concrete: aproximativ 353 de milioane de lei estimate pentru dezvoltarea componentei de susținere parentală până în 2030 și o țintă de aproape două milioane de participări ale părinților în programe. Aici avem deja o politică publică adoptată, cu obiective, indicatori și estimări financiare. Eu aș prefera să discutăm foarte serios despre punerea ei efectivă în practică și despre consilierea copilului, a părintelui și a profesorului.  Pentru că bullyingul se previne prin educație, intervenție timpurie, relații sănătoase și responsabilizarea adulților din jurul copilului. Hainele pot ascunde pentru câteva ore o diferență materială; ele nu rezolvă cauza problemei”, a mai declarat Cătălin Nan.

Argumentele inițiatorilor legii privind introducerea uniformelor obligatorii

Propunerea legislativă de modificare a Legii învățământului preuniversitar prevede obligarea elevilor de a se prezenta la școală în uniformă. Proiectul stabilește și modul de adoptare a modelelor, precum și măsuri pentru acordarea gratuită sau subvenționarea uniformelor.

În prezent, purtarea uniformei nu este obligatorie la nivel național. Decizia poate fi luată la nivelul fiecărei unități de învățământ, prin regulamente proprii și prin hotărârile conducerii școlii.

Textul nu prevede o uniformă unică la nivel național. Modelul, standardele tehnice și elementele componente ar urma să fie stabilite de consiliul de administrație al fiecărei unități de învățământ, cu consultarea asociației de părinți. Proiectul limitează și elementele suplimentare care pot fi impuse elevilor, cu excepția ecusonului care conține denumirea școlii.

O componentă cu impact financiar a proiectului este introducerea unui mecanism de gratuitate sau subvenționare pentru achiziția uniformelor. Cheltuielile ar putea fi finanțate din bugetele consiliilor județene, Consiliului General al Municipiului București și consiliilor locale, precum și din fonduri externe nerambursabile.

În expunerea de motive, inițiatorii susțin că diferențele socio-economice dintre elevi sunt tot mai vizibile inclusiv prin vestimentație și că acestea pot alimenta excluderea socială, presiunea psihologică și bullyingul asociat situației financiare a familiei. Ei argumentează că o ținută standardizată ar reduce vizibilitatea diferențelor materiale dintre elevi și ar limita competiția bazată pe haine de marcă sau tendințe costisitoare.

Un alt argument invocat este siguranța. În expunerea de motive, inițiatorii afirmă: „Normele actuale privind paza și protecția în școli nu beneficiază de un instrument vizual rapid de identificare a propriilor elevi, aspect ce îngreunează monitorizarea siguranței în perimetrul școlar și accesul persoanelor străine.”

În motivarea proiectului sunt oferite ca exemple Franța, unde a fost testată introducerea unei ținute unice în anumite școli, și Marea Britanie, unde unitățile de învățământ au politici privind uniformele și costul acestora.

Proiectul trebuie să parcurgă procedura parlamentară înainte de a produce efecte. Fiind încă în stadiul de inițiativă legislativă, prevederile privind obligativitatea uniformei, finanțarea și sancțiunile pot fi modificate pe parcursul dezbaterilor.