Bei în fața copiilor? Ce văd acasă îi urmărește ani întregi. Psiholog: „Devine, fără să ne dăm seama, ceva normal”

Cum ajung adolescenții să se raporteze la alcool? În mare parte, din ce văd acasă, iar vârsta la care acest lucru contează cel mai mult e mai precisă decât am crede.

Sursă foto: Shutterstock

Un studiu realizat de cercetătorul Sergey Alexeev, bazat pe datele unuia dintre cele mai mari proiecte longitudinale din lume - Household, Income and Labour Dynamics in Australia (HILDA) - arată că între vârsta de 15 și 17 ani tinerii sunt cei mai receptivi la modelele din familie și își formează propriile repere despre ce înseamnă un consum „normal" de alcool.

„Rezultatele cercetării ne arată că influența parentală este cea mai puternică în intervalul 15-17 ani, scade în jurul vârstei de 20 de ani și revine ulterior, între 28 și 37 de ani, în special în cazul celor care devin la rândul lor părinți", explică acesta.

Analiza mai arată că obiceiurile nu se moștenesc, ci se învață. Copiii nu preiau ce li se spune, ci ce văd în mod repetat în casă. Nu un moment anume contează, ci imaginea de ansamblu - cât de des apare alcoolul, în ce situații și ce rol joacă în viața familiei.

Ce se vede în familie contează mai mult decât pare

„Copiii nu învață doar din ce li se spune, ci mai ales din ce văd acasă. Când alcoolul este prezent în familie, chiar și ocazional, el devine, fără să ne dăm seama, ceva normal în ochii lor. Nu pentru că le explicăm asta, ci pentru că o văd repetat”, explică pentru „Adevărul” Ileana Ungureanu, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ.

Între 15 și 17 ani este o perioadă în care adolescenții își formează obiceiuri și testează limitele, adaugă ea. „În acest interval, sunt foarte atenți la diferența dintre ce spun părinții și ce fac. Dacă mesajul este „ai grijă”, dar comportamentul arată că alcoolul este folosit pentru relaxare sau socializare, modelul real este cel care va conta. Nu este vorba despre interdicții stricte, ci despre consecvență. Părinții reduc riscurile atunci când stabilesc limite clare, vorbesc deschis despre consum și sunt atenți la propriul exemplu. Pentru adolescenți, comportamentul părinților rămâne cel mai puternic reper”, mai psihologul.

Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian, atrage atenția asupra faptului că adolescenții nu sunt niște bureți care absorb automat ce văd acasă - ei observă, interpretează și, până la urmă, aleg. „Sunt tineri crescuți în familii unde alcoolul era prezent care decid că nu e pentru ei, și invers - tineri din medii cu consum problematic care aleg conștient să nu repete același tipar. Acest lucru ne arată că oamenii nu sunt doar rezultatul mediului în care cresc, ci și al propriilor decizii”, subliniază ea.

Conform spuselor sale, adolescența este o etapă complexă, în care intervin numeroși alți factori: grupul de prieteni, nevoia de apartenență, valorile personale în formare și experiențele proprii. „Comportamentele legate de consumul de alcool pot fi despre integrare socială. Cu alte cuvinte, un adolescent nu bea neapărat pentru că așa a văzut la părinți, ci pentru că așa se face în grup”, continuă Gabriela Răileanu.

Nu paharul în sine e problema

În plus, nu simplul fapt că un părinte consumă alcool în fața copilului sau adolescentului este esențial, ci cantitatea, contextul și semnificația acelui comportament. „O nuanță importantă apare atunci când alcoolul este folosit ca mecanism de reglare emoțională - „beau ca să mă liniștesc”, „ca să scap de stres”. În astfel de situații, mesajul transmis copiilor nu mai este despre moderație, ci despre o strategie de coping care poate fi preluată mai târziu. Cu alte cuvinte, nu „paharul” în sine este problema, ci funcția lui psihologică în viața de zi cu zi”, punctează specialista.

Ea susține că atunci când consumul de alcool devine problematic, impactul asupra adolescenților nu apare doar prin imitație, ci mai ales prin efectele indirecte - relații tensionate, parenting inconsistent și dificultăți de reglare emoțională în familie. „În schimb, un consum ocazional, moderat, integrat într-un stil de viață echilibrat, nu reprezintă în sine un motiv de îngrijorare.”

Ce pot face părinții, concret? „În primul rând, să modeleze moderația. Adolescenții nu au nevoie de perfecțiune, ci de exemple realiste de echilibru. În al doilea rând, să fie atenți la felul în care se raportează la emoții. Dacă alcoolul devine soluția principală pentru stres sau tensiune, merită explorate și alte moduri de reglare emoțională”, explică Gabriela Răileanu.

La fel de importantă, crede ea, este comunicarea. Discuțiile deschise, adaptate vârstei copilului, despre alcool și efectele lui pot avea un impact mai mare decât simpla interdicție. „Nu în ultimul rând, relația părinte-copil rămâne un factor esențial. Un adolescent care se simte în siguranță, ascultat și înțeles va fi mai predispus să ia decizii sănătoase, inclusiv în ceea ce privește consumul de alcool. Nu este util să privim acest subiect prin prisma vinovăției. Majoritatea părinților care consumă alcool ocazional și responsabil nu au motive reale de îngrijorare. Mai important decât un pahar de vin este mesajul general pe care adolescentul îl primește despre echilibru, responsabilitate și felul în care ne raportăm la noi înșine”, conchide psihoterapeutul.

Ce spun tații pe Reddit despre băutul în fața copiilor

Pe un grup internațional de parenting dedicat în special taților, discuția despre alcool în prezența copiilor a scos la iveală cum pentru mulți părinți, problema nu este dacă cei mici văd un pahar de vin sau o bere la masă, ci momentul în care consumul schimbă vizibil comportamentul adultului.

De exemplu, un utilizator rezumă foarte simplu limita pe care și-o pune: „Beau în fața fiicei mele. Puțin amețit, da. Beat, nu.”

Alt tată spune: „Acum că mă gândesc, nu cred că m-am îmbătat de-a binelea de când s-a născut primul meu copil. Beau ceva la cină în fața lor, dar păstrez starea aia de amețeală ușoară pentru momentul în care au adormit.”

Un alt comentator explică faptul că preferă să nu ascundă complet alcoolul, dar nici să nu normalizeze excesul: „La fel ca în orice altceva, cât timp le arăți copiilor ce înseamnă un comportament responsabil, cred că e un lucru bun. Beau ocazional un pahar de vin sau whisky și, dacă mă amețesc puțin, le explic asta și le spun că nu aș conduce niciodată așa.”

Mai mulți participanți la discuție spun că au crescut în case unde alcoolul fie lipsea complet, fie apărea doar în exces, iar asta i-a lăsat fără un model despre ce înseamnă moderația. Un utilizator scrie: „Familia mea nu bea deloc, de ambele părți, și asta nu mi-a oferit deloc un model despre cum să beau cu măsură. Sincer, uneori cred că aș fi preferat să fi avut un exemplu sănătos, nu lipsa totală a unuia.”

Aceeași idee apare și într-un alt comentariu, venit de la o persoană care a fost nevoită să renunțe la consumul de alcool: „Părinții mei beau constant. Aveau bere la cină, beau de sărbători și cocktailuri vinerea după muncă. Asta m-a învățat ritualul și ideea că băutul înseamnă distracție și relaxare. Așa am privit și eu alcoolul când am început să beau. De acolo, lucrurile au luat-o la vale. Sunt abstinent de trei ani.” 

„Am crescut într-un mediu în care băutul era ceva normal și am crezut că și consumul meu e normal. Mi-am petrecut mare parte din vârsta de 20-30 de ani muncind și bând, ambele în exces. Acum sunt abstinent și am doi copii frumoși care nu își vor vedea niciodată tatăl într-o stare de beție. Vor avea un tată lucid și disponibil pentru ei, capabil să intervină oricând au nevoie”, spune un alt părinte.

Pentru alți tați, cheia nu este interdicția totală, ci au o regulă foarte strictă de funcționare. Unul dintre ei spune că alege să bea doar în limite foarte clare: „Știu că dacă beau două beri la masă, sunt suficient de lucid încât să rămân responsabil și totuși să mă bucur puțin. Nu am băut niciodată mai mult de două băuturi odată când copiii sunt prin preajmă, pentru că știu că, dacă ajung la a treia, probabil o beau și pe a patra.”

Există însă și părinți în opinia cărora simplul fapt că un copil observă schimbarea de comportament a adultului, după alcool, este deja un semn că s-a mers prea departe. Un comentator, care a crescut într-o casă în care s-a făcut abuz de alcool scrie: „Personal, cred că dacă cei mici observă un efect negativ al alcoolului asupra ta, ai depășit deja limita.” 

„Fiul meu are 10 ani și nu am băut niciodată în fața lui. Beau foarte rar și foarte puțin. Am simțit că, dacă aș ajunge să vreau un pahar suficient de mult încât să-l beau în fața lui, înseamnă că am o problemă”, mărturisește altcineva.