Analiză Scandal la cel mai mare angajator din Maramureș. Tăieri masive de salarii și un fenomen toxic: muncitorii se bucură de necazul colegilor

Reducerile salariale și restructurările de la Aramis Invest au declanșat o dezbatere care depășește granițele companiei. Sute de angajați TESA au fost puși să aleagă între reducerea salariului cu până la 30% sau concedieri, măsura stârnind bucuria muncitorilor care spun că „așa le trebuie”. Consultantul în resurse umane Doru Șupeală atrage atenția asupra unui fenomen mai profund: lipsa de solidaritate dintre angajați și percepția greșită potrivit căreia munca din birouri nu aduce valoare într-o companie.

Aramis Invest și-a pus angajații TESA să aleagă între tăieri de salarii și concedieri. Foto Aramis

Aramis Invest, cel mai mare angajator din Maramureș și compania cu cea mai mare cifră de afaceri din județ, a decis reducerea salariilor cu procente cuprinse între 10% și 30% pentru o parte importantă a personalului TESA, pe fondul scăderii comenzilor. Măsura se aplică începând din această lună. Potrivit unor surse interne, angajații care nu acceptă diminuarea salariilor pot opta pentru încetarea contractului de muncă în schimbul unor compensații financiare stabilite în funcție de vechime, acestea putând ajunge la aproximativ două salarii.

Planul de optimizare a costurilor include și reconversia unei părți a personalului TESA, care va fi redistribuit în zonele de producție. Decizia vine după ce, în lunile februarie și martie ale acestui an, compania a redus temporar programul de lucru la patru zile pe săptămână, ceea ce a dus la diminuarea veniturilor angajaților cu aproximativ 20%. Măsura a fost anulată înainte de sărbătorile pascale, când activitatea a revenit la programul normal.

Profit de 34,63 de milioane de lei în 2024

Aramis Invest, deținută de Vladimir Iacob și Marius Șelescu, avea 6.070 de angajați la finalul anului 2024 și o cifră de afaceri de 1,94 miliarde de lei, marcând al optulea an consecutiv în care depășește pragul de un miliard de lei. După cum se vede în informațiile oficiale publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor, Aramis Invest a avut în 2024 un profit net de 34,63 de milioane de lei. Datele pe 2025 nu sunt publicate încă.

Comentând situația de la Aramis, consultantul în resurse umane Doru Șupeală susține că măsurile adoptate de companie ridică semne de întrebare privind protecția angajaților și rolul instituțiilor statului.

În opinia sa, problema depășește cazul punctual al companiei și scoate la iveală atât vulnerabilitatea angajaților, cât și lipsa de reacție a autorităților. „Sunt două discuții aici. În primul rând, felul în care acest angajator reduce salariile, mizând pe faptul că oamenii vor accepta pentru că nu își găsesc alt loc de muncă. Este o formă abuzivă și nu văd niciun fel de intervenție a instituțiilor statului. Asta îmi dovedește clar că nu funcționează și că instituțiile statului nu vor sări să apere drepturile oamenilor”, a declarat Doru Șupeală pentru „Adevărul”.

„Muncitorii au o ură foarte mare față de cei care muncesc în birouri”

Acesta spune că a observat și un alt fenomen, legat de percepția muncii administrative în interiorul companiilor. „Oamenii din zona muncii fizice, muncitorii din fabrici, dar și cei din alte domenii, au o ură și o invidie extraordinar de mare față de oamenii care lucrează în birouri. Personalul TESA, inclusiv în cazul de la Aramis, este format din oameni care se ocupă de aprovizionare, de resurse umane, de relații cu clienții. Sunt oameni care desfășoară o muncă cu o importantă componentă intelectuală. Folosesc computere și se bazează pe cunoaștere”, a explicat consultantul.

Potrivit lui Șupeală, reacțiile apărute în spațiul online după anunțarea măsurilor de la Aramis au fost revelatoare. „Am văzut sute de comentarii în care oamenii spuneau că foarte bine li se face, că nu muncesc nimic și că nu aduc valoare. Valoarea acestor activități nu este percepută de cei aflați la baza ierarhiei firmei. În general, cei din birouri sunt văzuți ca oameni care nu sunt direct productivi și, prin urmare, ca niște paraziți, ceea ce este foarte greșit”, a spus el.

Astfel de reduceri salariale se făceau pe timpul lui Ceaușescu

El consideră că această percepție are rădăcini vechi. „Fenomenul nu este nou. După ce am publicat videoclipul în care descriam ce se întâmplă la Aramis, mama mea, care are 75 de ani, mi-a amintit că același lucru se întâmpla și pe vremea lui Ceaușescu. Mama a fost inginer la Uzina de Camioane din Brașov, iar în ultimii ani ai regimului, când economia centralizată nu mai funcționa, s-a început tăierea salariilor exact în rândul inginerilor și al personalului TESA”., a spus Șupeală, adăugând că în ultimii ani ai regimului comunist salariile acestei categorii profesionale au fost diminuate semnificativ. „Pot să confirm că salariile au fost reduse cu 25% în ultimii doi ani ai regimului. În 1987, 1988 și o parte din 1989, salariile au fost plătite la 75% din valoarea lor. Nu știu dacă măsura a fost generalizată peste tot, dar în București s-a aplicat tuturor angajaților”, a spus el.

Consultantul susține că mulți angajați nu înțeleg rolul activităților administrative și intelectuale într-o companie. „Mulți dintre oamenii aflați la baza societății nu înțeleg ce înseamnă munca intelectuală și, dacă o înțeleg, nu se pot apropia de ea. Din invidie, răutate sau lipsă de înțelegere ajung să se bucure de necazul altora. Nu realizează că, dacă personalul TESA nu mai funcționează, nu va mai funcționa nici activitatea lor”, a declarat Șupeală pentru „Adevărul”.

El a atras atenția că funcțiile administrative sunt indispensabile funcționării unei firme. „Dacă nu mai ai oameni la aprovizionare, înseamnă că nu mai ai nevoie de aprovizionare. Dacă nu mai ai nevoie de aprovizionare, înseamnă că nu mai ai comenzi. Dacă nu mai ai comenzi, nici tu nu îți vei mai primi salariul. La fel, dacă nu mai ai nevoie de oameni la contabilitate, înseamnă că nu mai există activitate care să fie contabilizată. Firma nu mai funcționează, iar muncitorii nu își vor mai încasa salariile”, a explicat specialistul.

„Jubilează efectiv și susțin că personalul TESA nu își merită banii”

Consultantul spune că este surprins de persistența acestor percepții la mai bine de trei decenii de la căderea comunismului. „Este șocant pentru mine să văd că, la 35 de ani de la Revoluție, persistă această percepție negativă și toxică a unor muncitori față de cei care lucrează în birouri”, a declarat consultantul, adăugând că „este revoltător să îți imaginezi că, într-o companie privată, cineva își permite să plătească degeaba niște oameni doar pentru că tu, cel aflat pe linia de producție, te consideri singurul care produce performanță, vânzări și profit.”

Șupeală amintește că a întâlnit un fenomen asemănător și în industria IT, unde specialiștii tehnici îi priveau uneori cu superioritate pe colegii din alte departamente. „Diferența este că, în IT, această atitudine provenea mai degrabă din aroganță și egoism, nu din invidie și ură. În cazul de față este șocant să vezi oameni care jubilează efectiv și susțin că personalul TESA nu își merită banii și că are salarii indecente. Este o prostie, pentru că salariile TESA într-o fabrică de mobilă, dar și în multe alte companii, nu sunt cu mult mai mari decât cele ale muncitorilor”, a explicat el.

Consultantul consideră că lipsa solidarității între angajați favorizează perpetuarea unor practici problematice pe piața muncii. „Percepția celor care desfășoară în principal muncă fizică este că doar ei aduc valoare, că doar ei fac efortul, în timp ce cei din birouri doar plimbă hârtii și sunt plătiți degeaba. Este o percepție profund greșită și nu știu cum poate fi schimbată. Dacă nu ajungem la coeziune socială și la respect reciproc, nu vom funcționa niciodată ca societate. Vom rămâne victimele unor angajatori abuzivi și ale unui context economic care menține salariile la niveluri reduse, pentru că încurajăm munca de slabă calitate și activitățile cu valoare adăugată mică”, a explicat specialistul.

Industria mobilei din România, puternic orientată spre export, traversează o perioadă de ajustări pe fondul încetinirii cererii în Europa și al creșterii costurilor operaționale. În acest context, discuția despre restructurări și concedieri depășește zona strict economică și devine una socială, legată de percepția muncii, de coeziunea dintre angajați și de nivelul de protecție oferit de instituțiile statului.