Interviu Suma infimă care ne apăra complet de dronele rusești. Un general NATO dezvăluie cum s-au blocat proiectele vitale în România

Patru ani de război în Ucraina și zeci de drone căzute pe teritoriul național au fost necesare pentru ca autoritățile de la București să recunoască breșele din sistemul de apărare. Într-un interviu exclusiv, generalul Dorin Toma explică cum s-au ratat oferte vitale și care este prețul real al siguranței noastre: sub 500 de milioane de euro pentru radare, senzori și interceptoare.

România refuză să învețe lecțiile altor țări. FOTO: Shutterstock

Adevărul: Recent, ministrul Apărării, Radu Miruță, a recunoscut că România nu are suficiente capabilități împotriva dronelor și susține că va semna opt proiecte pentru unele dintre cele mai moderne sisteme anti-dronă din lume. De ce a fost nevoie să ne cadă zeci de drone în cei patru ani de război din Ucraina pentru a avea în sfârșit o revelație?

Generalul Dorin Toma: De fapt, Forțele Terestre au solicitat de mai multe ori și încă din 2012 arme de acest gen. Și a existat la vremea respectivă un program pentru modernizarea acelor instalații Oerlikon. Este vorba despre instalațiile antiaeriene Oerlikon pe care Armata Română le are în dotare. Acum există un contract cu Rheinmetall și transformarea din instalații clasice Oerlikon, pentru că era o tehnologie veche, iar radarul pe care îl aveau acele instalații era depășit, practic nu-l mai repara nimeni. Nu mai putea fi reparat pentru că era o tehnologie de acum 20-30 de ani. Și atunci s-a propus modernizarea acestora și transformarea lor în astfel de capabilități C-RAM. Cu siguranță că toate acestea se puteau face mult mai din timp, nu există scuze. Și programul, după ce militarii au emis cerințele operaționale, ar fi putut să fie deja finalizat. Chiar eu, chiar prin poziția pe care o aveam la Statul Major al Forțelor Terestre (n.r. – generalul Toma a fost inclusiv locţiitor al Şefului Statului Major al Forţelor Terestre din aprilie 2020) răspundeam de chestia asta și am încercat să împing programul de modernizare.. Și au mai fost și alții. Pentru că nu mai aveai ce să faci cu ele, trebuia să le găsești o soluție. Ori le casai, ori încercai să le modernizezi, dar nu mai exista o cale de mijloc.

Știam că suntem descoperiți, dar am amânat măsurile

Și care a fost concluzia la care s-a ajuns atunci?

Atunci s-a ajuns la concluzia că poate fi o opțiune, iar Rheinmetall s-a oferit să deruleze proiectul respectiv. Însă contractul cu Rheinmetall s-a semnat numai la sfârșitul anului 2023. Probabil că într-un final a fost semnat și la presiunea faptului că au început să cadă primele drone prin România în a doua jumătate a anului 2023. Iar germanii ar fi trebuit deja să livreze măcar o parte din comandă.

În 2023 erați încă la Forțele Terestre?

Nu, eu eram deja la Divizia Multinațională (n.r. - generalul Dorin Toma a fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO). Deci eram deja în structură NATO. Iar din acel moment n-am mai putut monitoriza asta, nu mai eram implicat în lucrurile astea.

Ce ar fi trebuit livreze mai exact Rheinmetall?

Conform contractului, aveau de livrat două sisteme până în 2025. Un sistem înseamnă patru instalații de tragere. Patru plus patru înseamnă opt instalații de tragere. Și fiecare sistem este conectat la un element de control și conducere a tragerii. Deci dacă anul trecut sau în prima parte a anului Rheinmetall ar fi accelerat un pic și și-ar fi respectat contractul cu România... Pe de altă parte, de vină pentru întârziere este și birocrația naționale. Până la urmă, se pare că tot noi am încurcat problema.

Dacă am fi avut acele sisteme livrate de germani am fi putut apăra mai bine granița de dronele rusești?

Ideea este că dacă ar fi existat acele sisteme cu muniția aferentă, ar fi putut fi amplasate în anumite poziții și ar fi putut contribui la angajarea, la distrugerea acestor drone.

Polonezii folosesc deja armele pe care noi doar le testăm

Cum funcționează sistemele MEROPS despre care s-a vorbit acum?

Sistemul MEROPS se bazează pe aceste drone interceptoare. Încă din luna noiembrie, anul trecut, a fost prezentat în România sistemul, au fost trimiși oameni la instruire, dar vedem că nu a putut fi folosit la noi. Polonia l-a implementat mult mai rapid, noi cu chiu, cu vai l-am implementat pentru că tot îl testam și, culmea, mai și găseam noi, să spunem așa, vulnerabilități ale sistemului de angajare a acestui sistem. Care, în esență, este un pick-up, o mașină civilă pe care pui această instalație de lansare a dronei interceptoare și are un radar.

Și cu chiu, cu vai, înțeleg din declarațiile publice că acum ar fi în funcțiune, dar că nu ar fi integrat în acest sistem anterior. Dar este o singură instalație, puteau fi comandate mai multe eventual, poate s-a cerut, s-au cerut mai multe, nu s-a putut decât una, nu știu exact care este situația.

Cu ce putem să lovim acum aceste drone, dincolo de rachetele avioanelor?

Ideea este că, la ora asta, sisteme performante de lovire a unor drone de tip Gheran au Shahed, testate, folosite zi de zi în Ucraina și inclusiv în Golful Persic, sunt aceste instalații Oerlikon.

Atât. Aici sunt rachete antiaeriene cu bătaie apropiată pe care Forțele Terestre le-au achiziționat, MANPADS-uri (n.r. – de la Man-Portable Air-Defense Systems), pentru că acum ați văzut, se discută de Mistral 3. Dar anterior Forțele Terestre anterior au achiziționat niște rachete antiaeriene cu bătaie apropiată portabile, MANPADS-uri, de la o companie sud-coreeană care a fost și la BSDA anul ăsta. Se numesc Chiron rachetele respective, instalațiile respective.

Dar, până la urmă, este o rachetă. Racheta, dacă n-a lovit ținta, nu știi unde se duce, nu știi ce poate să se întâmple cu racheta respectivă.

Asta înseamnă că într-o zonă populată, într-un oraș precum Galați, sunt riscant de folosit?

Da, într-o zonă urbană este periculos să fie folosite, iar distrugerile pot să fie mari. Este complicat.

Avem deficiențe mari în sistemul de apărare

Și totuși, ele sunt printre singurele arme ce pot fi folosite cu succes contra dronelor rusești.

Da, de fapt eu ce vreau să spun este că singurele echipamente moderne pe care Armata Română le are la ora actuală și cu care ar putea angaja astfel de drone sunt aceste MANPADS-uri, rachete antiaeriene cu bătaie apropiată Chiron, achiziționate în ultimii ani de la această companie sud-coreeană LIG Nex 1.

Dar rachetele franțuzești Mistral ce urmează să fie achiziționate?

Vor fi foarte bune și acelea. Practic, completarea va fi Mistral 3 pe care îl cumpără prin MApN de la francezi. Mistral și acest sistem MEROPS, drone interceptoare. Altceva nu există la ora actuală atât de eficient.

Dincolo de faptul că din diferite cauze nu s-au putut folosi sau nu am avut aceste arme la dispoziție, ce alte deficiențe are România în sistemul de apărare anti-drone?

Ceea ce vreau să spun aici este că densitatea de mijloace trebuie să fie mai mare, adică pe toată lungimea graniței sau punctual în anumite raioane. În funcție de anumite analize, estimări pe care le faci de traiectorie ale dronelor, să le pui strategic în anumite locații.

Dar capabilitățile sunt reduse, nu poți să realizezi o anumită densitate. Asta din punct de vedere tehnic, dar sunt și considerente procedurale pentru care nu se deschide focul, și legale, pentru că ați văzut că se invocă modificare de lege, că suntem în stare de pace. Și aici e o problemă că nu s-a făcut nimic în ultimii ani. O fi stare de pace, dar peste timpul stării de pace de astăzi sunt acțiuni militare, operații militare în curs de derulare. Că este a NATO, că este americană, că este națională pentru descurajare, pentru întărirea flancului estic, pentru doborârea acestor drone care intră în spațiul aerian NATO. Având operații militare în curs de derulare, chiar dacă suntem pe timp de pace, trebuie să ne adaptăm cadrul normativ național în așa fel încât să putem permite execuția, executarea misiunii de către militari.

Este timp de pace și nu putem face nimic? Păi o fi timp de pace, dar te duci și modifici punctual cadrul normativ în așa fel încât să poți executa o misiune de luptă în timp de pace.

Revelația de după 4 ani de război și zeci de drone căzute în țară

Generalul Dorin Toma a fost loctiitor al șefului de stat major al fortelor terestre FOTO FB

Există o contradicție între spusele președintelui Nicușor Dan și cele ale ministrului Apărării, Radu Miruță. Președintele susține că drona care a căzut pe acel bloc din Galați ar fi fost lovită de apărarea antiaeriană ucraineană și deviată spre noi, iar Miruță cumva îl contrazice și lasă de înțeles că nu ar fi fost chiar așa, ceea ce întărește impresia că drona nici măcar nu a fost reperată și urmărită așa cum trebuie de radare. Aici ce ne-a lipsit?

Ne-au lipsit niște radare mai peformante. Dacă s-ar fi achiziționat la timp acele 2-3 radare Gap Filler și s-ar fi realizat o rețea de senzori acustici și termici pe graniță ar fi putut fi reperată la timp și urmărită cum trebuie. Acum pare că s-au convins și vor achiziționa 12 sisteme de radare tactice mobile de tip Gap Filler Ground Master 200, produse de compania Thales. Sunt radare optimizate pentru a descoperi și urmări ținte greu vizibile așa cum sunt dronele respective, dar și rachetele de croazieră care zboară la înălțimi mici. Practic e ceea ne trebuie pentru a acoperi golul de capabilitate existent.

Cât timp s-au amânat acestea?

Problema este că s-a discutat de vreo 7-8 ani de achiziția acestui tip de radar. Încă din anul 2018, atunci când această companie a propus Armatei Române radarele respective. Dar s-a tot amânat. Apoi, în 2022, când începuse deja războiul în Ucraina, li s-a propus inclusiv un transfer tehnologic masiv și integrarea producției în industria națională de apărare. În final, în decembrie 2025, adică la exact 7 ani de la prima ofertă, s-a decis achiziția acestor radare prin programul SAFE, iar conform graficului ar urma să fie livrate în 2-3 ani. Asta în condițiile în care, pentru monitorizarea nordului Deltei Dunării, ar fi fost suficientă achiziția rapidă a doar 2-3 astfel de radare.

Mai puțin de 100 de milioane pentru radarele și senzorii care depistau din timp drona

România va plăti miliarde prin SAFE pentru alte arme, dar cât ar fi costat costat dacă luam mai devreme fie și doar 2-3 radare și senzorii?

Pentru 2-3 radare Gap Filler ar fi fost vorba de un cost de aproximativ 30 de milioane de milioane de euro fiecare pentru contracte de urgență. Și s-ar fi realizat o rețea de senzori acustici și termici în nordul Deltei Dunării cu un cost de până în 4 milioane de euro. Astăzi, ar fi fost vorba de o investiție de sub 100 de milioane de euro, România ar fi avut o capacitate optimă de detecție. Iar dacă programul de modernizare Oerlikon s-ar fi derulat conform graficului, iar armata ar fi investit efort și ceva fonduri într-un parteneriat real cu companii de tehnologie pentru drone interceptoare, acum am fi avut și capacități de combatere eficiente, moderne, cu riscuri minime de producere a unor efecte colaterale. Deci nu erau niște sume astronomice.

Cât de performante sunt radarele pe care le avem la Dunăre?

Avem inclusiv radare Gap Filler, dar alte generații, mult mai vechi. Cele pe care le avem nu sunt destul de eficiente. Comparativ cu noua generație de radare Gap Filler pe care vor să le achiziționeze și pe care Thales le are de ceva timp disponibile, acestea sunt slabe.

Plus că și terenul, geografia din zona respectivă este un pic dificilă, pentru că sunt și formele de teren, vegetația din zonă. Dar cu două-trei astfel de radare, plus radarele pe care le avem deja, ne-am descurca mai bine. Dar este cert că aceste radare trebuie completate. Și ucrainenii fac chestia asta, însă se pare că noi nu învățăm nimic din toată povestea asta. Și radarele mai trebuie completate.

Nu vrem să învățăm nimic din lecția ucraineană

Ce altceva ne-ar mai trebui?

Ar trebui completate inclusiv cu senzori acustici. Cei care au văzut parte din înregistrarea evenimentului de vineri au remarcat că drona care a lovit acel bloc are un zgomot specific de mobră, e un motor în doi timpi. Și atunci, cei din armată ar trebui să pună senzori acustici pe turnurile de telefonie mobilă. OK, în zona respectivă probabil că nu sunt foarte multe, dar le poți înălța, să spunem așa, pe niște stâlpi. Ucrainenii folosesc acești senzori acustici care pot să depisteze, să audă, să identifice zgomotul respectiv, pot să identifice și o anumită traiectorie a dronei. Și mai există și senzori termici, pentru că indiferent ce protecție antiradar are o astfel de dronă, până la urmă este un motor cu combustie, este un motor termic, produce căldură motorul respectiv, iar senzorii termici ajută să o poți descoperi. Nu e o știință cuantică în toată chestia asta, vă dați seama. Ideea este să-i pui pe niște stâlpi undeva. Nu trebuie neapărat de-a lungul frontierei să-i pui din 50 în 50 de metri, stâlpii sunt puși în funcție de caracteristicile tehnice. Toate aceste date pe care senzorii le colectează ar fi raportate, colectate într-un singur loc. Ele îți fac o imagine de ansamblu cu radarul și cu senzorii pe care îi ai. Și îți pot face o imagine clară ce fel de dronă e, din ce direcție vine și așa mai departe, în ce direcție e posibil să se deplaseze. Adică tot timpul trebuie să existe redundanță, orice sistem

Spuneați că radarele și senzorii ar costa în jur de 100 de milioane de euro, ceea ce pare infim în comparație cu cele 6 miliarde de euro date companiei Rheinmetall. Cât ar costa interceptoarele, care până la urmă au fost comandate tot de la aceeași companie, cel puțin parțial?

Interceptoarele de care vă spuneam că ar fi trebuit deja livrate sunt deja plătite. Contractul este semnat din 2023. E vorba de puțin peste 300 de milioane de euro, mai exact 328 de milioane de euro fără TVA s-ar putea să greșesc, dar puteți căuta pe internet contractul acesta de modernizare a turnurilor Oerlikon în sisteme din acestea C-RAM de tipul Skynex. Ideea este că și la Skynex și la asta turnul este același, este tot cel de 35 de milimetri Oerlikon. Numai că e partea de radar, de conducere a focului și, mai departe, integrarea lor. Asta înseamnă sub 500 de milioane de euro în total pentru radare, senzori și interceptoare. În total.