„Ce ar fi fost dacă?” Regretele care apar după 40 de ani și cum pot schimba felul în care ne privim viața

Relații care nu au funcționat, decizii profesionale amânate sau visuri abandonate - toate pot reveni sub forma unor regrete foarte mari după vârsta de 40 de ani. Specialiștii spun însă că această etapă poate fi și momentul în care oamenii își regândesc direcția în viață.

Sursă foto: Pixabay

Cercetările arată că regretele legate de lucrurile pe care nu le-am făcut tind să dureze mai mult decât cele legate de greșelile pe care le-am comis.

După vârsta de 40 sau 50 de ani, astfel de gânduri apar din ce în ce mai des. Abia atunci începem să vedem mai clar cum deciziile luate de-a lungul timpului ne-au influențat relațiile, cariera și direcția în viață.

Totodată, această perioadă poate aduce și ceva valoros: mai multă claritate. Mulți oameni spun că abia după 40 de ani încep să vadă mai limpede ce contează cu adevărat și ce merită lăsat în urmă.

„Vorbim despre un moment de răscruce”, declară Margie Lachman, profesor de psihologie și director al Lifespan Lab din cadrul Universității Brandeis, pentru Oprah Daily. „Începem să ne uităm mai atent la cine am fost până acum și la cine vrem să devenim.”

Pentru mulți oameni, de aici începe și schimbarea. Regretul capătă un alt sens - nu mai e doar nostalgie, ci un semn că e timp pentru ceva nou.

Unii oameni încetează să se mai întrebe „ce ar fi putut fi altfel” și trec la: „ce pot face de acum înainte?”

Când viața ta nu te mai reprezintă

Betsy Ames (65 de ani) ducea ceea ce numește astăzi „o viață de suprafață" - era gospodină într-un cartier prosper din New Jersey, preocupată constant de aparențe. „Mă gândeam tot timpul la cum mă prezint, cum arăt, cum mă îmbrac", spune ea. „Dar știam că sunt mai mult decât atât."

Spune că a trăit cu această senzație ani la rând, chiar și în timp ce a renunțat să mai consume alcool și ulterior, după divorț, până când, pe la 40 și ceva de ani, a ajuns într-un punct din care trebuia să facă o schimbare. „Pur și simplu nu mai puteam", recunoaște ea. „Totul părea fără rost."

La 59 de ani, a dat examenul de admitere la master, a studiat asistența socială și a început o nouă carieră ca terapeut. „Am pus bazele unei vieți cu totul diferite. Mai lentă, mai puțin strălucitoare și mult mai a mea."

Privind în urmă, Ames și-a dat seama că se subestimaseani în șir. Când era mică, spune că un adult i-a spus că e „proastă” - și ea a crezut. "Am dus asta cu mine până în mai 2020, când am luat diploma de la Fordham", explică ea.

Astăzi, ea nu-și mai vede alegerile din trecut ca pe niște greșeli, ci ca pe experiențe care au dus-o unde este acum. „Cred că am avut nevoie de tot ce s-a întâmplat ca să ajung aici: durerea, bucuria, împlinirea”, spune aceasta.

După vârsta de 40-50 de ani, mulți oameni ajung să vadă lucrurile diferit. Regretul nu dispare, dar începe să fie înțeles altfel. Ce părea cândva un eșec poate ajunge să fie privit ca o experiență din care ai avut ceva de învățat.

„Adulții tineri trăiesc regretul aproape exclusiv ca pe ceva negativ”, spune Laura L. Carstensen, profesor la Universitatea Stanford și director al Stanford Center on Longevity. „Se simt rău și atât. Dar pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, regretul poate deveni și o sursă de învățare.” Pentru asta, însă, trebuie mai întâi să îl recunoști și să îl accepți. Abia după aceea poți decide ce faci mai departe.

Regretul nu dispare de la sine. Dacă îl ignori, aceleași întrebări vor reveni mereu: „dacă aș fi făcut altfel…?”. Studiile arată că atunci când oamenii rămân blocați în astfel de gânduri, pot apărea stresul, depresia și chiar probleme de sănătate.

Iar întrebarea care rămâne este: mai poate fi schimbat ceva? Răspunsul? Uneori, da. Oamenii își schimbă cariera, ies din relații sau își reconstruiesc viața acolo unde mai există o șansă. Alteori, nu. Iar atunci schimbarea înseamnă să renunți la ceea ce nu mai e posibil și să cauți alte drumuri.

Specialiștii sunt de părere că e util să te întrebi ce îți doreai, de fapt și, mai ales, de ce. În spatele unui regret se află adesea nevoia de conexiune, de sens sau de autonomie.

Lorraine încearcă acum să vadă lucrurile mai clar. Și-a dat seama că nu își dorea doar o relație, ci și viața pe care o asocia cu ea: un partener și un copil. Acum ia în calcul posibilitatea de a deveni mamă pe cont propriu. Nu a luat încă o decizie. Dar perspectiva ei s-a schimbat.

„De când am renunțat la dating, toată iubirea pe care încercam să o ofer altora am început să mi-o ofer mie”, spune ea. „Chiar dacă sunt singură, am față de mine un respect pe care nu mi l-am mai acordat până acum.”

Ce spune știința despre regret

Un studiu publicat în 2018 de psihologul Thomas Gilovich, împreună cu cercetătorul Shai Davidai, arată că cele mai mari regrete pe care le au oamenii nu sunt legate de greșelile pe care le-au făcut, ci de lucrurile pe care nu le-au încercat. Nu cariera greșită, ci cea pe care nu am avut curajul să o urmăm. Nu relația care s-a încheiat, ci riscul emoțional pe care nu ni l-am asumat.

În cadrul studiului, 76% dintre participanți au spus că cel mai mare regret din viața lor nu este o greșeală, ci persoana care nu au ajuns să devină.

Acest tip de regret este greu de dus tocmai pentru că nu dispare cu timpul. Greșelile pot fi explicate, corectate sau transformate în lecții de viață. Mintea găsește, de multe ori, moduri de a se împăca cu trecutul. În schimb, pentru lucrurile pe care nu le-am făcut nu există o rezolvare. Rămâne doar gândul la ceea ce ar fi putut fi.

Regretul, relevă cercetarea, apare mai ales atunci când oamenii nu au încercat deloc. Iar asta sugerează că încă mai există timp să schimbe ceva.