Video Cum îți ajuți copilul să nu devină victima perfectă pentru bullying în școală. „Este efectul de șoc. Nu se așteaptă”

Bullying-ul este o realitate pe care școlile nu se mai străduiesc să o ascundă, ci caută soluții pentru a diminua fenomenul. Un consilier școlar le-a atras atenția părinților că din dorința de a-și proteja copiii îi pot transforma în ținte perfecte. A avut sfaturi și pentru profesori.

Ce faci atunci când afli că fiul sau fiica ta este ținta bullying-ului? Este întrebarea la care mai mulți părinți au fost provocați să răspundă, în cadrul unei întâlniri pe tema bullying-ului și a dependențelor la adolescenți.

Consilierul școlar Aurora Szocs le-a pus părinților în față scenariul care se întâmplă astăzi în școli mult mai des decât a fost, până în urmă cu ceva vreme, pregătit sistemul să recunoască.

Comportamentul agresiv, manifestat intenționat și în mod repetat, constituie bullying, incidentele întâmplătoare neintrând în această categorie. Bullying-ul poate fi de mai multe feluri, de la bullying verbal - când agresorii adresează insulte sau își poreclesc victimele și bullying fizic – victima este împinsă sau chiar lovită, și până la bullying relațional – victima este exclusă din grupă sau se răspândesc zvonuri despre ea și, din ce în ce mai întâlnit, cyberbullying  - hărțuirea online. 

Psihologul Aurora Szocs, consilier școlar în cadrul Colegiului Național „Radu Greceanu” din Slatina, le-a atras atenția părinților că grija pentru a-și proteja copiii trebuie să se manifeste în primul rând prin a-i crește și educa astfel încât să nu devină vulnerabili. Pentru că bullying-ul este de fapt un joc de putere între agresor și victimă, iar copiii care se simt neputincioși ajung victimele perfecte.

„Vine copilul acasă și ne spune – mami, sunt de ceva timp câțiva colegi de la mine care-și bat joc de mine în fiecare zi. Ce facem?”, a întrebat psihologul. Jocul a continuat.

„În primul și în primul rând, este problema noastră, ca părinți, sau este problema lui?”, a vrut să afle Aurora Szocs părerea părinților. Iar răspunsurile au fost diverse. Anumiți părinți au fost de părere că devine problema lor, pentru că sunt responsabili pentru copil.

„Este problema lui. De ce? Pentru că noi nu putem să fim tot timpul lângă el. Dacă am putea să-l închidem într-un glob de sticlă ar fi ideal, să stăm tot timpul cu el și așa cum stă tot timpul cu telefonul în mână să fim și noi cu el. Ar fi ideal, dar nu se poate lucrul acesta. Asta însemnă că este problema lui. Devine problema noastră în momentul în care el este afectat. Și ca părinți, ce avem tendința să facem prim dată când vine acasă și ne spune așa ceva?”, a continuat dialogul cu părinții.

„Să căutăm vinovați” - a fost unul dintre răspunsuri.

„Începem și dăm telefoane, căutăm vinovați, îi sunăm părinții, asta facem noi. Îl ajută? Sau îi spunem – Lasă, că te mut la altă școală! - și după două săptămâni pățește același lucru, o ia de la capăt, schimbă doar grupul”, a explicat psihologul.

Părinții ar putea să-și ajute copiii antrenându-i pentru situații de bullying FOTo: Pixabay/Geralt

Ce ar trebui să facem este, de fapt, să-l pregătim pentru astfel de situații, iar pregătirea trebuie să încapă cu mult înainte.

„Pregătirea se face încet, se face în timp”, a menționat Szocs, explicând de ce este neccesar să facem acest lucru și că există un tipar al victimei.

„Sunt aceiași copii, copiii neajutorați. Părinții au făcut întotdeauna în locul lor lucruri. Și în momentul în care noi îi luăm problema, < lasă, că ți-o rezolv eu!>, sentimentul lui este că <de fapt, stai puțin că eu nu sunt în stare să rezolv absolut nimic. Mi-a rezolvat-o mama, eu nu am pic de putere, eu sunt neajutorat într-o astfel de situație>. Ce avem noi nevoie, ca și părinți, este să transformăm acești copii vulnerabili în copii demni”, a explicat psihologul Aurora Szocs.

„Este un război de putere. Îi învăț să stea drepți”

Un agresor se hrănește cu teama victimei, cu umilința pe care i-o provoacă, a descris Aurora Szocs ce resorturi are bullying-ul, așa că i-a sfătuit pe părinți să-i îndemne pe copii să reziste unor asemenea episoade, iar asta va fi posibil cu antrenament.

Răspunsul pe care cel provocat trebuie să-l dea nu trebuie să fie unul violent, în schimb trebuie să-i demonstreze agresorului că nu se lasă intimidat.

„Eu îi învăț așa - poate e de două ori cât tine, dar nu însemnă că trebuie să îl lași să te domine; nu răspunzi la violență cu violență, învață să-l domini psihic -. Îi învăț ca în momentul în care vine cineva la el și îl înjură, să stea drepți, să stea demni în fața lui, să-și privească, să spunem așa, adversarul în ochi, să zâmbească și să-i spună: te-ai liniștit?”, a venit și soluția.

O parte dintre părinți au semnalat că o astfel de atitudine ar putea să nu funcționeze în toate cazurile. „Și și-o ia!”, au mers părinții cu scenariul mai departe. „Oricum și-o ia.  Oricum și-ar fi luat-o. Noi trebuie să-i învățăm lucrul ăsta, să fie demni. Pentru că dacă sunt fermi, s-ar putea să mai fie doi-trei pe lângă ei care le iau apărarea. Și-i văd. Dar în momentul în care stă cu capul plecat, vrea să se facă mic, vrea să dispară în acel moment, agresorii se hrănesc cu această stare, asta vor, să-i facă să se simtă umili. Sunt foarte rari copiii care vin croiți să facă rău. În general sunt copii care nu prea pot să se manifeste pe acasă. Or sunt ei traumatizați, or și-au luat-o iei rău de tot”, a mai explicat psihologul.

„Pregătitul înseamnă efectiv să îi pui într-o situație de acest fel”

Copiii crescuți de părinți cu o grijă exagerată nu vor ști să reacționeze potrivit în situații provocatoare pentru motivul simplu că niciodată nu s-au confruntat cu așa ceva.

„Copiii noștri nu știu să reacționeze. Mai ales dacă sunt într-un mediu foarte safe crescuți, în momentul în care îi atacă cineva sau în momentul în care cineva spune ceva rău de ei rămân blocați. Este efectul de șoc, nu se așteaptă, ei nu știu ce înseamnă asta și nu știu cum să reacționeze. Pregătitul înseamnă efectiv să îi pui într-o situație de acest fel, dar în mediu controlat. Îi spui: „Ești urâtă!”. Și îi explici cum să reacționeze, ce să facă. Îi explici că în acel moment te uiți fix la persoana respectivă, nu lași capul în jos, nu o lași să te domine fizic, lași puțin vocea, zâmbești și astfel modulezi un pic reacția celui care te atacă, să nu mai aibă motive să fie atât de agresiv cu tine, să detensionezi atmosfera. Despre asta este vorba ca și pregătire, adică să nu îl lași pe celălalt să-ți producă o suferință. De fapt, el de ce te atacă? Ca să declanșeze în tine ceva. Ca în momentul în care el simte că a declanșat ceva în tine, el să se simtă puternic. Este un război de putere, în definitiv”, a explicat Aurora Szocs, pentru „Adevărul”. Copilul va ști că este un antrenament și va căuta soluții pentru respectiva situație cu care se poate confrunta cu adevărat în viața de zi cu zi, de exemplu la școală.

„Antrenamentul” în familie trebuie să înceapă încă de pe când copiii sunt mici. Pentru asta îi vom încuraja să facă singuri lucrurile care sunt pentru puterile lor, pentru că fiecare reușită le va încredere.

Ce vedem în schimb în fiecare zi în jurul nostru, sau poate chiar facem asta, este să-i „ajutăm” făcând lucruri care ar trebui să cadă în sarcina lor. Îi ducem până la poarta școlii, le cărăm ghiozdanul, îi ajutăm să se îmbrace și la vârsta la care pot și ar trebui să o facă singuri, să-și lege șireturile etc.

Un sprijin pentru copiii sensibili, și nu doar pentru ei, este și practicarea unui sport de contact. „Nu neapărat că știi să dai, în primul rând trebuie să știi cum să te aperi. Te ajută doar să știi că ai armele la tine, te simți tu puternic. Este de asemenea vorba și de multă disciplină în spate, e vorba de mentori acolo, e vorba de echipă. Orice sport în general te modelează altfel, disciplina din sport nu o iei din altă parte”, a mai arătat psihologul.

„Ca profesor este foarte important să ne simțim conectați cu ei”

Profesorii pot, la rândul lor, să contribuie la construirea unor relații armonioase între elevi și la diminuarea fenomenului de bullying, a arătat psih. Aurora Szocs.

„Ca profesor este foarte important să ne simțim conectați cu ei, dar să se simtă și ei conectați cu ei. În timpul orelor nu prea pot, au altceva de făcut, în pauza de 10 minute e puțin și atunci eu îi văd conectați într-adevăr în momentele în care sunt la activități. Plecați cu ei în weekend, mergeți în excursii, în tabere, sau faceți tot felul de proiecte!  Vă rog frumos să aveți curaj să vă cunoașteți elevii și să-i implicați în cât mai multe activități! Pentru că n-aveți cum să-i cunoașteți din clasă”, le-a spus consilierul profesorilor prezenți.

Episoadele de violență fizică din școli sunt în prezent mult mai ușor de gestionat, de când au fost instituite proceduri clare care ghidează personalul școlii să acționeze în funcție de gravitatea incidentului, a apreciat, pe de altă parte, Aurora Szocs.

O oportunitate pe care de asemenea o au școlile este programul „Împreună prindem curaj”, susținut financiar de Ministerul Educației, prin intermediul centrelor județene de asistență și resurse educaționale (CJRAR). „Sumele nu sunt fabuloase, dar de doi ani, de două ori pe an există proiecte pe care școlile le fac, iar profesorii au cumpărat pentru școală camere de supraveghere, au organizat ateliere de toate felurile în care copiii se simt foarte conectați, și-au făcut colțuri de relaxare, fiecare școală de ce a avut nevoie. Dar astfel de proiecte, foarte țintite, eu cred că ar trebuie continuate și ar fi singura șansă să scăpăm de acest fenomen”, a mai spus psihologul Aurora Szocs.