„Internaționala suveraniștilor: ce ne spun victoriile AfD despre România și ce datorează partidele democratice țării”

Partidul care a guvernat Germania mai bine de două treimi din istoria Republicii Federale a rămas, duminică, fără niciun mandat în parlamentul landului Mecklenburg-Pomerania Inferioară. Cu 4,9%, CDU a coborât pentru prima dată în istoria sa sub pragul electoral într-un scrutin regional.

Foto: Getty Images

Alternativa pentru Germania (AfD) a câștigat același vot cu 38,3%, după ce, pe 6 septembrie, obținuse 43,8% în Saxonia-Anhalt. La Berlin, primul loc a revenit partidului Die Linke, moștenitorul fostului partid comunist est-german, cu peste un sfert din voturi, iar candidata sa pornește favorită la conducerea capitalei. Extremele au crescut simultan, iar centrul s-a golit.

Germania este cazul cel mai vizibil al unei tendințe durabile. La nivel federal, AfD conduce în toate sondajele, între 27 și 30%, iar cancelarul Friedrich Merz a vorbit, după Saxonia-Anhalt, despre una dintre cele mai grele înfrângeri ale CDU din ultimele decenii.

În Austria, FPÖ are în jur de 38%, iar în Franța candidatul Rassemblement National pornește spre prezidențialele din 2027 cu circa o treime din intențiile de vot. De la Washington la New Delhi și Ankara, lideri care pretind că vorbesc în numele adevăratului popor guvernează de ani buni. Falia trece și printre generații. În Saxonia-Anhalt, AfD a fost prima opțiune a alegătorilor sub 30 de ani, printre care CDU a strâns doar 5%.

România face parte din aceeași hartă. Acum sondajele dau AUR la aproape 40%. Populismul radical s-a instalat ca forță durabilă a epocii, iar extremele românești s-au conectat deliberat la rețeaua lui internațională; partidele democratice îl pot opri numai renunțând la scuze și refuzând orice complicitate. Alinierea lor se vede în vocabular și acțiunile politice concrete.

Vocabularul a venit primul. La conferința CPAC din februarie 2024, George Simion împărțea scena politică între „suveraniști, patrioți și globaliști sataniști”. În aprilie 2025 declara unei publicații americane: „Suntem perfect aliniați ideologic cu mișcarea MAGA”, iar Uniunea Europeană îi apărea acaparată de un „regim autoritar, tiranic”. Săptămâna trecută, comentând victoriile AfD, liderul AUR a invocat „relații foarte bune cu parlamentari din Bundestag” și „acțiuni împreună în Statele Unite ale Americii”, apoi și-a mutat speranța spre Paris: „dacă se schimbă puterea în Franța, vom avea repercusiuni și în România”. AUR practică astfel un suveranism deteritorializat, care își caută viitorul în calendarul electoral al altor țări.

Voturile confirmă vocabularul. În iulie 2024, europarlamentarii AUR au votat împotriva rezoluției de sprijin pentru Ucraina, în dezacord cu propriul grup conservator și în acord cu grupurile lui Viktor Orbán, Marine Le Pen și AfD. Două luni mai târziu, unul dintre ei respingea ajutorul militar invocând armele trimise „celor două tabere”, o echivalență între agresor și victimă care aparține repertoriului clasic al propagandei ruse.

Extremele de dreapta și de stânga, ostile în retorică, împart două slăbiciuni: indulgența față de Moscova și toleranța față de antisemitism. AfD cere ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei, iar o parte a stângii radicale germane respinge livrările de arme către Ucraina. În Suedia, Partidul Stângii a eliminat de pe liste 33 de candidați pentru mesaje antisemite, unele negaționiste. În România, Călin Georgescu, candidatul-surpriză din 2024, a fost trimis în judecată pentru promovarea cultului lui Ion Antonescu, mareșalul executat în 1946 pentru crime de război.

Nu trebuie să ne ascundem, algoritimii TikTok și campaniile de destabilizare socială ale Moscovei sunt doi vinovați sunt reali, pentru că în 2024 și-a anulat un scrutin prezidențial compromis de o campanie coordonată pe TikTok. Săptămâna trecută, raportorul Parlamentului European pentru Scutul pentru Democrație a invocat circa 170.000 de conturi false în cazul românesc, iar grupul conservator al AUR a votat, alături de cele ale lui Orbán, Le Pen și AfD, împotriva raportului care numește Rusia principala amenințare la adresa democrației europene. Ingerința explică însă viteza incendiului. Combustibilul l-au furnizat și comportamentul partidelor democratice, pro-europene, care au acceptat un joc ”echilibrat”, care au închis ochii la abuzuri fizice sau democratice, care au cauționat aceste partide extremiste prin alianțe de conjunctură în Parlament. La fel e și cazul instituțiilor statului de drept care tratează acest mișcări politice destabilizatoare cu mănuși, închizând ochii la încălcarea normelor democratice, la terfelirea legii și la sabotarea Constituției. Trebuie să fim onești cu noi înșine: nicio rețea de boți nu poate fabrica, singură, patru voturi din zece.

La București, moțiunea redactată împreună de PSD și AUR a demis pe 5 mai guvernul Bolojan cu 281 de voturi, iar de atunci două nominalizări de premier au eșuat. Parlamentul are o majoritate capabilă să dărâme și incapabilă să construiască, ceea ce istoricii Weimarului numesc, pentru Reichstagul din 1932, „majoritate negativă”. Moscova încasează dividendul strategic al fiecărei crize pe care democrațiile de pe flancul estic și-o provoacă singure.

PSD a tratat AUR ca pe un instrument util împotriva unui guvern reformist, iar AUR a urcat între timp în sondaje aproape de 40%. Premierul desemnat, Siegfried Mureșan, a formulat corect dilema: PSD trebuie „să aleagă dacă susține un guvern proeuropean sau dacă își consolidează parteneriatul cu AUR”. Răspunsul se va da în Parlament, în săptămânile următoare.

În aprilie, maghiarii au dat partidului Tisza, din aceeași familie politică europeană ca PNL, 53% din voturi și o majoritate de două treimi, deși Orbán se bucurase de sprijinul public al lui Trump și al lui Putin. În mai 2025, Nicușor Dan a câștigat teren tocmai printre alegătorii foarte tineri. Valul extremist se retrage ori de câte ori democrații oferă o alternativă credibilă.

Datoria partidelor democratice din România are două componente inseparabile. Nicio moțiune, niciun protocol și nicio majoritate construită cu partidele ale căror voturi coincid, cu o regularitate greu de pus pe seama întâmplării, cu interesele Moscovei. Cordonul sanitar ține în Saxonia-Anhalt chiar și la 43,8%, dar prăbușirea CDU arată că, fără răspunsuri concrete, el doar amână deznodământul.

Cealaltă cere modestia de a recunoaște cauzele concrete ale neîncrederii, de la costul vieții la sentimentul că statul aparține partidelor, și dovada că lecția a fost învățată. Moderații care își imită adversarii sau își disprețuiesc alegătorii pierd de două ori.

Trebuie să o spunem răspicat: patriotismul românesc are o adresă constituțională: statul de drept, NATO și Uniunea Europeană.

Seara în care CDU a ieșit dintr-un parlament regional arată cât de repede se pot goli partidele care au construit Europa postbelică. Extremismul avansează pe punțile pe care i le întind democrații și pe golurile pe care le lasă în urmă.