Cum încearcă Ucraina să oprească ofensiva Rusiei cu un plan strategic de „distrugere totală”. Pierderile Moscovei au ajuns la 2.000 de oameni pe zi

Ucraina își adaptează rapid tactica pentru a încetini ofensiva rusă, mizând tot mai mult pe drone cu rază lungă de acțiune, lovituri asupra logisticii, fortificații și sisteme robotizate. În paralel, Moscova se confruntă cu pierderi ridicate și cu presiuni tot mai mari asupra sistemului de recrutare.

Lupte grele pe frontul din Donbas Foto: Profimedia

Războiul din Ucraina intră într-o nouă etapă, în care tehnologia și capacitatea de a lovi infrastructura militară din spatele frontului devin la fel de importante ca luptele de pe linia de contact.

Potrivit unor evaluări recente, comandanții ruși ar fi cerut Kremlinului până la 800.000 de militari suplimentari pentru a susține și extinde operațiunile. Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) notează însă că Rusia nu are capacitatea administrativă și de instruire necesară pentru a integra rapid un asemenea număr de recruți.

În același timp, Ucraina încearcă să compenseze dezavantajul numeric printr-o utilizare tot mai sofisticată a dronelor, a armelor cu rază lungă de acțiune și a sistemelor fără echipaj.

Presiunea asupra armatei ruse

Fostul ofițer de informații Philip Ingram susține că Ucraina a ajuns la un nivel de eficiență ridicat în folosirea tehnologiei și a loviturilor de precizie.

El citează estimări potrivit cărora Rusia ar pierde, în anumite perioade, peste 1.200 de militari pe zi, iar în unele zile cifra ar fi ajuns la aproximativ 2.000 pe zi.

Cifrele privind pierderile trebuie însă tratate cu precauție. Datele privind victimele militare sunt dificil de verificat independent în timp real. Statul Major ucrainean a raportat peste 301.000 de pierderi rusești, morți și răniți, numai în primele opt luni și jumătate ale anului 2026.

Într-o evaluare separată, șeful Statului Major britanic al apărării a estimat recent că peste 500.000 de militari ruși au fost uciși de la începutul invaziei pe scară largă, iar pierderile totale ale Rusiei, incluzând răniții, se apropie de 1,5 milioane.

„Operațiunea Vivaldi” și lupta pentru Donbas

Una dintre cele mai importante evoluții recente are loc în nordul regiunii Donețk, în zona Lîman.

Rusia încearcă de mai mult timp să cucerească întregul teritoriu al regiunii Donețk și să încercuiască ceea ce este cunoscut drept „centura fortificată” ucraineană, formată din orașe precum Sloviansk, Kramatorsk și Kostiantînivka.

Planul rusesc presupunea o manevră de încercuire din mai multe direcții. Înaintarea prin zona Lîman urma să reprezinte una dintre componentele acestei operațiuni.

Ucraina a lansat însă o contraofensivă pe care armata sa a numit-o Operațiunea Vivaldi.

Generalul Andrii Bilețki, comandantul Corpului 3 de armată ucrainean, a declarat că forțele sale au recucerit și eliberat zone situate la nord de Lîman. Pe 15 septembrie, el anunța că aproximativ 85 de kilometri pătrați fuseseră eliberați sau curățați de forțele ruse.

Ulterior, evaluările ISW au indicat că suprafața recucerită în cadrul operațiunii a ajuns la cel puțin 125 de kilometri pătrați.

Institutul apreciază că operațiunea ucraineană a perturbat planul Rusiei de a încercui „centura fortificată” dinspre nord.

Loviturile asupra logisticii ruse

Un element central al strategiei ucrainene este atacarea logisticii înainte ca aceasta să poată alimenta trupele de pe front.

Dronele și rachetele ucrainene au vizat depozite de combustibil, centre logistice, instalații militare și infrastructura necesară operării dronelor rusești.

Potrivit ISW, loviturile ucrainene asupra logisticii din regiunea Luhansk au afectat aprovizionarea cu combustibil a trupelor ruse și au pus presiune asupra capacității acestora de a utiliza sisteme de război electronic și drone.

Este o schimbare importantă în modul de desfășurare a războiului. În loc să încerce să distrugă exclusiv forțele ruse de pe linia frontului, Ucraina încearcă să afecteze întregul lanț care susține operațiunile militare.

Dronele atacă avioanele înainte de decolare

Ucraina a intensificat și atacurile asupra bazelor aeriene și a infrastructurii militare aflate mult în spatele frontului.

În ultimele luni, dronele ucrainene au lovit aerodromuri, rafinării și alte obiective din interiorul Rusiei.

Ingram compară această strategie cu raidurile efectuate de forțele speciale britanice asupra aerodromurilor germane din Africa de Nord în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Diferența este tehnologică: în locul unor echipe care atacau cu vehicule și explozibili, Ucraina folosește astăzi drone cu rază lungă de acțiune.

Scopul este similar: distrugerea aeronavelor și a infrastructurii militare înainte ca acestea să poată fi folosite pe front.

Atacurile asupra infrastructurii ruse au devenit atât de frecvente încât Moscova a început să ia măsuri pentru protejarea unor obiective aflate la sute de kilometri de Ucraina.

Dronele interceptoare schimbă apărarea aeriană

Un alt domeniu în care Ucraina experimentează rapid este interceptarea dronelor cu ajutorul altor drone.

În loc să folosească o rachetă costisitoare pentru fiecare aparat fără pilot, forțele ucrainene pot utiliza drone interceptoare pentru a urmări și distruge dronele rusești în aer.

Tactica are o implicație economică importantă: Ucraina încearcă să păstreze rachetele occidentale, mult mai scumpe, pentru amenințări care nu pot fi neutralizate prin mijloace mai ieftine.

Războiul a devenit astfel și o competiție industrială: fiecare parte caută modalități de a produce și utiliza arme care pot distruge sisteme mult mai scumpe decât ele însele.

Roboți trimiși în spatele liniilor rusești

Una dintre cele mai neobișnuite tactici dezvoltate de Ucraina este utilizarea roboților tereștri în operațiuni ofensive.

Potrivit unor relatări despre Operațiunea Vivaldi, drone de mari dimensiuni au fost folosite pentru a transporta și lansa roboți tereștri la mai mulți kilometri în spatele liniilor rusești.

Aceste sisteme pot transporta muniție, efectua misiuni de recunoaștere sau ataca poziții inamice înaintea infanteriei.

O relatare recentă a Business Insider, citând informații furnizate de armata ucraineană, spune că dronele au lansat roboți kamikaze la peste 10 kilometri în spatele liniilor rusești.

Utilizarea unor astfel de sisteme arată cât de mult s-a schimbat câmpul de luptă: soldații pot fi înlocuiți, pentru anumite misiuni, de platforme controlate de la distanță.

Fortificațiile din nord

În paralel cu operațiunile ofensive, Ucraina își consolidează apărarea în nord.

Forțele ucrainene au construit poziții defensive succesive, șanțuri și obstacole menite să încetinească o eventuală ofensivă mecanizată.

Ingram apreciază că, în prezent, nu există indicii privind o iminentă ofensivă terestră rusă de amploare spre Kiev dinspre nord. În acest context, lucrările defensive pot fi privite ca o măsură de precauție și de planificare pe termen lung.

Un eventual punct vulnerabil rămâne zona din apropierea Belarusului și a coridorului Suwałki, regiune considerată strategică pentru legătura dintre Polonia și statele baltice.

Rusia încearcă să își protejeze infrastructura

Pe măsură ce atacurile ucrainene cu drone au ajuns la distanțe tot mai mari, Rusia a început să își mute sau să își protejeze anumite active militare.

Navele și instalațiile aflate departe de linia frontului sunt protejate cu plase și alte sisteme improvizate împotriva dronelor.

În unele cazuri, vehiculele militare sunt camuflate pentru a semăna cu mașini civile, în încercarea de a reduce riscul de a deveni ținte.

Aceste măsuri reflectă o realitate nouă a conflictului: distanța față de front nu mai garantează protecția.

Mobilizarea rămâne o problemă pentru Moscova

În august, serviciile de informații militare și externe ale Ucrainei au susținut că Rusia pregătește o nouă mobilizare de 600.000 de persoane, câte 300.000 în 2026 și 300.000 în 2027.

Ulterior, informații citate de ISW au indicat că oficiali militari ruși ar fi cerut chiar 800.000 de militari suplimentari pentru susținerea operațiunilor.

Această cifră nu înseamnă însă că Rusia a mobilizat deja 800.000 de oameni.

Dimpotrivă, problema principală este capacitatea de a-i recruta, instrui, echipa și integra. ISW estimează că sistemul militar rus ar întâmpina dificultăți majore în cazul unei mobilizări atât de mari și că Moscova ar putea prefera recrutări succesive, mai degrabă decât o mobilizare bruscă.

Un război al resurselor

Presiunea nu se limitează la efectivele militare.

Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor și infrastructurii energetice ruse au contribuit la probleme de aprovizionare cu combustibil. Rusia a prelungit, de altfel, restricțiile asupra exporturilor de motorină în contextul presiunilor asupra pieței interne.

În același timp, cheltuielile militare continuă să apese asupra bugetului rus. Ministerul rus de Finanțe estimează pentru 2026 un deficit bugetar de aproximativ 3% din PIB, peste ținta inițială de 1,6%, în condițiile creșterii cheltuielilor legate de război și apărare.

Pentru Ucraina, strategia este clară: dacă nu poate concura cu Rusia în ceea ce privește numărul de militari disponibili, încearcă să crească prețul pe care Moscova trebuie să îl plătească pentru fiecare kilometru de teritoriu.

Dronele cu rază lungă de acțiune, atacurile asupra logisticii, sistemele robotizate, războiul electronic și fortificațiile sunt părți ale aceleiași strategii.

Pentru Rusia, problema este dacă poate menține ritmul actual de recrutare și ofensivă suficient de mult timp. Pentru Ucraina, provocarea este să transforme avantajele tehnologice și operaționale în rezultate durabile pe câmpul de luptă.

Războiul rămâne însă unul de uzură, iar evoluția sa nu poate fi determinată doar de o singură operațiune sau de o nouă tehnologie.