Afacerea „austriacă” a lui Călin Georgescu. De la profituri uriașe la umbra rețelelor financiare cu legături rusești

Dr. Cornelius Granig, director executiv al Institutului România din Austria, vorbește, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, despre afacerile dubioase pe care Călin Georgescu le are în țara alpină.

Foto: INQUAM

Călin Georgescu și soția sa, Cristela, par să aibă fler de investitori, însă o parte dintre afacerile lor sunt controversate. Familia Georgescu a cumpărat două proprietăți în Austria, în 2011 și în 2017, pe care le-a revândut ulterior la prețuri mai mari decât cele plătite inițial. Documentele analizate de Cornelius Granig și de echipa sa de la Institutul România arată că soții au deținut proprietăți și au avut adrese înregistrate în Austria între 2011 și 2021 – însă, precizează Granig de la bun început, „documentele analizate nu dovedesc, prin ele însele, o ședere neîntreruptă pe toată această perioadă”.

Pe 21 septembrie 2026, procurorii au prezentat public informații despre dosarul în care Călin Georgescu este cercetat pentru o presupusă înșelăciune. Concret, unui om de afaceri i s-ar fi promis o finanțare inițial de șase milioane de euro – sumă despre care s-a spus ulterior că ar fi putut ajunge la 15 milioane – în schimbul unor garanții. Potrivit anchetatorilor, partea vătămată a transferat peste 1,1 milioane de euro drept așa-zise garanții, însă finanțarea nu s-a materializat niciodată.

Discuția cu Cornelius Granig reconstituie traseul imobiliar al familiei Georgescu în Austria și aduce în atenție trei rețele de afaceri distincte – Media Tenor, ancheta Eurofighter din Austria și Migom Bank – alături de care a fost menționat și numele lui Georgescu.

Casa din Alland: de la 410.000 la 950.000 de euro

Potrivit documentelor din cartea funciară austriacă, în noiembrie 2011, Călin și Cristela Georgescu au cumpărat împreună o casă în localitatea austriacă Alland, pe Wagenhofstraße 402, fiecare dobândind o cotă de 50% din proprietate, de la un vânzător austriac, pentru 410.000 de euro. La acea vreme, cei doi aveau adresa înregistrată pe strada Nicolae Grigorescu nr. 47, Sectorul 3, București.

Proprietatea cuprindea o casă unifamilială de aproximativ 327 de metri pătrați, cu o grădină de circa 784 de metri pătrați. Contractul de vânzare-cumpărare prevedea ca întreaga sumă să fie depusă, la semnare, într-un cont escrow deschis la Erste Bank, cu referința „AK GEORGESCU-3”, administrat de avocatul vienez dr. Arno Behm. În document, soții Georgescu s-au declarat cetățeni români ai Uniunii Europene, achiziția fiind făcută în exercitarea libertății de stabilire.

Șase ani mai târziu, în 2017, familia a vândut casa unor cumpărători austrieci cu 950.000 de euro, din care 90.000 de euro reprezentau mobilierul și alte bunuri lăsate în locuință – rămânând o valoare de 860.000 de euro atribuită imobilului propriu-zis. Contractul menționa că proprietatea nu avea sarcini înscrise în cartea funciară, deci nicio ipotecă vizibilă la momentul vânzării.

Diferența nominală dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare a fost de 540.000 de euro – sau de aproximativ 450.000 de euro, fără bunurile mobile. Granig avertizează însă: „Aceasta este o comparație de prețuri, nu un calcul al profitului net”. În privința provenienței banilor din 2011, este la fel de direct: „Absența unei ipoteci înscrise în documentația vânzării din 2017 nu dovedește că proprietatea a fost achiziționată integral din fondurile proprii ale familiei Georgescu. Un credit ar fi putut fi rambursat înainte de vânzare, ar fi putut să nu fie garantat prin cartea funciară sau ar fi putut fi folosită o altă formă de finanțare”.

Legătura cu Media Tenor

În interviu, Granig afirmă că fostul candidat la președinția României Călin Georgescu a fost asociat public cu cercul UNGSII al lui Roland Schatz. Schatz, la rândul său, este asociat cu Media Tenor, o companie de analiză media care operează prin entități din mai multe țări. Potrivit site-ului propriu, Media Tenor monitorizează și analizează modul în care personalitățile politice, instituțiile și companiile sunt prezentate în presă, funcționând printr-o rețea corporativă internațională cu entități în Elveția, Austria și alte țări. Informațiile publice o plasează pe Elena Șmeleva în structura companiei, ca fost CEO. Șmeleva a devenit ulterior o figură proeminentă în Rusia, fiind co-președintă a campaniei prezidențiale din 2018 a lui Vladimir Putin.

„Materialele analizate nu stabilesc clar dacă Georgescu a fost angajat formal de Media Tenor, ce rol ar fi putut avea în companie sau cât de regulat a lucrat la Viena”, spune Granig. „Dar constatarea este interesantă: o persoană de rang înalt din cercurile politice pro-guvernamentale de vârf de la Moscova, Elena Șmeleva, lucrase anterior la Media Tenor în Rusia”, spune acesta.

A doua proprietate, în Günselsdorf

În august 2017, soții Georgescu au cumpărat o a doua casă, pe Fasangasse 3, în Günselsdorf, la 40 de kilometri sud de Viena, cu 530.000 de euro, și au vândut-o din nou pe 19 iulie 2021, cu 599.000 de euro. În apropiere, în Schönau an der Triesting, Cristela Georgescu a înregistrat un cabinet medical, în complexul asociat castelului Schönau – „o legătură practică documentată cu zona”, spune Granig, „deși aceasta nu explică de ce familia a ales inițial Günselsdorf”.

Documentele aflate în posesia „Adevărul” ilustrează însă o posibilă conexiune, de data aceasta geografică: ancheta austriacă privind achiziția avioanelor de luptă Eurofighter de la EADS. Cetățeni români proveniți în mare parte din Bacău, legați de această anchetă, precum Constantin Ster, locuiseră sau lucraseră anterior în regiunea mai largă, în special în jurul localității Wasenbruck, aproape de Günselsdorf, iar figuri din rețelele de afaceri austriece legate de acele proceduri aveau, la rândul lor, proprietăți sau legături de afaceri în zonă. Una dintre figurile principale a locuit câțiva ani chiar în castelul Schönau.

„Aceste suprapuneri geografice pot justifica cercetări suplimentare, dar nu stabilesc că acele persoane i-au adus pe soții Georgescu în Günselsdorf sau că au avut contact direct cu ei”, notează Granig. Totuși, afirmă el: „Documentele analizate arată și că în mediul de afaceri mai larg examinat în cadrul anchetei Eurofighter din Austria au apărut persoane din Rusia”.

În privința rolului și implicării Rusiei, Granig face referire la câteva persoane interesante menționate în materialele ajunse la „Adevărul”.

Una dintre ele este Oleg Muraev, om de afaceri născut în Rusia, audiat în mai 2016 de anchetatorii austrieci, ocazie cu care a declarat că lucrase ca manager la Sankt Petersburg și că fusese cofondator al companiei rusești Neva Solution. Muraev a spus că el și un alt partener de afaceri rus, Alexander Ptichkin, au înființat ulterior în Dubai BluePlanet World Communication FZ-LLC, o companie care ar fi lucrat cu programatori din Rusia și din alte țări la proiecte online pentru clienți precum Sberbank și poliția financiară din Sankt Petersburg. Muraev l-a descris pe James Timothy „Tim” Landon, om de afaceri britanic și consilier influent în Oman, drept cel mai mare investitor al BluePlanet (aproximativ 6 milioane de euro, pe parcursul mai multor ani).

Constantin Ster, la rândul său, le-a declarat procurorilor anticorupție români, în noiembrie 2015, că un rus pe nume Oleg l-a abordat în Dubai pentru a înființa o companie identificată drept BluePlanet Information & Communication Systems.

Cei doi martori se contrazic în privința rolului financiar al lui Ster: Muraev a susținut că Ster s-a prezentat drept reprezentant al unei instituții financiare, iar anchetatorii i-au arătat lui Muraev un proiect de acord datat 25 martie 2005, potrivit căruia Vector Aerospace LLP urma să-i pună la dispoziție lui Ster până la cinci milioane de euro, cu acțiuni BluePlanet drept garanție. Muraev a contestat documentul, spunând că Ster nu a deținut niciodată acțiuni la BluePlanet. Ster, la rândul său, a negat că ar fi semnat acele documente, sugerând că identitatea și semnătura sa ar fi putut fi folosite fără consimțământul său.

Granig, care a analizat aceste documente împreună cu echipa sa, ajunge la concluzia: „Este dificil de evaluat o potențială legătură a lui Călin Georgescu cu acești români, deși este evident că activitățile lor s-au desfășurat în aceeași regiune rurală a Austriei. Implicarea oamenilor de afaceri ruși menționați necesită clarificări suplimentare”.

Cine este Thomas Schaetti

Un alt om de afaceri cu legături în Rusia este Thomas Adrian Schaetti (Schätti), om de afaceri și director de companii elvețian, a cărui carieră s-a concentrat pe holdinguri de investiții, servicii financiare, restructurări corporative și structuri de companii transfrontaliere. Granig îi precizează cu atenție statutul: deși este cetățean elvețian, cu numeroase mandate în companii din Elveția, „activitatea sa profesională și viața privată au fost strâns legate și de Austria” – a avut o reședință la Viena, iar mai multe companii pe care le-a condus erau înregistrate sau operau acolo. Concluzia lui Granig: „Prin urmare, este mai corect să-l descriem pe Schaetti drept un director elvețian cu o bază profesională și personală substanțială în Austria”.

B52 Holding AG

Între 7 februarie 2019 și 28 decembrie 2020, Schaetti a fost președintele Consiliului de Administrație al B52 Holding AG, cu drept de semnătură unică – o companie fintech care urmărea să devină o instituție financiară ce combină serviciile bancare tradiționale cu blockchain, criptomonede și active tokenizate, redenumită ulterior Assetera AG. Fondatorii inițiali prezentați public au fost Thomas Labenbacher și Robert Böhm, iar Martin Melkowitsch făcea parte din echipa de management operațional.

Printre „investitorii și consilierii” prezentați pe site-ul B52 Holding AG (șters între timp) se afla Marina Bîkova, executiv bancar rus care făcuse anterior parte din conducerea Sberbank Europe, la Viena – filiala europeană a grupului rus controlat de stat Sberbank.

Migom Bank

Aproximativ în aceeași perioadă, Schaetti a ocupat funcții de conducere în grupul Migom: CEO al Migom Bank din Dominica, CEO al Migom Investments S.A. din Luxemburg, CEO al Migom Verwaltungs GmbH din Viena, precum și director al Migom Global Corp. Migom a devenit ulterior obiectul unei acțiuni a autorităților de reglementare, al unor procese intentate de investitori și al unor acuzații privind gestionarea fondurilor clienților și ale companiei – acuzații pe care Cornelius Granig le distinge explicit de faptele dovedite:

„Pozițiile de conducere ale lui Schaetti demonstrează că deținea autoritate executivă formală în cadrul grupului de companii Migom. Orice evaluare a răspunderii individuale pentru tranzacții trebuie să se bazeze pe constatările autorităților de reglementare, pe hotărâri judecătorești și pe probe legate de faptele concrete în cauză”, spune acesta.

Migom Bank și legătura cu ancheta din România

Granig amintește cadrul anchetei din România: procurorii investighează acuzațiile potrivit cărora Georgescu și alți doi suspecți ar fi indus în eroare un om de afaceri în legătură cu o propunere de finanțare internațională, inițial de șase milioane de euro, sumă despre care s-a spus ulterior că ar fi putut ajunge la 15 milioane. Peste 1,1 milioane de euro au fost transferate drept așa-zise garanții. Relatări din presă care citează documente din dosar arată că un cont al Migom Bank, deschis la banca elvețiană InCore Bank, a fost indicat pentru o parte din garanție.

„Instrucțiunile de plată relatate creează o legătură între presupusul aranjament de finanțare și Migom Bank. Ele nu stabilesc că Georgescu ar fi avut o relație personală sau contractuală directă cu Schaetti ori că ar fi ales sau controlat personal contul destinatar”, conchide Cornelius Granig.

Rămâne, spune el, sarcina anchetatorilor „să stabilească cine a adus banca în discuție, cine a comunicat cu reprezentanții relevanți și ce știa Georgescu despre destinația și scopul transferurilor”.