Romancier
Dinu Săraru, scenarist, scriitor, publicist, om de teatru, s-a născut la 30 ianuarie 1932, la Râmnicu Vâlcea. A intrat în presă la 13 noiembrie 1950, la Radio România. S-a impus cronicar teatral trei decenii la Radio și în presa scrisă, intervențiile sale fiind antologate editorial în două cărți „Teatru românesc și interpreți contemporani” și „Al 3-lea gong”.
A debutat în proză în „Gazeta literară” cu o povestire în 1963, apoi editorial în 1974 cu romanul „Niște țărani”, inaugurand „Trilogia țăranească” („Niște țărani”, „Iarba vântului” , „Crimă pentru pământ”). În 1976 publică romanul „Clipa” transpus pe ecran sub același titlu.
Romanul prefațează Trilogia „Dragostea și Revoluția” („Toamna roșie”, „Cei care plătesc cu viața”, Speranța”). În 2002 publică romanul „Ciocoii noi cu bodyguard” după care s-a făcut filmul „Ticăloșii”, apoi în 2011 romanul „Ultimul bal la Șarpele roșu”.
După romanele lui au fost făcute patru filme și patru piese de teatru. Spectacolul după „Niște țărani” - scenariul și regia Cătălina Buzoianu - s-a jucat nouă ani cu casa închisă la Teatrul Mic și în teatrele naționale din Timișoara, Cluj și Iași.
A creat „Teatrul Național de televiziune”, a condus Teatrul Mic 13 ani și a creat Teatrul Foarte Mic, amândouă considerate „o oază de curaj și libertate” în anii dictaturii.
A fost director general al Teatrului Național I.L.Caragiale între 2000-2004 și a creat Muzeul Teatrului Național.
A lucrat la revista „Luceafărul” secretar general de redacție, la „Scînteia Tineretului”, la Radio - Televiziune directorul Direcției Culturale.
A creat revistele „Noi” și „Clipa” - ediția I, 1992, a fost directorul general al cotidianului „Universul românesc”, a creat revista „Renașterea civilizației rurale românești”, a creat Fundația Națională pentru Civilizație Rurală „Niște țărani”, primul Festival Internațional Eco-Etno-Folk Film, Universitatea
Țăranească„ D.Gusti” și primele echipe de cercetare sociologică de după război.
A fost distins cu numeroase premii literare și artistice și premiul Academiei Române. Este membru al Academiei Oamenilor de Stiință din România și azi director fondator al „Magazinului actualității culturale românești CLIPA”, revistă încununată cu „Distincția Culturală” de către Academia Română. Dinu Săraru a murit la 2 martie 2024. Avea 92 de ani.
Articole scrise de Dinu Săraru
fără imagine Dorim să exprimăm cele mai sincere mulțumiri și recunoștința noastră pentru omagiile aduse, mesajele de susținere și sprijinul cu care ne-ați înconjurat în clipele de durere și profundă tristețe.
fără imagine Prietenia mea cu Mircea Radu Iacoban s-a întrețesut în timp în războiul de țesut oltenesc și războiul de țesut moldovenesc până la a fi consacrată prietenia ca o prietenie de suflet și de credință.
fără imagine Stridența telefonului zilele trecute, încă nu se luminase de ziuă, m-a făcut să tresar și nici nu mai știu dacă am răspuns cu banalul Alo!
fără imagine 24 ianuarie 2024 este emblematic și pentru spiritualitatea identitară românească pentru că în acest an se vor putea sărbători și scriitorii Petru Dumitriu și Eugen Barbu, la 100 de ani de la nașterea lor.
fără imagine Acum o lună de zile și mai bine – am mai spus asta – a murit în satul Stroești, la 98 de ani, în picioare, cum spun oltenii, doctorița dentistă bucureșteană, pensionară și văduvă.
fără imagine Câți copii au venit la colindat în acest an în Ajunul Crăciunului, însoțiți de părinți, bunici și străbunici!
fără imagine Amintirea acestui strălucit poet și dramaturg m-a dus și pe mine cu gândul la prima călătorie în Anglia, la invitația Consiliului Britanic, însoțit fiind de criticul teatral și viitorul dramaturg Theodor Mănescu.
fără imagine Ministrul Culturii a trimis urgent Corpul de Control să ancheteze distrugerea memorialului altar al Bojdeucii lui Ion Creangă din Țicău, între pereții căruia, în cele două cămăruțe muruite cu var și cu ferestruicile cât palma, păstrat cu sfințenie aproape un veac...
fără imagine Iată că, încă o dată și cu atât mai mult la vârsta mea, se dovedește că și uitarea este în firea slăbiciunilor omenești.
fără imagine Mi s-au adus de la Slătioara merele ionatane roșii din mărul sădit de mine în apropierea porții mici a grădinii conacului meu.
fără imagine Așa se numea prin 1992 monologul interpretat genial de artistul Dem Rădulescu – Bibanu`.
fără imagine Cea mai profesionistă crainică a postului Antena 3CNN a decis, inspirată, să o abordeze pentru a discuta situația din Ierusalim pe o doamnă din Tel Aviv, numită Colette Avital.
fără imagine Am intrat în Capșa, așa cum arăta ea după al Doilea Război Mondial, în toamna anului 1951, împreună cu prietenii mei – redactori ca și mine, la Radio – Dionisie Șincan și Pop Simion.
fără imagine A evoluat, sub privirile mele, un tânăr care m-a surprins de la început printr-o voință neclintită și răbdătoare, dar și agresivă.
fără imagine Știam, bănuiesc la fel ca și dumneavoastră, știam, zic, că aristocrația imperială rusă și aristocrația culturală, cel puțin a veacului al 19-lea – scriitori, compozitori și interpreți de talie internațională – vorbeau și scriau precumpănitor în limba franceză.
fără imagine Această tulburătoare poemă, prima scrisă în limba română, la sugestia mea, este semnată de poetul și prozatorul spaniol Miguel Gane de faimă mondială
fără imagine Am părăsit luni dimineața universul Slătioarei pentru a mă întoarce în „infernul” bucureștean. Am avut o lună de zile și fericite și triste, dar și cu bucuria nevăzătorului, obligat să-și trăiască zilele prin amintiri.
fără imagine La spitalul nou construit, ca și liceul, în timpul primarului Horezilor, inginerul Gheorghe Niță, a apărut, cucerind universul satelor din jurul târgului, un doctor tânăr de 38 de ani, ortoped și terapeut, numit Marius Săraru.
