Amintirile fluctuante ale ultimului împătimit Capșist autentic (II)

Încep partea a doua a memoriilor ultimului împătimit Capșist autentic și încă în stare să-și amintească prin a spune că ambițiosul constructor Marian Bucur s-a consacrat cu o fervoare impresionantă studierii istoriei Capșei încât, și cu solidaritatea academicianului ministru al Culturii Răzvan Theodorescu, a devenit unul dintre cei mai avizați istorici ai Casei de Comerț Capșa, care a învestit o avere în cunoștință de cauză în realizarea înfățișării Capșei așa cum s-a aflat ea la inaugurarea localului la a cărei tăiere a panglicii a participat prim-ministrul Adrian Năstase împreună cu Marian Bucur și eu, directorul general al Teatrului Național I.L. Caragiale.

Ca să vedeți cât a valorat realizarea renovării Capșei, informez cititorii acestei tablete că arhitecta restauratoare Adina Dinescu a folosit peste 20 de kilograme de foiță de aur adevărat, ca să poleiască stucaturile în basorelief ale tavanelor și ale ramelor oglinzilor de cristal de la 1852, păstrate intacte până astăzi. Așa a fost poleită cu foiță de aur și rama tabloului din salonul Palatului Slătineanu, care ocrotește casa, restaurantul și hotelul Capșa.

Cu acest prilej al restaurării s-au făcut și două intrări la Casa Capșa, prin strada Edgar Quinet – principală – unde în peretele din stânga intrării, într-o firidă, cu apărătoare de sticlă de cristal au instalat un serviciu de tacâmuri și cupe de argint și de cristal, rămase în zestrea Casei Capșa dintre cele două războaie, pe care, luându-le drept model, arhitecta Adina Dinescu le-a comandat în Italia.

În dreapta holului de la intrarea principală au fost restaurate cele două saloane, unul al Partidului Național Țărănist, pe peretele dinspre Edgar Quinet, unde a fost fotografia înfățișându-i pe Iulia Maniu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu, corifeii țărăniști, iar în salonul liberalilor, pe peretele din dreapta intrării, portretul fotografic al lui Ionel Brătianu.

Tot cu acest prilej a fost instalat și un lift cu pereții de cristal, care urcă la hotelul Casei Capșa și la saloanele de la etajul 1 și 2, lift unic în București. Vă mai spun că arhitecta Adina Dinescu a refăcut stâlpii de susținere ai tavanului cafenelei, șlefuind ipsosul pentru a da iluzia marmurei colorată ca un curcubeu. Cafeneaua a fost împodobită cu documente înrămate din istoria Capșei.

Cum mai spuneam, constructorul a îmbrățișat cariera istoricului, editând cartea care ar fi trebuit să apară în 1942, când se împlineau 90 de ani de la inaugurarea Casei Capșa.

Inaugurarea Casei Capșa s-a petrecut în același timp cu sărbătorirea a 150 ani de către Teatrul Național I.L.Caragiale de la „aprinderea luminilor în Teatrul cel Mare”, în prezența domnitorului Barbu Știrbei.

Am avut fericitul prilej de a organiza această sărbătoare în ipostaza de director general al Teatrului Național I.L Caragiale și astfel cele două sărbători au prilejuit recepția dată în saloanele Casei Capșa, oferită de Teatrul Național tuturor actorilor acestui teatru.

În sfârșit, sunt dator să amintesc faptul că printre marii maeștrii ai Teatrului Național se aflau angajați ! doamna Dina Cocea și domnul Colea Răutu.

Șeful statului, domnul Ion Iliescu, m-a întrebat dacă e bine să dea o masă în cinstea lor la împlinirea vârstei de 90 de ani la Cotroceni. Eu i-am propus ca această masă să fie dată în salonul cel mare al Casei Capșa și, convingându-l, masa a avut loc în salonul cel mare al restaurantului, de o parte a mesei fiind ministrul Culturii Răzvan Theodorescu, doamna Dina Cocea și domnul președinte, iar de cealaltă parte a mesei fiind directorul Teatrului Național, domnul Colea Răutu și consilierul prezidențial Victor Opaschi. După discursul de felicitare al președintelui, sărbătoriții au rostit cu o tinerețe exemplară emoționante cuvântări.

În sfârșit, sunt dator să mărturisesc că sub direcția lui Marian Bucur, devenit istoric, s-a păstrat intact tot ighemoniconul vechii Capșa.

Astfel, încă o dată spun, legătura dintre Casa Capșa și cartea românească de literatură s-a oficiat cu concursul patriotului Marian Bucur. La Capșa s-a lansat și cartea mea „Generalul Revoluției cu piciorul în gips”, scrisă prin interviu cu generalul Victor Stănculescu, lansare care a avut loc în salonul cel mare al Palatului Slătineanu și la care a fost de față toată elita academică și elita jurnalistică din vremea aceea.

Tot la Capșa, în cafenea, am lansat cartea „Marele premiu la Monte Carlo” și public mai jos invitația.

În sfârșit, urmașii patriotului Marian Bucur, care s-a stins pe neașteptate, în plină vigoare, doamna Dana Bucur și juniorul Marian Bucur i-au dus cu onoare și devotament ultima dorință a domniei sale, creând cofetăria Capșa și astăzi adăugându-i ciocolateria Casei Capșa.

Reproduc textul de pe capacul elegantei cutii de bomboane pentru că este textul de istorie al Capșei, scris de Marian Bucur.

„În aerul proaspăt al unei dimineți pariziene, un  tânăr meșteșugar priceput și plin de râvnă trudea din greu asupra unui vas de cupru cald la atingere. Mișcările fine ale mâinii sale etalau un vals al ciocolatei. O coardă de vioară deschidea ceremonia din sala ce Împărăteasa Eugenia o capta prin prezența ei regală.

Fragmentele presărate dintr-un frag ce se trezise în Constantinopol și încununase creația tânărului vizionar erau ultimul detaliu. Sunetul vibrant al vioarei s-a oprit când Eugenia a ridicat mănușa sa. Tânărul meșteșugar Grigore Capșa fusese declarat maestru al rafinamentului cofetăriei.

Astfel, o primă pagină a poveștii Capșei s-a scris la Paris.”

În fruntea acestei tablete am reprodus intenționat, pentru prima dată, ca o nobilă aducere aminte o fotografie care are următoarea poveste:

Nemaifiind director al Naționalului, pentru că așa cum se știe am demisionat în anul 2004 înainte de a-mi termina mandatul, am primit de la Arad, unde Radu Beligan, Gheorghe Dinică și Marinuș Moraru erau în turneu cu marele succes al direcției mele „Tache, Ianke și Cadâr”, în regia lui Grigore Gonța, un telefon prin care Radu Beligan îmi spunea că le e dor de mine la toți. Eu am întrebat când se întorc la București.

„Mâine dimineață!”, mi-a răspuns Radu Beligan.

„Atunci mâine seară sunteți invitații mei la Capșa, la masa la care au stat Petru Dumitriu și Zaharia Stancu și pe care Marian Bucur mi-a dedicat-o și mie, în salonul cel mare al Capșei”.

Astfel, s-a făcut această fotografie care arată încă dată legătura dintre Casa Capșa și Teatrul Național „I.L. Caragiale”.

Mi-aș permite acum să public ultimele rânduri ale textului scris de Marian Bucur pe ultima copertă a cărții închinate Capșei.

„Se împlinesc 150 de ani de la crearea Casei Capșa.

Un jubileu rarisim în peisajul bucureștean.

Capșa, prin rafinamentul și prestanța dobândite în cursul unui secol și jumătate de existență, a devenit o instituție de notorietate recunoscută în domeniul său de activitate.

Cu această ocazie, cei care conduc astăzi destinele acestei instituții au decis să prezinte prietenilor, admiratorilor și nu în ultimul rând, celor ce vor dori să pășească pragul Casei Capșa, cartea de vizită a acesteia. Este o carte de vizită sui generis și nu o Carte în adevăratul sens al cuvântului. Prin intermediul acestui passe partout, oaspeții Capșei vor putea intra în acest mirific loc și vor vizita trecutul cofetăriei, cafenelei, restaurantului și hotelului Capșa. Totodată, vor cunoaște prezentul și gândurile de viitor.

Este un documentar de uz intern realizat din mărturii credibile, avizate pe care Casa Capșa a pregătit-o cu acordul autorilor să-l editeze în 1942, la împlinirea a 90 de ani de existență a celebrei case. Vremurile au împiedicat realizarea acestui gând. Documentarul de atunci este astăzi parte din patrimoniul material și spiritual al Casei Capșa.

Conducerea acesteia este onorată să-l ofere gratuit amicilor săi, acelui cerc restrâns și select de vizitatori în speranța că aceștia nu sunt doar simpli cititori ci adevărați connaiseurs.”

Adaug autorii evocărilor din această carte: Radu D. Rosetti, Gala Galaction, Ștefan Capșa, Dr. Nicolae I. Angelescu, scriitorul francez Paul Morand, care, în 1936, compara cafeneaua Capșa egalând-o cu vestita în toată Europa cafenea și cofetărie venețiană „Florian”, unde a băut cafea și Thomas Mann când locuia în hotelul „Lido” unde a scris celebra și zguduitoarea nuvelă „Moarte la Veneția”, apoi Victor Eftimiu, A. Chiriacescu, Gheorghe Gh. Cruțescu, T. Pisani și Marian Bucur.