Fals jurnal de ieri și de azi. „Milogul SRL”

Așa se numea prin 1992 monologul interpretat genial de artistul Dem Rădulescu – Bibanu`.

Am scris atunci un articol teatrală recomandând acest monolog a cărui satiră, îmi dau seama acum, se potrivește foarte bine și societății românești de astăzi.

Am recomandat Institutului de Teatru să-i dedice o oră de Arta Actorului acestui monolog înregistrat și transmis de televiziunea națională.

Am fost colegi de liceu, el cu doi ani mai mare decât mine, la Liceul râmnicean „Alexandru Lahovary”, Bibanu` ilustrându-se mai ales ca portar al echipei de fotbal a liceului și mi-l amintesc aievea cum sărea, firește, cu un comic involuntar, într-un trening mai mult decât mare pentru el, de la un capăt la altul al porții și o apăra de șuturile atacanților echipei la orele de antrenament.

Mamele noastre au fost prietene, el o moștenea pe maică-sa, o femeie luminoasă și optimistă și permanent veselă, așa cum o moștenesc și eu pe mama mea, o povestitoare fermecătoare, plină de culoare.

Tatăl marelui actor era pescar pe Olt și în piață închiriase o magherniță cu firma „La Bibanu”, de unde și porecla făcută celebră de colegul meu de liceu.

Anii au trecut și prietenia noastră s-a consolidat cu familiile noastre, cea de-a doua soție a lui fiind una dintre cele trei studente ale marii actrițe Olga Tudorache, parteneră într-un spectacol de mare răsunet pentru generațiile tinere, intitulat „Efectul razelor gamma asupra anemonelor”, jucat la Teatrul Mic.

Din anii aceia prietenia noastră noastră a cunoscut împrejurări fericite de familie, în care talentul lui de comediant ne-a subjugat pe toți.

A absolvit Institutul de Teatru și a fost, pe rând, asistent, conferențiar și profesor la catedra de Artă a Actorului, unde a făcut cunoscuți pe marii actori ai tinerei generații, care și-a păstrat totuși identitatea, colegii lor cursanți ieșind din institut ca niște „bibănei” mai mici.

A intrat de foarte tânăr în „Național„, primit cu brațele deschise de Sică Alexandrescu și a jucat de la egal la egal cu marii interpreți ai trupei lui Sică Alexandrescu, ca Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru și Radu Beligan, el rămânând, după opinia mea, până la sfârșitul vieții, inegalabil.

A muncit foarte mult în roluri importante la Teatrul Național, în filme și în televiziune, lăsând o filmotecă întreagă care îi mărturisește și astăzi geniul comic.

Într-o zi de toamnă a făcut cu mașina lui o plimbare pe un deal din apropierea Bucureștiului și, ajuns pe vârf și, întinzând brațele, ca și cum ar fi îmbrățișat pământul, i-a spus soției „Ce timp minunat!” și a căzut fulgerat de un stop cardiac.

Duminica trecută, acum o săptămână, Televiziunea Națională a oferit privitorilor ei, deci și mie, caseta cuprinzând monologul „Milogul SRL”. Deși trecusem cu câteva momente mai înainte de o clipă în care sănătatea mea a fost avertizată primejdios, privind sceneta, am uitat de mine și am râs în hohote, cu  lacrimile șiroind pe obraz.