Însemnări pregătitoare pentru o sperată „Cronică de familie”

În anul 1785, la 15 noiembrie, un Anghel Săraru, fruntaș între Sărari, și, se pare, cu știință de carte, a ridicat prin proprie voință ctitoricească pe moșia sa numită în acte Funia Dianului o bisericuță de lemn cu grătarele de nuiele pe care a pus tencuială și zugravii de subțire au pictat sfinții.

În fotografia alăturată se vede pictura din pridvor, în mijloc cu sfântul militar Gheorghe omorând balaurul și de jur-mprejur îngeri, de unde și hramul bisericuței intitulat „Sfinții îngeri”. Numita moșie, Funia Dianului, de pe vârful unei măgurici te poate duce cu gândul că Dianul reprezintă o frântură din Costandin, ceea ce ar putea însemna că Anghel era fiul lui Costandin. Așa ne confirmă și ajutorul nostru în stabilirea istoriei bisericuței de lemn, inginera Irina Cotar, fiica lui Din Cotar, vărul meu de-al doilea. Îi mulțumim Irinei pentru strădania sa.

***

În 1783,  un vătaf Costandin al cărui portret descoperit de părintele paroh Prună odată cu pictorița Elena Murariu, care a refăcut pictura, se află pe peretele naosului celebrei bisericuțe de la Viorești, cu friza Potecașilor. Vătaful Costandin a ales zugravii de subțire și le-a poruncit, plătindu-i, să picteze întreaga bisericuță și pe dinafară și pe dinăuntru, cu cavalcada potecașilor condusă de vătaful de plai Urșanu de la Urșani, din hotarul Hurezilor. Vătaful Costandin este reprezentat în naosul bisericuței, în tovărășia soției sale în costum național vâlcean, mângâindu-și soțul cu mâna stângă pe umărul drept, într-un gest de tandrețe nemaiîntâlnit în pictura epocii.

***

Sărarii, proprietarii unei mori de sare de unde și-au luat și numele, se judecă pentru dreptul de proprietate al morii de sare cu plăieșii de pe celălalt mal al Cernei, care au făcut în concurență pe celălalt mal al apei vâlcene, o altă moară. Judecata a durat 40 de ani și s-a terminat acest litigiu în favoarea Sărarilor, sub Vodă Ghica. Sărarii aveau ca martori aduși la judecată și țărani cu știință de carte, cum era neamul Motoilor cu Moșie. Alți martori puneau în dreptul numelui lor degetul muiat în cerneală.

***

Ce era cu această moară de sare, care cu adevărat măcina sare între pietrele ei pentru că se afla pe malul Cernei dinspre Măgura Slătioarei, ce era înălțată, se știe, până la 800 de metri pe un munte de sare și de calcar, din care se făcea și piatra de var. Pe malul Cernei vâlcene, la doi sau trei kilometri de bisericuța Vioreștilor, se făcea o gură de ocnă prin care se scurgeau plăci întregi de sare și moara le transforma în „făină”, adică sarea din bucatele timpului. Țăranii iau și azi apă din locul acela în care fierbeau mămăliga și boabele de fasole, care fierbeau mai repede în ciorbă, iar în octombrie se puneau murăturile în apa sărată care până și de Paști se aflau crude și cărnoase, cum fuseseră de la început. Până astăzi, țăranii din Slătioara și din Gorunești pun murăturile în apa sărata din Cotul Cernei unde se afla ocna de sare.

***

Din spatele morii care măcina sarea începea un drum potecă spre vârful Măgurii până la Măldărești, numit Drumul Negustorilor, care aduceau sarea măcinată la târgul Hurezilor.

***

Costandin Costandin – fiindcă nu aveau nume de familie – fiul lui sin Dincă Săraru, bunicul meu, s-a prezentat voluntar la Războiul de Neatârnare din 1877 și la 22 de ani, cum îl arată și fotografia dagherotip, publicată azi în aceste însemnări pentru prima oară, nu a ajuns să lupte decât trei ani mai târziu la Smârdan, unde a fost rănit „la țâța de sub brațul mâinii drepte”, fiind distins cu nouă decorații, între acestea aflându-se și Steaua României acordată de Carol I, prin care a fost declarat veteran cu indemnizație viageră, și medalia Sf. Gheorghe acordată de Țarul Alexandru.

***

Surpriza cea mare îl cuprinde și pe celebrul neurolog, academicianul doctor Constantin Popa (noi îi zicem Codin) a cărui mamă, Elena, fiica lui Ghiță Săraru, fratele bunicului meu, era vară din frați cu tatăl meu.

P.S. În cartea „Veteranii vâlceni ai Războiului de Neatârnare” este trecut Constantin Constantin, care a fost eliberat din război cu gradul de sergent, cu indemnizație viageră.