Fals jurnal de ieri și de azi. Omagiu unei legende naționale românești

General de aviație viteaz, străpungând cerul patriei, marinar care a năzuit să cuprindă mările și oceanele, istoric, scriitor de înaltă valoare, premiat de Academia Română și cu numeroase premii pentru romanele lui consacrate lui Mihai Viteazul pentru care a scris primul scenariu de televiziune „Din România în culori”, deopotrivă un familist strălucit, din stirpea vântoreștilor povestiri ale lui Sadoveanu și, mai presus de orice, iubitor până la această venerabilă vârstă de 100 de ani de aripile cu care a cutreierat până mai ieri, alaltăieri, văzduhul românesc, Radu Theodoru, mi-a făcut onoarea să-mi fie prieten de suflet și de credință creștină, care i-a asigurat, astăzi, când îl sărbătorim, un monument al viteazului din poveștile și legendele românești.

Sunt astăzi, în această clipă, când Armata Română îl sărbătorește în Casa Armatei Române, dator să-l îmbrățișez și să-l sărut pe amândoi obrajii căci nu cred că am avut în viață o întâlnire așa de fierbinte și de patriotică, așa cum am avut cu generalul de aviație Radu Theodoru, vestit pentru sălașul său de la Grădiștea pe Argeș.

⸭⸭⸭

A încetat din viață un regizor de teatru și de televiziune: Dinu Cernescu

„Maastricht, 20 octombrie 77

Dragă Dinule,

Nu prea am obiceiul să scriu la directori de teatru. Tu ești în primul rând pentru mine – un prieten – și în această calitate îți scriu. Îi scriu totodată și ziaristului care a scris despre mine și m-a încurajat. Îi scriu și redactorului șef de la televiziune care ani și ani de zile m-a cemat să colaborez și....inevitabil îi scriu și directorului Dinu Săraru.

Deși sunt departe de casa mea  - totuși caut să aflu cât mai ulte despre teatrul nostru din București. Așa am aflat că ești un director ferm – care vrea foarte precis niște lucruri.

Vreau să știi că sunt cu toată inima alături de tine  alături de toată munca ta de disciplinare a unui colectiv bun –chiar foarte bun – dar complet haotic din punct de vedere al disciplinei. Știu că multor oameni de teatru nu le place disciplina dar fără o disciplină perfectă nu se poate crea nimic.

Deci, dragă Dinule, nu te lăsa impresionat de „sufletiști și balerini” –fii ferm – și să sperăm că vom profita cu toții de pe urma fermității tale.

Cu bine, Dinu Cernescu

„București, 12 noiembrie, 1986

Dragă Dinu,

Îți scriu cu câteva ore înainte să încep repetițiile la Coriolan.  

De câte zile umblu prin hârtiile mele vechi și de mult neumblate în ele. Descopăr cronici-scrisori-declarații ale ziariștilor străini despre mine și activitatea mea de acum 2 de ani, zece ani sau mai curând. De fapt umblu în viața mea, scormonind în trecut cât mai apropiat, când mai depărtat. Știu precis ce fel de om de teatru sunt. Îmi știu calitățile, dar sunt obsedat și de defectele mele.. De ce „mă caut” în hârtii? De ani de zile am lăsat să zacă undeva regizorul  - artistul din mine obsedat de contracte – de miraje (plăcute, dar la care nu pot participa decât ca „invitat„), am lăsat la suprafață doar funcționarul teatral care vrea să-și ia leafa. Mă frământ de câțiva ani.

De trei luni sunt alături de tine și îți declar aici scris negru pe alb (de fapt pe galben) că aceste trei luni au marcat viața mea artistică. Tu m-ai trezit! Datorită ție regizorul – artistul din mine – se reinstalează în mine. Coriolan –făcut împreună cu tine este primul meu pas către mine- cel care am fost – și cel catre trebuie să fiu.

Sper ca acest prim pas să-l fac clar și apăsat pe linia gândurilor tale generoase despre mine. Am o dublă răspundere acum când încep Coriolan –față de tine - față de încrederea ce mi-o arăți, dar și față de mine totodată.

Unui om ca tine nu i se poate mulțumi decât printr-un singur fel: prin succes.

Sper să avem succes și succese împreună.

Nu uita, te rog, că am nevoie de tine, să te știu că, de acolo unde ești – în birou sau acasă, tu îmi aperi gândirea și liniștea proofesională.

Această scrisoare este un fel de pact de idei și știu că am obligația să nu te dezamăgesc. Dar pactul este reciproc. Acum te îmbrățișez și te aștept la prima repetiție.

Dinu Cernescu”