Romanul „Toamna roșie” și conacul Sordony din Pojogii Vâlcei

În drumul meu spre comuna Lădești, unde aveam să iau cunoscutul interviu Măriuței Untaru, mama lui Virgil Ierunca, am trecut prin satul Pojogi, prin fața unui uriaș conac boieresc, ascuns într-un parc înconjurat de stejari seculari.

La întoarcere m-am oprit în fața conacului ars de țăranii răsculați și în 1907 și în 1945 și distrus cu topoarele. Am pătruns pe o scară în volute de marmură prin saloanele elegante altădată. Mult mai copleșitor decât Palatul Vorvorenilor de la Craiova, descris în „Cronică de familie” de Petru Dumitriu, palat pe care l-am vizitat la invitația mitropolitului Olteniei Nestor Vornicescu și aflat și astăzi sediu al Mitropoliei Olteniei.

I-am povestit marelui regizor de film Gheorghe Vitanidis despre acest conac despre care sigur aveam nevoie în filmul făcut după romanul „Toamna roșie” și el a fost de acord să refacem conacul măcar pe dinafară, să-l filmăm cum era înainte de răscoală și să-l ardem și noi din nou.

Între personajele ca fiind ultimii supraviețuitori ai moșierului grec am inventat un personaj, ultimul vlăstar la senectute, și l-am înfățișat fugind din conac într-o cabrioletă, o bătrână cu nepoata ei. Există în roman replica moșieresei la senectute, în fuga ei: „Nici ei (răsculații) nu greșesc, nici noi, fugind, nu murim”.

În roman, răsculații, distrugând conacul, descoperă și ard și o bibliotecă mare în care se afla o carte intitulată „Capitalul” de Karl Marx, dar negăsind bani, unul dintre răsculați constată dezamăgit că „ăștia au și carte cu capitalul și n-au fost în stare să strângă bani”.

Despre acest conac aflat în satul Pojogi, peste drum de un cot al Cernei vâlcene, am aflat de curând că aparținea grecului Sordony, cu y în unele acte vechi, care poseda o mie de hectare de câmpuri roditoare și păduri și era ginerele stolnicului Constantin Borănescu de la Cernișoara, unul dintre vestiții căpitani de oaste în armata lui Tudor Vladimirescu.

Iată cum romanul „Toamna roșie” s-a împletit în istoria filmului inspirat de el cu somptuosul conac al grecului Sordony.

Public aici la începutul tabletei o fotografie din epocă, înfățișând conacul Sordony înainte de a doua ardere de către țăranii răsculați.