Fals jurnal de ieri și de azi. Cronica Sărarilor

Începând de astăzi reiau cu greu, din cauza încercărilor părăsirii memoriei care văd că mă obligă să înving lacunele ei, povestea cronicii Sărarilor. 

Astăzi public pisania de deasupra intrării în catedrala Slătioarei, construită să egaleze biserica ridicată de Sfântul Calinic de la Frăsinei. Această pisanie atestă faptul că în Slătioara cu țărani liberi, nu supuși mănăstirilor, spre deosebire de satele din jur, se aflau un boier numit George Angelescu și familia lui numeroasă, care și-a construit un conac cu arhitectură semnată, desigur, de un arhitect vienez. 

Astăzi, la aproape 300 de ani de la construirea conacului, mai există încă o minusculă clădire pe locul de altă dată al conacului, peste drum de casa mea de la Slătioara. 

Așadar, să citim pisania. 

„Acest sfânt locaș cu patronagiul M.M. George sʾa construit în anul 1876 vera, care fu atât de ploiosă încât zidirea se făcea pre încet și transportul materialului cu mare anevoință; cu toate aste tomna s-a acoperit, până la 25 iunie 1877 sʾa făcut mobilele, sʾa tencuit și la 24 iulie sʾa început zugrăvirea; cheltuielile sʾa făcut pe simțite cu izbucnirea răzbelului între Rusia și Turcia, când și România sub Suveranul său M.S. Carol I sʾa luptat și câștigat independența rupând capitulația lui Mircea cel Bătrân cu Turcia. Cheltuiala și stăruința până în sfârșit a fost și a dlui George Angelescu. Ilie Angelescu sʾar fi sacrificat tot... derîn 20 februarie 1877 a încetat din vieță. Nu puțin a stăruit și preot Iacob Nikolăescu ajutând: Dincă Catalina, Ioniță Popescu, Ioniță Mantocă, G.g. Corșoreanu și alți cărora fieʾle memoria eternă. În 18 ianuarie 1879 s-a sfințit această Biserică. 

Preot C. Slătioreanu”

P.S. La mulți ani lui Mircea Radu Iacoban, care împlinit în această săptămână 84 de ani!