O mare surpriză!

„Același pământ

Locuim în aceeași curte,

respirăm același aer

și bem aceeași apă.

Ne adăpostim sub umbra aceluiași copac.

Tu stai mai în față

și eu mai în spate,

dar este bine distanța care ne desparte

pentru că ne putem gândi

de două ori dacă vrem să ne vedem.

Locuim în aceeași curte,

suntem ca și cum avem aceeași

adresă de email,

suntem ca un cuplu

cu același cont de Facebook.

Avem același nume.

Călcăm același pământ,

eu port 42 și uite că nu știu cât porți tu

dar câteodată îți calc pe urme,

nu știu de ce o fac,

probabil că vreau să semănăm

mai mult decât o facem,

îți calc pe urme,

și mă îngrop în același pământ

cu tine.”

Această tulburătoare poemă, prima scrisă în limba română, la sugestia mea, este semnată de poetul și prozatorul spaniol Miguel Gane de faimă mondială și, la sfârșitul poemei, am aflat de la autor, care mi-a și permis să o public astăzi, aici, îmi este dedicată mie, eveniment pe care îl consider fericit pentru un scriitor român de 91 de ani și șapte luni, onorat de această dedicație pentru că are ca autor pe prietenul meu Miguel Gane, care, la 19 iulie, anul acesta, a împlinit 30 de ani.

Poetul Miguel Gane este de extracție român, din satul argeșan Lerești, cunoscut pentru arhitectura lui unicat și identitar românească.

Poemul „Același pământ” l-am primit în ziua de 20 august, seara, și a fost inspirat dintr-un trialog monitorizat și înregistrat radiofonic și filmat cu har jurnalistic de scriitoarea Ioana Brușten de la Radio România Actualități, cu prilejul vizitei pe care prietenul Miguel Gane mi-a făcut-o sâmbătă, împreună cu  partenera sa, frumoasă doamna Cristina, și prietenii săi, literați și artiști spanioli între care s-a aflat și dramaturgul Paco Gámez, cu cele mai multe premii pentru scrierile sale.

La evenimentul sărbătoresc a fost prezent și directorul Institutului Cervantes din București, în același timp membru al Ambasadei Spaniei în România, domnul Jorge Jiménez – Zumalacárregui.

A fost, remarc acum, o întâlnire amicală plină de căldură și pregnanță în limba spaniolă castiliană, atât de muzicală și fermecătoare.

Înaintea acestei vizite, poetul – repet, de faimă mondială – Miguel Gane a fost invitat la Râmnicu Vâlcea, capitala Olteniei de sub munte, păstorită de savantul arhiepiscop doctor Varsanufie, căruia acum câțiva ani i l-am prezentat pe Miguel și Inaltpreasfinția Sa i-a acordat  distincția „Crucea Râmnicului”.

Încă o dată, precum în vizitele anterioare făcute la Slătioara împreună cu părinții săi, Miguel și-a demonstrat emoționant atașamentul pentru pământul natal. Acum el este iarăși cu bunica sa la Lerești, unde se simte, ca și la Madrid și în limba spaniolă, acasă.

Întâlnirea cu Miguel Gane din zilele acestea mi-a îmbogățit biografia și mi-a amintit întâlnirea și dialogul din Golful Finic cu Gabriel Garcia Marques.

P.S. Brușten este numele unei plante sălbatice oltenești cu frunzele uriașe cât roata carului și fructe roșii frumos mirositoare, printre hățișurile pădurilor de anini de pe malul Cernei vâlcene și din Moldova și din Bucovina, cu variantele locale ale numelui plantei.