Supremul voluntariat

De mai bine de un sfert de veac mă leagă o frumoasă prietenie și o nobilă admirație, din partea mea, cu unul dintre cei mai mari, sigur, îmi dau seama, astăzi, cel mai mare neurolog al lumii noastre, academician dr. Jean-Jacques Askenazy, locuitor al Tel Aviv-ului, șeful clinicii de neurologie al celui mai mare spital general din Tel Aviv.  

Jean Askenazy a făcut liceul la Craiova, vorbind, ca și mine, oltenește încât perfectul simplu e pentru el o a doua limbă.

A făcut Jean Askenazy, neurologul vestit, Medicina la București și a fost ajutat să plece în Israel să facă specializarea în neurologie, specializare care l-a dus pe culmile disciplinei astfel încât a fost pe rând neurologul unor  personalități internaționale și a scris un elogiu, la decesul cardinalului Parisului, Lustiger, evreu trecut la catolicism, pe care Papa Ioan Papa al II-lea voia să-l aducă la Vatican.

Jean Askenazy a scris o bibliotecă întreagă de studii și lucrări complexe de neurologie, traduse și în limba română și lansate în România, sub auspiciile Academiei Române.

Sigur că în aceste zile, îngrijorat, l-am căutat îndelung la telefon. El nu mi-a răspuns, dar eu tot insistam pentru că știam că locuia și lucra la Tel Aviv și vorbeam cu el mereu. În sfârșit, căutându-l și fiica mea Alexandra la telefon, i-a răspuns și iată convorbirea mea, pe care am intitulat-o „Supremul voluntariat”.

- Doctore, i-am spus eu la telefon, sunt fericit că ești în viață și te îmbrățișez cu aceeași dragoste dintotdeauna și te întreb unde ești? Acasă la tine, unde m-ai consultat și pe mine?

- Dragă Dinule, nu sunt acasă. M-am prezentat voluntar la spital fiindcă avem de îngrijit astăzi când vorbesc cu tine 1500 de răniți.

- Cum ca voluntar? Păi câți ani ai tu?

- Am 94 de ani și sunt sănătos și astfel m-am prezentat voluntar să dau și eu o mână de ajutor răniților.

- La 94 de ani! Ești sănătos.

- Sunt sănătos și îți urez și ție să mă urmezi fiindcă să fii sigur că te aștept să împlinești și tu 94 de ani pentru că știu că și tu te-ai fi prezentat la serviciu.

- Dragă doctore și prieten, te admir și să dea Dumnezeu să ne mai vedem pe lumea aceasta, la București.

- Dragă Dinule, îți spun și eu la revedere fiindcă sunt sigur că ne vom revedea în curând.

Astfel s-a încheiat convorbirea noastră care are meritat ca titlu, așa cum am scris, „Supremul voluntariat”.  

P.S.

Reproduc astăzi, în această tabletă, documentul fotografic care atestă trinitatea prietenilor cei mai apropiați cu Arhiepiscopul Gherasim.