Articole scrise de Cristian Unteanu

Raportul pe 2023 realizat și dat ieri publicității de Organizația Internațională A Muncii (ILO) a stârnit foarte multe comentarii din partea liderilor politici și economiștilor, mai ales că a fost prezentat și conferința de la Davos, cam în același moment cu Raportul FMI.

Trăim într-o lume în care și acest subiect a devenit oarecum banal și destul de plictisitor prin repetitivitatea scandalurilor.

Două declarații foarte interesante au marcat ziua de ieri și care au atras în mod deosebit atenția.

Coșmarul în Ucraina nu numai că nu dă semne să poată fi cumva apropiat de final folosind mijloace diplomatice, ci are deschis acum un nou capitol.

Este foarte limpede că, în această perioadă care pare să preceadă un viitor conflict extins de mare intensitate, se activează toate protocoalele de securitate potrivite pentru o asemenea situație.

Așa sună răspunsul finlandez la o propunere ca cele 28 de state membre ale Alianței care au ratificat cererea de aderare a Finlandei și Suediei ar putea să le ofere deja garanții în sensul Articolului 5, chiar dacă procesul este încă în curs de desfășurare.

De-abia începe și așa vor continua lucrurile, în crescendo, până în momentul viitoarei competiții prezidențiale.

Acolo, după părerea mea, s-au înfruntat nu numai interese naționale și nu a fost numai o înfruntare motivată de convingeri politice locale între grupările fidele fostului președinte Bolsonaro și cei ai președintelui Inacio Lula da Silva.

Întrebarea este doar aparent teoretică deoarece, după cum vedeți acum și în Brazilia, extrema dreaptă se organizează de mai mult timp.

Cazul de acum este într-adevăr excepțional : un copil în vârstă de 6 ani a venit la Rickneck Elementary School, școala sa din Newport News, statul Virginia, a scos arma și a „tras pentru a ucide”, rănind grav învățătoarea, Abby Zwerner (foto) aflată acum în stare critică.

Este unul dintre cele mai mari evenimente negative din istoria platformelor sociale și dimensiunea sa excepțională îl trece direct în categoria marilor vulnerabilități de securitate cu care ne confruntăm cu toții, utilizatori și dependenți cronici de computerele care ne leagă de lumea virtuală.

„Permacrize” este noul termen folosit acum pe larg și nu numai în analizele de securitate. Devenit într-atât de utilizat încât cei de la Collins Dictionary l-au ales drept „cuvântul anului 2022”.

Pe 3 februarie, o vizită la nivel înalt denumită Summit UE-Ucraina la Kiev. Nu va fi un Summit în format clasic, ci o vizită al nivel înalt.

2022 a fost anul unei reprezentări nefericite a intereselor românești pe plan internațional, marcată de câteva evenimente memorabile pe o listă neagră a rușinii naționale.

Există și așa ceva adică situri specializate în „captarea” de informații venite din cele mai diverse surse pe care, în contextul libertății informației care vine în sprijinul nevoii publicului de a afla pe ce lume trăiește, decid să le ofere mai departe ziariștilor.

O știre care vine să confirme că, per ansamblu, opțiunea BREXIT a fost un dezastru pentru Marea Britanie, un calcul totalmente greșit bazat pe demagogia politică de tip suveranist.

Adunarea Generală a ONU a cerut Curții Penale Internaționale(CPI) să stabilească în mod clar „consecințele legale care pe care le are continuarea violării de către Israel a dreptului de auto-determinare al poporului palestinian”.

Spunea Antonio în „Furtuna” lui Shakespeare că „orice s-a petrecut în trecut nu-i decât un prolog”. Este extrem de posibil ca 2023, anul unor foarte mari și complicate construcții adversative, să fie demonstrația că așa și este.

Marilor puteri le convine să aibă posibilitatea de a juca pe tăișul subțire care separă starea de pace de cea de război regional.

Argumentul polonez acuză în primul rând birocrația de la Bruxelles, dar, de fapt, lovitura este mai profundă și vizează întreg sistemul de putere și cel decizional din Uniune Europeană.

...declara, poate profetic, Albin Kurti, prim-ministrul din Kosovo, avertizând asupra faptului că Moscova, în acest moment, caută „noi câmpuri de luptă”.

Ambele scenarii sunt posibile pentru că nu știu ce sfidare, insultă sau jignire să fie prea mare pentru a dezmorți puțintel reacțiile tradițional înghețate de indiferență și neștiință ale politicienilor români.

Întregul spațiu de relații internațional a fost profund zguduit de ce se petrece acum în Ucraina și, în consecință, marile diplomații funcționale se pregătesc să cucerească noi spații de influență sau să și le consolideze pe cele mai vechi.

Cel puțin 15 de oameni au murit și alți 20 au fost răniți după ce armata rusă a lansat un atac cu rachete asupra orașului Herson din Ucraina, țintind Târgul de Crăciun, la o oră de mare afluență, chiar înainte de Sărbători.

Un bărbat în vârstă de 69 de ani, foarte bine cunoscut pentru acte de xenofobie, a atacat la Paris un centru cultural al comunității kurde, omorând trei persoane și rănind foarte serios alte trei.

S-ar putea că întrebarea să fie complet deplasată și absolut retorică știind care este tradiția demersurilor de până acum.

Nu mai este un avertisment, așa cum au fost foarte multe în ultimele săptămâni. Este o constatare despre apropierea unui moment în care cazanul sub presiune al istoriei Balcanilor să mai sară din nou în aer din cauza presiunii vechilor cauze istorice.

După valul de indignare complet justificată după refuzul brutal de primire a țării noastre în Schengen,a urmat, zilele trecute, sosirea în România a doi înalți responsabili de la Bruxelles, purtători de mesaje atât de frumoase încât parcă apăruse soarele speranței.

Era inevitabil să se ajungă la o mare criză socială care să deschidă ultimul capitol, poate cel mai serios și prelungit, a ceea ce înseamnă consecințele BREXIT pentru economia, finanțele și întreaga societate britanică.

Una dintre deciziile cele mai importante ale UE a fost renunțarea progresivă la exploatare și folosirea cărbune în favoarea altor surse de energie, în special „energia verde” în care este introdusă acum și energia nucleară.

Interesantă întrebare, mai ales acum când următoarea ușă care se poate deschide în lumea conflictuală în care trăim poate să se deschidă către realitatea brutală a unei noi conflagrații mondiale, poate chiar ultima în istorie.

În afara entuziast-sentimentalilor noștri europarlamentari, nimeni nu avea cum să-și facă cea mai mică iluzie în legătură cu un eventual succes al unui demers al Bucureștiului, nesusținut de nimeni, în a schimba cumva sensul jocurilor și înțelegerilor care au dus la actuala situație nedemnă.

Din nefericire pentru România, ieșirea noastră externă este marcată în continuare de o disfuncție majoră, tradițională, devenită între timp un vector permanent de vulnerabilitate, exploatat ca atare de toți neprietenii țării noastre.