În vizită în zona Pacificului, Macron denunță cu hotărâre „ingerințele” străine și „noul imperialism”

Un discurs care a atras imediat atenția tocmai fiindcă, chiar dacă, prudent, nu indică promotorii „noului imperialism”, aluzia fiind mai mult decât evidentă.

Aflat în arhipelagul Vanuatu – etapă din turneul pe care-l efectuează acum în zona Pacificului, președintele francez a remarcat că : „ingerințele se multiplică....Mai ales în Oceania, noile imperialisme care apar și o logică de putere care au ca scop amenințarea suveranității...strategia noastră indo-pacifică înseamnă, înainte de toate, apărarea prin parteneriatele sale independența și suveranitatea tuturor statelor din regiune care sunt gata să lucreze împreună cu noi”. Despre ce să fie vorba? Poate, spun unii, să fie o reacție la intenția amerocană de a stabili în zonă o structură inspirată de NATO

Alții spun că ar fi încercare de îndepărtare și de China, țară despre care australienii de la The Sydney Mornind Herald spuneau că și-ar fi dorit să stabilească la Vanatu o bază militară asemănătoare cu cea pe care o construiseră de ja în Africa, la Djibouti?

Ambele răspunsuri ar putea fi valabile. Dar care sunt, care ar fi și care chiar vor semna un parteneriat strategic cu Franța pentru apărarea eventuală a libertății și independenței statelor din regiune amenințate de acțiunile ofensive ale „noilor imperialisme”? Un prim răspuns a fost dat deja în cadrul vizitei Primului Ministru indian Narendra Modi la Paris atunci când, alături de președintele francez (foto), s-a afirmat credința comună într-un viitor de libertate, deschidere,  inclusiv și sigur pentru regiunea indo-pacifică. Angajamentul comun a fost atunci de a susține împreună aplicarea legislației internaționale și de a clădi laolaltă o ordine stabilă și echilibrată în această regiune strategică a lumii, semnând cu această ocazie Foaia de drum indo-franceză pentru regiunea indo-pacifică”.

Spunea Primul Ministru indian, iar semnificațiile sunt relevante pentru construcția pe care Franța vrea s-o inițieze în zonă alături de India, țară membră în BRICS: „Cooperarea dintre noi este comprehensivă și privește apărarea, securitatea, economia, conectivitatea, infrastructura, sustenabilitatea și dezvoltarea umană...cooperarea noastră bilaterală este un avans în ce privește securitatea mutuală și sprijină pacea și stabilitatea în regiunea indo-pacifică”. Foarte interesantă este și următoare sublinierea a unui aspect esențial când ar veni vorba despre contracararea noilor imperialisme zonale deoarece, s-a declarat, cu acea ocazie, „vom continua să dezvoltăm o cooperare comprehensivă care să includă teritoriile de peste mări ale Franței, La Reunion, New Caledonia și Polinezia  franceză în cooperare cu alte țări din regiune și din afara ei..Vom întări cooperarea în forumuri regionale precum Asociația Oceanului Indian, Simpozionul naval din Oceanul Indian, Comisia Oceanului Indian, Codul de conduită Djibouti, ADMM+”.

În fine, Primul Ministru indian amintea de conceptul fundamental susținut de țara sa, cel al „Sudului Global”, baza extinderii viitoare a BRICS, sugerând că, împreună cu Franța, se poate constitui o legătură- cu „Nordul Global”. Acum s-ar putea să fie mai clar ce vrea Macron adică, după spusele unui consilier de-al său, „propune o alternativă” mai bine zis își-ar dori să poată s-o constituie dar nu singur, fiind conștient de capacitățile sale limitate, așa cum sublinia Celine Pajon de la Institutul francez de relații internaționale care amintea de punctul de plecare al relației conflictuale cu americanii, adică anularea unei mega-comande de 12submarine france pe care ar fi trebuit să le primească Australia, totul în favoarea deplasării comenzilor către UK și SUA....”ceea ce a pus în evidență limitele și contradicțiile poziției de echilibristică a Franței care aspiră să ofere o alternativă la alegerile impuse de rivalitatea chino-americană...Parisul nu dispune nici de capacitățile și nici de greutatea diplomatică care să-i permită să joace un asemenea rol”. Iar Antoine Bondaz, de la Fundația pentru cercetări strategice adaugă că „Franța este așteptată în regiune dar are o problemă de poziționare. Vrea să se prezinte ca un actor major dar mijloacele pe care le are la dispoziție nu sunt corespunzătoare”. Cu 1400 de militari dislocați în Noua Caledonie, 900 în Polinezia și 177 între Mayotte și La Reunion, continuă Bondaz citat de La Depeche de Tahiti, Franța nu poate pretinde să joace un rol stabilizator”.

Așa este, dar discuția, după cum se vedeți, se poartă deja spre un alt tip de joc strategic, acela în care Franța își coordonează interesele zonale cu cele ale Indiei, ea însăși super-putere în devenire și cea mai populată țară a lumii, putere nucleară, contribuind nu numai la programe de cooperare economice ci și pentru menținerea păcii și securității în această zonă aflată în discuție, cea indo-pacifică, dar, cum ați văzut, cu specificarea clară a deschiderii următoare, cea între „Sudul Global” și „Nordul Global”.

Viitorul se anunță foarte interesant post-Summit-ul BRICS de la Johannesburg de luna viitoare, multe țări din jocul mondial major anunțând acum în mod deschis că sunt gata de repoziționări spectaculoase. Oricum, neașteptat și spectaculos a fost discursul lui Macron în Noua Caledonie: „Franța oferă acestor teritorii ale sale din Pacific adevărata independență. Priviți la țări care erau independente și care au semnat contracte formidabile cu mari puteri economice care propuneau investiții formidabile. Priviți cum sunt acum pline de datorii, și-au pierdut pământurile, și-au pierdut suveranitatea industrială deoarece toate le-au fost luate de marile puteri. Asta este realitatea geo-politică din regiune”.

Foarte interesant discurs, mobilizator și anunțând masele populare că există undeva un viitor trandafiriu și al tuturor posibilităților.