Iertarea tuturor păcatelor: costul operațiunii, mercurialul izbăvirii garantate

Poate, în lumina evenimentelor actuale și studiind comportamentul unor personaje politice de seamă (dar nu numai al lor), vă va interesa să lecturați, tocmai fiindcă este perioadă de vacanță și e atât de cald, o poveste – absolut reală și care a făcut să curgă mai apoi râuri de sânge și să se aprindă enorm de multe ruguri în Europa – despre modul în care, cu acceptul Bisericii catolice, a existat un extrem de contestat „comerț al indulgențelor”.

Celor care dădeau un ban grămadă în folosul Bisericii, li se garanta oficial, în scris, iertarea păcatelor mai mici sau mai mari, mă rog, fiecare după puterea buzunarului.

Au existat mai multe campanii de tipărire și comercializare a indulgențelor papale,  cea mai cunoscută fiind cea demarată de papa Leon a X-lea care avea nevoie urgentă de bani pentru construirea noii Catedralei Sfântul Petru din Roma. Atât de serioasă era gaura bugetară încât Papa Leon a vândut indulgențele respective lui Albert de Brandebourg care, la cei 24 de ani ai săi, era titularul a două sau trei episcopii și care își dorea să ajungă arhiepiscop. Pentru a putea cumpăra „en gros” indulgențele, Albert a împrumutat de la bancherul Iacob Fuger suma de 24.000 de ducați. Pentru a-și plăti datoria. Albert, spirit întreprinzător, demarează o rețea comercială fabulos de profitabilă: cu aprobarea Papei (care primește un comision de 50%), vinde asemenea indulgențe drept-credincioșilor care se îngrămădesc să le cumpere, mai ales că erau prezentate comercial într-un mod excepțional, de către preoți deveniți agenți de vânzări de teren. Istoria lumii avea să se schimbe în urma scandalului uriaș declanșat de practicile astea comerciale care deveniseră într-atât de agresive încât au provocat revoltă și, în final, au dus la protestul lui Martin Luther care a afișat cele 95 de teze în care denunța excesele Bisericii Catolice despre care spunea că vrea să profite de pe urma fricii oamenilor de Infern. Ruptura care a urmat a marcat nașterea Bisericii Protestante.

Ce a fost atât de extraordinar în tot acest episod?

În primul rând, promisiunea înscrisă, în numele Papei, ca promisiune cu valoare absolută și garantată în fața Domnului: „... te iert... de toate păcatele, încălcările sau excesele, oricât de mari ar fi acestea... și iau de pe tine toate pedepsele pe care le meriți în purgatoriu și te readuc... la inocența și puritatea pe care le aveai în momentul botezului, astfel încât să fie închise toate porțile pedepsei... și dacă nu mori acum, această iertare rămâne valabilă până în clipa când ești pe moarte”.

Mercurialul indulgențelor

Profesionist făcut, impecabil conceput, acoperind cam tot ce-și poate dori omul, plata se făcea pe loc, sumele nu erau non-negociabile, fie în carlini (monedă din aur pur de 24 carate cu greutate de 2,99 gr) fie în echivalentul național la rata de schimb stabilită și afișată de bancă. Același lucru era valabil și în cazul monedelor de argint denumite „tournois”. Găsiți aici o prezentare extinsă a costurilor, dar, pentru o sumară informare iată câteva specificații interesante:

1. Iertarea pentru preotul care trădează secretul confesiuni: 7 carlini.

2. Iertarea pentru cel care abuzează de o tânără: șase carlini.

3. Iertarea pentru un preot care trăiește în concubinaj: șapte carlini.

4. Iertarea pentru un drept credincios vinovat de același păcat: opt carlini.

5. Iertarea pentru cel care și-a ucis tatăl, mama, fratele, sora sau orice altă rudă directă sau prin alianță: 5 carlini.

6. Iertarea pentru un credincios care a ucis un abate sau un alt preot cu grad mai mic decât cel de episcop, costă șase, șapte sau opt carlini.

7. Iertarea pentru soțul care și-a bătut soția și asta a dus la un avort sau o naștere înainte de termen: opt carlini.

8. Iertarea pentru o femeie care ia ceva pentru a provoca avortul sau care face orice altceva în acest sens care duce la moartea fătului: cinci carlini.

9. Tatăl, mama sau orice altă rudă care a sugrumat copilul plătește pentru fiecare omor un ducat și opt carlini.

10 Cel care a comis vreuna dintre aceste crime (sacrilegiu, incendiere, jurământ mincinos) va fi pe deplin iertat și onoarea sa va fi pe deplin restabilită în toate formele și cu clauză inhibitorie pentru suma de nouă ducați și 38 de tournois.

11. Iertarea pentru orice act impur, de orice natură ar fi, comis de un cleric, fie cu o călugăriță, în mănăstire sau altundeva, cu fiica sa spirituală sau cu orice altă femeie, fie că iertarea e cerută sau nu de cleric sau de una dintre concubine, cu dispensă de a putea intra la mănăstire și de a avea beneficiile aferente, nu costă decât nouă ducați și 36 tournois.

12. Iertarea pentru păcatul de adulter, patru tournois.

13. O călugăriță care a păcătuit în mod repetat va putea reveni în ordin, fie ea și maică superioară, pentru 30 tournois și nouă ducați.

Ieftin, dacă stai să te gândești că celălalt procedeu major pentru obținerea indulgenței cu acoperire totală era participarea la o cruciadă. Oricum revenea mi scump și nu știai dacă te mai întorci viu. Nu mai bine așa, dădeai un ban și erai aranjat pe viață, cu garanție semnată de Papa.  Și mai bine pe timpul de acum să fi fost că nici măcar nu trebuia să dai de la tine ci să faci o redirecționare de la buget. Ideea însă rămâne plutind în aer, chiar dacă Biserica Catolică a condamnat procedeul în Conciliul Vatican II. Plutește ce plutește și, din când în când, se pune la îndemâna câte unuia sau altuia care, post natural fiind, vrea să profite.

Oricum, comerțul cu indulgențe, a dus la acumularea de sume uriașe de bani și nu numai construcții bisericești s-au putut ridica atunci, catedrale care au rămas peste timp, dar au fost finanțate și campanii miliare și a fost posibilă plecarea în cruciade.

Iată o asemenea „scrisoare de indulgență” cu sigiliile unui grup de cardinali și episcopi printre care și Rodrigo Borgia, viitorul Papă Alexandru al VI-lea: este o scutire de pedepse acordată membrilor confreriei Sfântului Sebastian pe 27 mai 1488:

...sau această scrisoare realizată în tiparnița lui Gutenberg. Paulinus Chappe, trimisul regelui Ciprului comandă un mare număr de asemenea scrisori prin care ulterior oficial binecuvântate de Papa Nicolae al V-lea în 1454 în scopul de a aduna banii necesari organizării unei campanii împotriva turcilor.

Dar banii veneau tot de la credincioșii creduli,  convinși de fabuloasa promisiune a tuturor păcatelor. Iată un exemplar tipărit la Mainz în tiparnița Gutenbergeg și achiziționat la Wurzbug de Heinrich Deupprech și soția sa Anna. Conform celor marcate pe document  scrisoarea a fost comercializată în 1454 de abatele Johannes Allendorf de la mănăstirea Sf.Bruckard și a costat 1 florin. Era echivalentul câștigului pentru o săptămână de muncă în cazul unui lucrător specializat, preț modest pentru absolvirea tuturor păcatelor.

De putut, iată, s-a putut. Credeți că și-ar mai dori sau își mai speră cineva reînvierea procedeului în spațiul carpato-danubiano-pontic că, cine știe, bani poate s-or mai găsi pe undeva?