Credeți că politicienii noștri ar avea ceva de învățat din decizia elvețienilor privind „dreptul de a cerși”?

Dacă tot suntem în perioada marilor vacanțe, oare de câte ori, în călătoriile dvs. prin Europa, v-a lovit această imagine și, brusc, până v-ați depărtat, ați încetat să mai vorbiți românește, de teamă, de jenă sau de sulă?

În zilele astea, inclusiv cauza acestei crize teribile a „azilelor morții” care de-abia in acest moment își deschide răsunetul internațional, întrebarea asta are un sens anume căci, cred eu, un răspuns logic ar putea deschide calea spre un început de soluționare, și din acest unghi, a unei crize românești de sistem, mult mai gravă decât orice alta în sistemul securității naționale. Ignorată cu consecvență de politicienii din toate generațiile carte, cum vedeți, adoptă automat răspunsul clasic „n-am știut, n-am văzut, nu era de competența mea”. Dar asta nu înseamnă că cineva n-ar trebui ca măcar să înregistreze semnalul care se transmite acum, de către consiliul municipal al cantonului- orașului elvețian Bâle, tocmai fiindcă, în opinia mea, se constituie într-un semnal, unul în plus dar extrem de clar formulat, pentru disperarea care a cuprins mai multe dintre țările occidentale în fața continuei amplificări a fenomenului cerșetoriei alimentată cu deosebire din estul Europei, numele țării noastre fiind rostit repetitiv. Și dumneavoastră știți dacă pe bună dreptate...

Marele Consiliu al orașului Bâle a adoptat cu 51 de voturi „pentru”, „43 „împotrivă” și două abțineri o modificare parțială a legii privind infracțiunile care înseamnă o restrângere importantă a autorizației de a cerși, doar la doi ani după ce, într-un elan de umanism, o autorizase fără rezerve. În termenii noilor reguli, va fi interzisă cerșetoria organizată, cea cu caracter permanent și de tip agresiv. Va fi interzisă complet în spațiul public atunci când se constată că reprezintă o amenințare la securitatea și ordinea publică. Va fi interzisă cerșetoria la mai puțin de 5 metri de ieșirea din gări, stații de metrou, magazine, bănci, restaurante, instituții oficiale sau locuri de joacă, parcuri, ATM-uri, birouri poștale, școli, piețe și restaurante, cimitire.

Iată cu sună, foarte interesant, comunicatul emis de către departamentul de justiție și securitate publică al cantonului elvețian: „persoanele care nu posedă resurse proprii și sunt originare din țările UE sau AELE și care vin în Elveția doar pentru a cerși nu îndeplinesc condițiile de intrare. Pentru a putea intra în Elveția pe baza dreptului la liberă circulație, persoana în cauză trebuie să dispună fie de resurse financiare suficiente, fie de un loc de muncă. Dacă nu este cazul, nu poate fi invocat dreptul de sejur în virtutea Acordului privind libera circulație a persoanelor și nici legea privind străinii și integrarea. Din această cauză, persoanele respective trebuie să părăsească Elveția”.

Ceea ce mi se pare interesant și ar putea să fie o sursă de inspirație și pentru legiuitorii noștri este că, în acest Occident european, se încearcă găsirea unor formule legale care să combine răspunsul la disperarea în fața invaziei cerșetorilor din estul european cu respectarea deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului care a spus că decizia extremă de interzicere totală a cerșetoriei nu este legală în sensul că „a contravine principiului proporționalității”.  De aici – și asta cred că ar putea să fie un model posibil – această nouă formulă legislativă în care apar definiții asupra a ceea ce este admisibil în domeniu, spre exemplu această precizare legată de interzicerea „cerșetoriei agresive”: în termenii legii, este considerat comportament agresiv interpelarea repetată sau în mod insistent, importunarea, urmărirea sau încercuirea uni trecător”. Nu este admisibil să fie afectată „libertatea trecătorului de a da bani”.

Interesant demers, mai ales că vine după ce a fost epuizată calea precedent adoptată de același Mare Consiliul al cărei Departament pentru emigranți decisese să propună ca orice cerșetor care dorește acest lucru să primească gratuit bilete de avion către orice destinație din Europa plus o sumă de bani echivalentă cu 19 euro. Trebuia doar să semneze un angajament că nu se va mai întoarce pe o perioadă definită de timp pe teritoriul Elveției. Doar 31 de persoane au acceptat această formulă notează cei de DoingBUZZ: 14 români, 7 belgieni, 7 germani, 2 italieni și un francez.  

Mai există formule asemănătoare? Sigur că da, consultați aici, ca exemplu, „regulile privind cerșetoria” emise de poliția din Basel și veți vedea că sunt foarte apropiate de cele de la Bâle, în unele puncte chiar mai severe și precis formulate, așa cum ar fi specificația în legătură cu „rănile false”.

Nu trebuie să copiem nimic, doar să vedem că există asemenea preocupări și că ele răspund unei presiuni sociale care evoluează pe măsură ce noile legi privind azilul și acceptare emigranților din spațiile externe UE este însoțită de o mișcare legislativă care își dorește să impună reglementarea emigrației economice interne din UE, începând cu cerșetoria.

Poate ar fi cazul să existe, pe acest palier al combaterii cerșetoriei, o dezbatere sau măcar un început de dezbatere la nivelul societății românești care să-i oblige pe politicieni să iasă din amorțeală și indolență. Poate, zic, altfel, peste un timp oarecare, iarăși se va relua, doar electoral, jelania despre „statul eșuat’, parte nu din căutarea de soluții ci doar a unei demagogii electorale goale de sens și niciodată producătoare de schimbări reale, altele decât cele legate de numele ocupanților de fotolii i conferirea de privilegii.