Consiliul Bătrânilor și teribilul său neașteptat avertisment pentru Israel

Fascinantă la nivel de intenție și extrem de relevantă pentru nivelul de acum al politicii mondiale este istoria acestui Consiliu al Bătrânilor, fondat de Nelson Mandela în 2007. Se definește drept un „grup independent de lideri globali care acționează  în sprijinul păcii, justiției, drepturilor omului și al existenței unei planete sustenabile”.  

Partea splendidă a istoriei este cp membrii acestui grup de super-elită care s-au auto-selectat din generații diferite de  lideri marcanți ai lumii, cei care, în diverse momente, au contat în realizare unora dintre marile obiective de dezvoltare în sensul celor definite odinioară de Carta ONU, au putu să spună că, pe baza a ceea ce făcuseră deja și se consemnase ca atare în istoria lumii, chiar erau în stare să aplice pe mai departe o viziune nobilă: „viziunea noastră este o lume în care oamenii trăiesc în pace, conștienți de umanitatea noastră comună și de responsabilitatea împărtășită a unora pentru ceilalți, pentru planetă și generațiile viitoare; o lume în care să existe respectul universale pentru drepturile omului; o lume în care sărăcia este eliminată și oamenii sunt eliberați de frică și opresiune și pot să-și împlinească că adevăratul lor potențial”. Membrii Consiliului sunt oameni care au jucat nu numai un rol însemnat în viața politică a țărilor lor și în organizații internaționale, rolul lor excepțional fiind recunoscut prin distincții pe măsură, ci sunt și acum, prin-un fel de acord tacit, recunoscuți ca un for de reflecție și de ultim recurs moral. Și acesta este motivul pentru care, atunci când organizează diferitele lor misiuni în zonele tensionate ale planetei, poziția lor, chiar dacă nu este  neapărat și în primul rând generatoare de urmări legislative, reprezintă  - sau ar trebui să reprezinte – o indicație asupra unei posibile și necesare schimbări în viitor.

Există acum un asemenea mesaj, urgent, teribil și neașteptat, pronunțat de doi dintre membrii acestui Consiliului al Bătrânilor, Ban Ki-Moon, fost Secretar General al ONU și acum adjunct al Președintelui Consiliului  și Mary Robinson, prima femeie aleasă Președinte al Irlandei și fost Înalt Comisar al ONU pentru drepturile omului, acum Președintele al Consiliului Bătrânilor. Cei doi au fost în Israel și în Palestina între 20-22 iunie, Rezultatul este, spuneam, cel puțin neașteptat și dureros, chiar extrem de dureros pentru reputația Israelului care se prezintă drept un exemplu pentru ceea ce înseamnă stat democratic și apărător fără rezerve al drepturilor fundamentale ale omului.

Vă rog să citiți rezultatul final al acestei misiuni pentru că rar s-a întâmplat ca un asemenea text de protest și conținând asemenea acuzații grave să apară public, cu atât mai mult venind din partea unui asemenea for cu reputație intangibilă și depășind nivelul patimilor obișnuite din troaca politicii cotidiene. Iată textul respectiv publicat pe situl web al organizației și iată concluzia clară și acuzatoare:

Ban Ki-Moon a declarat pentru Associated Press și apoi într-un articol distrugător republicat pe situl oficial al Consiliului Înțelepților că „situația s-a înrăutățit. Și cred că, așa cum spune multă lume, acesta poate constitui apartheid” și cei doi membrei ai Consiliului Bătrânilor s-au referit, firește, la nivelul extrem de ridicat al tensiunilor din zonă, marcat de reacția armatei israeliene de a ataca cu elicoptere de luptă așezări palestiniene bănuite de a găzdui teroriști.: Sper cu toată sinceritatea că autoritățile militare israeliene ar trebui să respire de câteva ori adânc înainte să recurgă la arme letale...ar trebui să existe un mod rezonabil de a controla situația” .

Și mai spune ceva Ban Ki Moon:

„Ceea ce a devenit din ce în ce mai limpede în ultimii ani este interesul Israelului de a-și menține dominația structurală și opresiunea palestinienilor cu ajutorul unei ocupații pe termen nedefinit. Asta dă o nouă semnificație regimurilor duale imp0use de Israel în teritoriile palestiniene – laolaltă cu acte inumane și abuzive împotriva palestinienilor, iar rezultatul este o situație care poate fi apartheid. A sosit timpul ca întreaga comunitate internațională să recunoască și să ia măsuri în legătură cu consecințele politicilor Israelului...”

Și nu numai atât, deoarece de-abia urmează concluzia explozivă: la nivelul comunității internaționale, există o conștiință a impunității și care i-a permis Israelului să ignore rezoluțiile  succesive ale ONU, cea mai recentă fiind UNSCR 2334 din decembrie 2016 care spunea că ceea ce se construiește în teritoriile ocupate reprezintă o ignorare a legislației internaționale „și iată de ce hotărârea Curții Penale Internaționale conform căreia instituția deține jurisdicție în teritoriile palestiniene și are dreptul de a investiga crimele de război comise de ambele părți este ceva atât de important și oferă o bază modestă de speranță”.

Problema este că, așa cum vă închipuiți, totul, inclusiv Consiliul BĂTRÂNILOR, devine din ce în ce mai irelevant deoarece în fața bunelor lor intenții rămâne o chestiune de fond: SUA, stat membru de drept în Consiliul de securitate al ONU și Israelul, stat membru ONU, pur și simplu nu recunosc Curtea Penală Internațională dar care, firește, devine obligatorie pentru toți ceilalți. Sau, mai bine zise, pentru statele care n-au protectori influenți.

Restul? Dar cui să-i mai pese de restul? Sau cine să mai bage în seamă Consiliului Bătrânilor, relicvă a unei lumi în care existau mari politicieni cu viziuni globale?