Logica necruțătoare din spatele „războiului grânelor”

În condițiile apropierii de intrarea în recesiune a unora dintre marile economii cu rol de echilibru global sau chiar de depășire a liniei roșii, amenințarea cu foametea care să se instaleze într-o zonă importantă a planetei este cu siguranță o amenințare majoră, imediată și fără precedent ca extensie și care poate însemna, în măsura în care se extinde și se permanentizează, calea cea mai sigură de intrare în cel de-al Treilea Război Mondial.

Nu este nicidecum o afirmație menită să stârnească sau să alimenteze panica. Dar asta ne spun statisticile care încearcă să reprezinte grafic consecințele ruperii fragilului acord de export al grânelor rusești și ucrainene în Marea Neagră, totul în condițiile în care se amplifică încercarea rușilor de a bloca definitiv litoralul controlat de Ucraina, distrugând porturile și silozurile, amenințând chiar că orice navă civilă care intră în zonă poate fi considerată țintă militară valabilă.

Desigur, prima miză este Ucraina și capacitatea sa de supraviețuire, chestiune evidentă pentru publicul telespectator și explicată și la noi cu atâta sârguință de atât de mulții noștri generali extrem de pensionari dotați cu tot atâtea pensii speciale excepționale

. Numai că, și în acest caz, se adeverește cu prisosință dictonul care spune că „războiul este un lucru mult prea serios pentru a fi lăsat pe mâna militarilor”. În consecință, să încercăm să mutăm nivelul consecințelor spre nivelul global și spre consecințele dorite geo-strategice care sunt, pe fond, strâns legate, cel m

puțin în viziunea rușilor, inițiatorii atacului, pentru consolidarea preventivă a discuțiilor care vor avea loc peste o lună în Summit-ul BRICS din Africa de Sud, atunci când cele 5 state membre actuale vor decide câte dintre cererile de aderare depuse de aproximativ 30 de țări vor fi aprobate,, în momentul actual vorbindu-se despre o extindere cu minimum 20 de țări dacă negocierile finale se vor desfășura cum este prevăzut.

Să vedem dacă este posibilă o suprapunere de interese și consecințe între hărțile geo-politice și cele ale rutelor aprovizionării cu cereale care sunt acum direct afectate de ruperea acordului privind cerealele.

Iată harta posibilei extinderi a BRICS în varianta maximală de +30.

Sursa: Modern Diplomacy

Și acum, iată, realizată de o sursă calificată și care provine din rândul celor direct interesați, adică țările „Sudului Global”, avem realizată o hartă cu destinațiile care, din punctul lor de vedere, vor suferi sau încep deja să sufere consecințe majore și dezastruoase prin afectarea sau chiar oprirea importurilor de grâne din Rusia și Ucraina. Iată harta (pe baza estimărilor făcute de cei de la ONU și FMI) a destinațiilor acum supuse unui risc de supraviețuire, „supraviețuire” în cel mai propriu sens al cuvântului:

În aceste condiții, dacă asta este problema de bază, atunci logica de securitate continuă cu nevoia de de a ști care este gradul real de dependență al țărilor de destinație. Știm din experiența europeană care a a fost consecința absolut dramatică a faptului că a au fost ignorate sau complet subestimate urmările posibile de securitate ale dependenței față de Rusia în materie energetică. Acum, spre deosebire de UE care a avut rezervelor necesare pentru a face un efort uriaș de a constitui niște rezerve comune , țările africane nu au puterea financiară de a iniția un asemenea scenariu. Dar știm oare cât sunt de dependente față de grânele importate din Ucraina și Rusia?

Iată răspunsul:

O altă statistică (sursa Economist Intelligence Unit) vine să confirme această analiză, centrând discuția spre ceea ce înseamnă dependența față de sursele rusești:

În acest context extrem de precis vine angajamentul făcut de Putin, conținut într-un articol publicat pe situl web al Kremlinului: „doresc să asigur că țara noastră este în stare să înlocuiască cerealele ucrainene exportate către Africa, pe o bază comercială și fără costuri, cu atât mai mult cu cât ne așteptăm ca în acest an să avem o recoltă record...Rusia și Africa trebuie să-și unească eforturile pentru opace, progres și un viitor prosper”. Aici începe ceea ce am numit „logica necruțătoare din spatele războiului grânelor” căci, iată, exprimată în clar, miza profundă a viitorului care este creare unui bloc de interese, cel al „Sudului Global” sau al unei organizații de tip BRICS + în competiție directă, realmente globală, cu interesele economice, militare și politice ale țărilor care rămân din actuala configurație de acorduri și tratate de cooperare internaționale.

Miza rușilor, cel puțin în ce privește Africa, este supraviețuirea directă în fața amenințării de foamete, cea mai cunoscută întregii zone africane și niciodată rezolvate prin campanii internaționale sau ajutor bilateral. Rușii mizează din nou pe o ofertă de genul celor care, tradițional, nu pot fi refuzate, bazându-se pe epuizarea atenției și chiar dorinței de intervenție a Occidentului care dispare progresiv din zonă. Ca urmare, noul război nu este unul al grânelor ci o variantă de secol XXI a războaielor eterne ale foametei, mai ales atunci când, ca acum, ele se desfășoară în paralel cu schimbări climatice teribile.

 Ceilalți vor decide în tip ce Europa se retrage rapid în spatele vechilor frici, ziduri și intoleranțe, radicalizându-se împotriva sieși, din ce în ce mai diferită la ceea ce-ar fi vrut să fie ca actor cu rol determinant în jocurile planetare. Acum prioritatea sa este să supraviețuiască, ceea ce ne dorim cu toții în timp ce auzim tunetul exploziilor la 200 metri de graniță, dincolo de Dunăre.