Bătrânii și bătrânețea lor nebăgată în seamă de politicienii români
0Nu este subiect mai tragic decât realitatea politicilor sociale din România care se adresează categoriilor cele mai sensibile și defavorizate, pensionarii fiind aici majoritari și uitați ca neimportanți și doar consumatori nefericiți de resurse bugetare. Uitai cum sunt, lor li se poate întâmpla aproape orice, dovadă ceea ce se descoperă acum, zilnic, în condițiile în care în domeniul respectiv, al îngrijirii bătrânilor, activau rețele de criminalitate organizată sub oblăduirea sau beneficiind de indiferența ucigașă a politicienilor din toate partidele. Cei care n-au știut și n-au văzut niciodată nimic.
De asta se ocupă acum procuratura și vom vedea cât de mult se va merge pe rețea, înspre vârful de control și comandă și cine este implicat.
Dar, dincolo de asta, văd că nu se mai întâmplă absolut nimic. Nimic din ceea ce cred că ar fi trebuit să se petreacă dacă cineva ar fi pus întrebarea elementară: cine trebuia să știe, cine era obligat, prin fișa postului, să propună și să aplice legislația europeană în domeniu, cine ar fi trebuit să fie actor responsabil pentru domeniul protecției sociale și promovării intereselor familiei, cerând programe cu finanțări europene în cazul zonelor defavorizate? Cine ar trebui, dincolo de micuțele pedepse administrative de acum și cazurile evident penale care vor fi sancționate de lege, să se trezească (sau să fie trezit) pentru a începe definirea pilonilor pentru o nouă, cu totul nouă politică de protecție socială și în domeniul familiei, cineva care să știe să-și facă treaba?
Spun asta deoarece ne îndreptăm către o nouă realitate economică și socială, atât națională cât și europeană, despre care politicienii noștri ar fi trebuit să afle mai demult: se modifică fundamental, poate ireversibil, întreg echilibrul demografic din spațiul european, cu consecințe pe care începem să le vedem producându-se într-un ritm amețitor de rapid și care vor afecta oricare dintre dimensiunile sociale, economice și civilizaționale din statele europene, evident și din România.
Lumea îmbătrânește și, iată statisticile, numărul persoanelor care intră în această zonă de vârstă crește mereu și pune noi probleme la care, în alte țări, guvernări responsabile încearcă să găsească diferite soluții sustenabile, pe termen mediu și lung, tocmai pentru a se evita tragedii de tipul „azilurilor groazei” din Voluntari și din atâtea alte locuri din România. Iată care este situația de acum în lume și în Europa, în evoluție ascendentă și căpătând toate caracteristicile unei probleme acute se securitate națională și europeană:
Sunt reprezentări grafice ale unei probleme de fond pentru ceea ce este civilizația europeană care, ne place sau nu această realitate, pare să nu mai fie în stare să-și reînnoiască baza propriei sale existențe în lume, populația europeană fiind singura cu ritm negativ de creștere și fiind având în același timp, la nivelul anului trecut, un nivel de 22% de populație de peste 65 de ani, o creștere cu 0,3% față de anul precedent și de 3,1% față de anul 2021. Asta se traduce și printr-o depopulare a unora zone, proces început deja de câteva decenii, dar care tinde să se amplifice pe măsură ce regiunile respective sunt lovite acum din plin de schimbările climate cu efecte dezastruoase. Dacă vă hărți specializate de cartografie numerică, aveți aici din surse EUROSTAT, aplicația cartografică care permite reprezentarea datelor privind populația pe fiecare Km pătrat din UE pe baza recensămintelor naționale, fiind generate mai multe formule de vizualizare prin metodele agregării, hibridă sau de dezagregare.
Dar nu este vorba doar despre statistică, ci și despre generarea unor politici profesioniste și responsabile. Și despre modul în care un Stat Membru UE își definește propria sa politică în domeniul social și, în cazul acesta care ne interesează acum, al îngrijirii persoanelor în vârstă precum și stabilirea grilei obligatorii de angajare a personalului specializat și a estimării profesionale a competențelor specifice în funcție de fiecare tp de azil și nevoile specifice ale persoanelor de acolo. Desigur că asta pare discuție de tip SF în România „azilurilor groazei” de la Voluntari însă, dacă chiar interesa pe cineva, parlamentarii și miniștrii noștri cu pensiile lor speciale ar fi putut să ceară să li se pună la dispoziție legislația europeană existentă (ușor de citit deoarece multe documente sunt în limba română) și să vadă ce fonduri europene nerambursabile ar putea fi folosite, asta în afara a ceea ce poate fi negociat prin PNRR. Poate o vor face (dar există puține motive de optimism), poate asta să devină un punct distinct în viitoarele programe electorale. Nu pot să sper că va exista vreodată un Minister pentru persoanele în vârstă și securitate socială ca în Suedia, dar cine știe ce face disperarea din politicianul român.
Iată sursele:
Măcar atât, măcar asta să fi interesat pe cineva. Măcar un parlamentar european să fi venit cu argumente în acest sens, măcar un ministru de-al nostru să fi zis că știe. Dacă nu, rămânem la demagogia triumfătoare și la statul român din 2023 unde, în loc de ce discută proștii de europeni, la noi înfloresc azilurile ilegale, ignorând statul căruia-i este mai comod să se lase ignorat.
Se încarcă comentariile...
