„Începutul acesta de rugăciune , «Tatăl Nostru», este foarte problematic...“

Asta a spus pe 7 iulie Arhiepiscopul de York din Biserica Anglicană al cărei conducător este Regele Charles al III-lea: „Dacă acest Dumnezeu la care ne rugăm este «Tatăl» – și, da, știu că acest cuvânt «Tată» este problematic pentru cei  care au trăit experiența distructivă și abuzivă a unor tați aici pe pământ și pentru noi toți care ne-am chinuit prea mult pentru a scăpa din ghearele opresive a patriarhatului – atunci aceia dintre noi care rostim această rugăciune împreună, fie că ne place sau nu, fie că o recunoaștem sau nu ca adevărată, chiar dacă ne întoarcem cu spatele unul la altul doar pentru a ne putea întoarce mai bine să înfigem un cuțit în spinarea persoanei care stă în spatele nostru, noi suntem surori și frați, membri ai aceleiași familii în casa Domnului...“

A spus asta în cadrul adunării sinodului general al bisericii sale, iar poziția sa este cu atât mai ciudată cu cât este, în mod tradițional, unul dintre principalii purtători de cuvânt. 

Cunoscut pentru opiniile sale liberale, Arhiepiscopul de York deschide acum un capitol nou și neașteptat deoarece, în opinia mea, deschide porțile către un nou capitol în ceea ce este operațiunea mai veche de desacralizare a universului occidental  cărui coloană vertebrală a fost, timp de secole, creștinismul cu diversele sale biserici unite în profesiunea de credință sintetizată în rugăciunea esențială „Tată Nostru”, declarație identitară de credință și definitorie pentru lumea noastră.

Dar acum, cel puțin după părere mea, în afara dimensiunii teologice, semnalul dat este de forțare – oare cu ce efecte pe viitor – a trecerii n ridicolul și abjectul cotidian a ceea ce mai rămăsesem cât mai rămăsese cel puțin la ei acolo, a închinării creștine, trimițând-o în noroiul politicii corecte de gen. Mi se pare deosebit de grav că în locul construcției multiseculare creștine bazată pe credința absolută și necondiționată în „Tatăl Nostru ” , Arhiepiscopul de York introduce o referință la experiențele unor copii abuzați și terorizați de un tată violent și primitiv, acesta fiind, în cazul lor, referința pe care o păstrează în memorie i care reapare în momentul rostirii rugăciunii.

Blasfemie? Nu, absolut deloc, spun sprijinitorii ideii. Printre aceștia, foarte influenta rev. Christina Reeves care a pus și întrebare: „marea problemă este dacă noi credem cu adevărat că Dumnezeu crede că bărbații sunt o imagine a Sa mai deplină și precisă decât femeile. Răspunsul meu este: nu, absolut nu!”.

Nu uitați că, așa cum am relatat la timpul potrivit, Biserica Anglicană, în februarie, a constituit o comise de studiu care să decidă dacă se va continua sau nu vechea tradiție prin care adresarea către Dumnezeu se face folosind genul masculin. Nu e deloc clar cu ce ar putea fi înlocuită formula „Tatăl Nostru” dar, în actualul context, nu este deloc imposibil să fie forțată o formulă inclusivă în care, firește, să se regăsească exprimate toate componentele  comunității de credincioși LGBTI+ la care se gândește, cu pastorală dragoste, Arhiepiscopul.

Se fac deja eforturi în acest sens și către comisia respectivă sunt trimise formulări de rugăciuni ca acesta, spre exemplu:

Pe ce formulă ați dori să pariați? La casele de pariuri, pe loc fruntaș este formula pe care o găsiți aici, în rugăciunea specială compusă pentru persoanele transgender; se spune acolo că ea este adresată „Tatălui  și Mamei noastre și rude iubite”.

Asta ne așteaptă?