Cealaltă parte a Europei: conceptul irlandez al „neutralității pozitive”

Este oare corect politic să amintim că peisajul politic din UE cuprinde și un număr de state care rămân ferm ancorate în tradiția lor de neutralitate, asumând numeroasele sale avantaje dar și dezavantajele acestei poziții care, în principiu și doar în teorie, le scoate de sub aripa protectoare a alianțelor și cooperărilor extinse de securitate? În contextul conflictului din Ucraina, cred că este util să anunțăm măcar existența acestei opțiuni care generează dezbateri destul de aprinse, adevărat complet în afara culturii politice și relaționale a politicienilor neo-fanarioții de pe Dâmbovița.

O asemenea dezbatere, în opinia mea deosebit de instructivă, are loc acum în Republica Irlanda, una dintre cele patru țări europene (alături de Malta, Austria și Cipru) care au înscrisă neutralitatea ca valoare definitorie în Constituție. Michel D. Higgins spune acum că țara sa „se joacă cu focul”  într-o perioadă plină de „repoziționări” sistemice în politica externă și că Irlanda ar trebui să se ferească de a „se afunda în agendele politice ale altor țări” . A afirmat că politica țării sale este una de „neutralitate pozitivă...dacă interferezi cu asta, atunci nu e nici un fel de diferență între tine și Lituania și Letonia...oamenii se joacă cu focul” .

Tema irlandeză, se regăsește în poziția comună s statelor neutre care, la recent desfășuratul Consiliu European au reușit să impună aprobarea unei clauze care să le protejeze neutralitatea în raport cu promisiunea celorlalte state membre de a se angaja în oferirea unor „angajamente de securitate comune” pentru Ucraina. Acordul spune că „UE și Statele Membre sunt gata să contribuie, împreună cu partenerii lor, la viitoare angajamente de securitate privind Ucraina și care vor ajuta Ucraina să se apere pe termen lung, să descurajeze agresiunile și să reziste în fața eforturilor de destabilizare”. Clauza introdusă de statele neutre spune că angajamentele respective „trebuie să fie luate cu deplina respectare a politicilor de securitate și apărare a unor anumite State Membre și luând în considerare interesele de apărare și securitate ale tuturor Statelor Membre”.

Președintele irlandez se bazează pe aceste sondaje care arată o opțiune a populației în favoarea păstrării vechiului principiu al neutralității așa cum arată datele reproduse după un material publicat de Irish Times care are și propriul său sondaj în care se spune că 70% dintre votații irlandezi sunt împotriva aderării la NATO:

Recunoscând această realitate, Micheal Marti, Tanaiste și Ministru de externe, a vrut ca, imediat, să asigure pe toată lumea că guvernul nu intenționează să schimbe politica țării sale de neutralitate militară, însă a subliniat că este extrem de necesară= o dezbatere națională pe teme de securitate și apărare: „Din momentul invaziei brutale și ilegale rusești în Ucraina care a încălcat Carta ONU și legislația internațională și a alterat la modul fundamental mediul european de securitate, fiecare țară europeană și-a examinat și re-examinat politicile în domeniul  politicilor externe, de apărare și securitate...”.

Dezbaterea este deschisă și există opinii foarte argumentate pro și contra schimbării acestui statut de neutralitate confirmat prin Cartea Albă în domeniul apărării din 2015. Dar discuțiile și pledoariile nu sunt suficiente dacă nu aduc o schimbare fundamentală la nivelul opțiunilor de vot deoarece o eventuală cerere de aderare trebuie să treacă printr-un referendum și art. 29.;4.9 din Constituția irlandeză interzice și semnarea unui acord cu UE în domeniul apărării comune. Asta nu înseamnă însă că „neutralitatea pozitivă” ar duce la o restrângere a cooperării cu NATO în cadrul Parteneriatul extins pentru Pace și a contribuțiilor extrem de importante ale Irlandei în operațiuni de management de criză și menținerea păcii în Europa în care UE a jucat un rol mai important decât NATO.

Credeți că discuțiile și deciziile Summit-ului de la Vilnius în favoarea Ucrainei vor reuși să schimbe pozițiile „neutrilor”?