„Războiul grânelor“ bate insistent la porțile României

Există asemenea discuții intense, chiar dacă subterane, toate concentrate asupra acestei probleme care, de ieri, a devenit și mai sensibilă după ce marii noștri aliați strategi și prieteni, Germania și Franța, au spus că nu mai sunt de acord cu privire la prelungirea măsurilor restrictive pentru exportul de grâne din Ucraina.

Asta înseamnă, foarte pe scurt, că, în condițiile în care accesul la porturile de la Marea Neagră a devenit extrem de problematic pentru Ucraina, atunci tot ce doresc să exporte se va concentra pe rutele terestre prin Polonia și România. Contextul indică o înfrângere notabilă a diplomațiilor din est căci cinci state din cadrul Uniunii Europene, inclusiv România şi Polonia, au cerut Comisiei Europene prelungirea restricţiilor privind importurile de cereale din Ucraina. "Am semnat o declaraţie comună a cinci ţări - Polonia, Bulgaria, Ungaria, Slovacia şi România - privind prelungirea embargoului asupra importurilor de cereale din Ucraina în statele noastre până la sfârşitul anului", a afirmat miercurea trecută Robert Telus, ministrul polonez al Agriculturii, după o reuniune a miniştrilor Agriculturii desfăşurată la Varşovia. Măsurile, implementate pentru protejarea fermierilor locali, permit doar tranzitul cerealelor ucrainene prin ţările vecine cu Ucraina, importurile directe fiind restricţionate.

Acordul privind restricţiile urmează să expire pe 15 septembrie. Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a afirmat, luni, că "Poziţia noastră este clară: blocarea exporturilor de cereale pe cale terestră după 15 septembrie, când ar urma să expire actualele restricţii, este inacceptabilă". "Nu pot exista măsuri unilaterale, nici aventuri individuale, doar printr-o acţiune colectivă vom face faţă provocărilor menite să destabilizeze piaţa", a declarat marţi, cu ocazia unei reuniuni desfăşurate la Bruxelles, ministrul francez al Agriculturii, Marc Fesneau, citat de cotidianul Le Monde."Comisia Europeană trebuie să spună clar că acest lucru nu este posibil. Aceste măsuri sunt limitate în timp, este inacceptabil că anumite state membre UE vor să meargă dincolo de tratatele în vigoare. Noi suntem s olidari cu Polonia, suntem pregătiţi să oferim sprijin financiar. Ceea ce este inacceptabil este să fie rezolvate probleme electorale în detrimentul Ucrainei", a susţinut, la rândul său, ministrul german al Agriculturii, Cem Özdemir, referindu-se la scrutinul parlamentar programat în Polonia spre sfârşitul anului.

Pe cale de consecință, atenția se îndreaptă către eventuale decizii care să fie luate azi, la Bruxelles, în cadrul reuniunii Consiliului NATO-Ucraina. Ce se poate face și dincolo de promisiunile și angajamentele politice cunoscute, ce planuri sunt sugerate pentru deblocare situației de acum? Chestiunea trebuie pusă în contextul blocării de marina și aviația rusă a porturilor ucrainene și a avertismentului că, din acest moment, navele comerciale care se vor angaja în transportul de cereale ucrainene pot deveni ținte militare legitime.

Ce poate face NATO? M-a interesat foarte tare un articol publicat pe Bloomberg (reluat aici https://gcaptain.com/nato-convoys-can-protect-ukraines-grain-says-stavridis/ ) de amiralul Stavridis, fost comandant suprem al forțelor aliate în Europa (SACEUR) care spune că s-ar putea organiza convoaie de protecție formate din nave militare din țările NATO  care să însoțească navele ucrainene printr-o operațiune militară navală pe modelul „Ernest Will“ din perioada iulie 1987 - septembrie 1998 prin care americanii au apărat petrolierele închiriate de Kuweit în fața primejdiei reprezentate de posibilele atacuri iraniene. Convoiul de protecție era astfel aranjat:

Dat fiind că operațiunea de acest tip de poate fi organizată de ONU datorită faptului că orice decizie în acest sen s va fi blocată de Rusia, amiralul Stavridis vede posibilă o operațiune de tip „coaliție a bunăvoinței” alcătuită din unele țări din NATO sub conducerea SUA. „presupunând că NATO își asumă o astfel de misiune, principalele grupări ofensive pe care s-ar baza sunt cele două grupări navale permanente...pe care generalul american Chris Cavoll, actualul SACEUR le-ar putea delega comanda unui general de patru stele aflat la conducerea forțelor din zona sud a NATO, cu centrul de comandă la Napoli. Din fericire, unul dintre grupurile militare permanente este alcătuit de nave de deminare, foarte necesare dat fiind faptul că rușii pun în continuare mine lângă porturile ucrainene, Celălalt grup maritim, aflat acum sub comanda unui general britanic, are în componența standard șase fregate și distrugătoare cu mare putere de foc și capacități de apărare aeriană. Va fi numit un comandat cu trei stele pentru coordonarea întregii forțe maritime, posibil din Flota a Șasea americană din Mediterana”.

Premisa pe care se bazează amiralul Stavrfidis este că „Putin se va supăra, va profera amenințări dar este greu de crezut că va ataca direct o flotă NATO sau una alcătuită din nave aparținând unei coaliții conduse de NATO” dar și de la convingerea că Turcia va agrea să părăsească pozițiile sale de până acum și să accepte intrarea unui număr de nave militare NATO în Marea Neagră.

Între timp, iată un alt semnal extrem de interesant despre ideile și planurile care se iau acum în discuție, toate extrem de interesante financiar pentru cei de la compania Lloyd’s, revista Lloyds List anunțând că Ucraina propune un nou traseu maritim care ar putea să treacă prin apele teritoriale ale României. Motivul, așa cum e explicat de Yoruk Ișlik, consultant de la Bosphorus Observer: „Apele din Marea Neagră sunt puțin adânci, dar dacă vor naviga vase mici și trebuie să treacă prin apele teritoriale ale României și Bulgariei, va fio mai greu pentru activitatea submarinelor rusești și va crește precizia de tir a rachetelor anti-navă”.

Ce va decide NATO depinde de ce va decide Turcia în funcție posibilele scenarii care convin intereselor sale de perspectivă pe termen mediu și lung, caz în care, probabil, va continua să susțină revenirea la „culoarele de securitate pentru transportul grânelor” într-o formulă apropiată de precedentul acord cu Rusia și ONU.