Începe oare construcția „centurii de siguranță” împotriva suveraniștilor europeni?

Foarte posibil ca primul atac major să se fi produs în clipa când Manfred Weber (foto) , liderul grupului PPE (cel mai important numeric în Parlamentul European și din care face parte PNL și la reuniunile căruia asistă cu regularitate Președintele Johannis) a ieșit la atac, afirmând  împotriva formulei guvernamentale actuale din Polonia, dominată cu autoritate de partidul Lege și Ordine, îndeosebi prezentat ca de extremă dreapta, suveranist și populist, în conflict permanent cu toate instituțiile europene. Cred că este foarte interesant de urmărit episodul acesta care mi se pare evident că se integrează în ceea ce se construiește acum ca răspuns al establismentului european la atacurile poloneze, dar și pentru că, sau cel puțin așa bănuiesc, liderii PNL de la noi în frunte cu generalul pensionar și doctor în științe Nicolae Ciucă (dar și șeful său spiritual, domnul Președinte al României) se va situa fără rezerve în tabăra politică din care de atâtea ori a spus că se mândrește că face parte. O va face oare? Dificultatea constă în faptul că asta ar însemna dezavuarea aliatului nostru strategic valorizat prin lupta comună împotriva amenințării ruse și, astfel, s-ar putea să-i supere pe americani. Pesemne că va opta în spiritul politicii externe din timpul guvernării pe care a condus-o, adică se va refugia într-o tăcere demnă. Oricum n-are niciun fel de relevanță.

Dimpotrivă, mișcarea declanșată de popularii europeni are relevanță și poate influența (fie prin succes, fie prin eșec) întreaga structură a spectrului politic european înainte și după alegerile din 2024. Acum, decizia radicală luată de PPE a fost explicată de Manfred Weber într-un interviu pentru Franfurter Allgemeine Zeitug prin nevoia de a „se clădi o centură de sigranță  împotriva partidului Lege și Justiție...susținem un curs al acțiunilor care să excludă radicalii: AfD (extremiștii de dreapta din Germania, n.n), Marine le Pen, aceștia sunt inamicii noștri politici. Am formulat trei condiții pentru cooperare: sprijin pentru EU, pentru Ucraina, pentru statul de drept. În acest mod, realizăm o centură de siguranță împotriva celor din partidul Lege și Justiție”. Suntem sigura forță care poate înlocui acest partid în Polonia și să aducă țara înapoi în Europa”.

Foarte interesantă abordare. Interesantă, extrem de dură și foarte ofensivă. Stârnind, absolut firesc, reacții dintre cele mai furioase și intense la nivelul guvernanților polonezi în frunte cu Primul Ministru Morawiecki care a caracterizat spusele președintelui PPE drept „scandaloase”, postând imediat un Tweet în care își îndeamnă susținătorii să tragă singuri concluzia după alăturarea fotografiilor lui Weber și Tusk, candidatul opoziției în Polonia și fost lider al PPE:

Reacții similare din partea lui Sebastian Kuleba, ministrul adjunct al justiției care a spus că „Germania dorește un guvern fantoșă în Polonia”, iar colegul său Maciej Wasik adăuga că „în mod clar, Weber îl consideră pe Tusk ca o persoană care va implementa planul Germaniei”. Cuvinte grele, implicând amintiri sau referințe istorice dramatice la evenimentele tragice din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Totul rezumat de Beata Szydlo, fost Prim Ministru din partea Partidului Lege și Ordine (PiS), acum membră în Parlament și adjuncta liderului politic al partidului care spune că alegerile din această toamnă reprezintă de fapt o alegere între o „Polonie independentă condusă de PiS și dominația Germaniei”.

Confuzia pe care o promovează este evidentă și de natură electorală: Weber nu a vorbit în calitate de politician german, ci de președinte al PPE, dar asta, cum remarcau și colegul Daniel Tilles de la Notes from Poland, face acum parte din tipologia atacurilor de tip suveranist și extremist-naționaliste care promovează spaima că victoria opoziției poloneze condusă de Tusk ar activa un „plan germano-rus” de a instaura o „administrație colonială” pentru a „subjuga” țara.

Acum e doar începutul, unii zic deja că prea firav, a ceea ce va di viitoarea bătălie pentru supremație politică în Europa. Și nu vor exista limite și nu va exista iertare pentru învinși, dublând și replicând intensitatea luptei similare de pe scena politică americană, totul în condițiile unei recesiuni care, astfel, ar putea să fie ignorată în favoarea efectelor de scenă tip „panem et circenss”.