Articole scrise de Cristian Unteanu

Principiul democratic al „răspunderii guvernamentale” prezentat drept fundamentul construcției și menținerii în stare operațională a unei guvernări sănătoase, predictibile și transparente, devine acum unul restrictiv.

Oricare ar fi dimensiunea protestelor, oricât de justificată ar fi disperarea oamenilor, puterea alege să continue apărată de forțele de ordine și de trupele de securitate.

”Odată și pentru totdeauna, trebuie să lăsăm în urmă Războiul din Irak...și asta înseamnă că va trebui să retragem autorizarea legală care a permis începerea războiului” a anunțat Chuck Schummer, liderul majorității democrate din Senatul SUA:

Astea mi se par a fi deja imposibil de numărat rapoarte, decizii, reglementări, apeluri și rezoluții semnate de mai marii acestei lumi care cheamă, pe un ton din ce în ce mai disperat, la respectarea cu strictețe a baremelor impuse de lupa împotriva schimbărilor climatice.

Sunt chiar total neobișnuite și arată, de-abia acum pentru marele public, care este amploarea schimbărilor de profunzime care s-au consolidat deja în ceea ce a fost vidul de putere creat după înfrângerea forțelor americane și occidentale.

Exact asta mi se pare a fi definiția momentului, iar mesajele de tip trompetă în curtea regimentului răsună cu putere și posibil convingător cu cât se leagă de alinierea de forțe înaintea reuniunii președinților Xi-Putin de la Moscova.

Care este esența bătăliei pentru supremație mondială care se desfășoară acum sub ochii noștri și în care suntem aliații Statelor Unite?

Aceasta este formula, adevărat apocrifă, pe care istoria și mai ales tradiția populară a reținut-o ca fiind pronunțată în Adunarea Națională e Ludovic al XIV-lea, Regele Franței și Navarei, pe 13 aprilie 1685.

Fiți pe pace, nu vorbesc despre ai noștri, nici de „Guvernul Meu” și nici de politica externă care ar fi trebuit să descopere cum pot fi folosite perspective deschise de situația de conflict de la noi în loc să stea, parcă înfricoșată, cu capul adânc de tot în nisipul tradițional.

Demult, din vremea în care națiunile se pregăteau cu succes cele două Războaie Mondiale, nu s-a mai văzut atâta fierbere entuziastă pe piețele specializate.

Insolvența celor 3 băncilor americane generează în continuare unde succesive de șoc în întreaga lume.

Sperietura este într-adevăr mare și, pentru a preveni contagiunea și panica, instituțiile federale americane au decis să garanteze totalitatea depozitelor bancare din Silicon Valley Bank.

În cazul grupului financiar SVB, iată evoluția vertiginoasă a dezastrului în luna februarie-martie și care nu a provocat semnalele de alarmă necesare și nu a generat transmiterea avertismentelor promise către deponenți.

Nu încape niciun fel de îndoială că repornirea relațiilor diplomatice între Arabia Saudită și Iran este un eveniment ale cărui semnificații depășesc cu mult granițele celor două țări.

Până azi dimineață, primele patru mari bănci americane au pierdut deja 52 de miliarde de dolari.

Nu mai e vorba despre presupuneri despre ceea ce s-ar putea întâmpla.

Nevoia ca Europa să intre pe modelul foarte special al „economiei de război” a fost evidențiată de comisarul european pentru piața internă, francezul Thierry Breton.

Poate de-abia acum începem să vedem adevăratele dimensiuni geopolitice ale apelului insistent venit din parte liderilor din UE și NATO că este urgent să se treacă la „o economie de război pe timp pace”.

Discuția despre „noile alimente” a devenit, din subiect de interes public, contestat sau aprobat, oricum la limita scandalului, o temă deosebit de importantă în discursul politic al unor partide politice care-și construiesc acum o platformă deosebit de eficientă mizând pe reacția opiniei publice.

Marea problemă care a trebuit soluționată era una enormă și care bloca orice gândire de perspectivă.

Cererea care vine de la Kiev este într-atât de mare încât, Statele Membre au decis deja să formeze un sistem comun de achiziții.

Scandalul este imens tocmai pentru că vorbele astea aduc aminte de episoade tragice ale altui timp, din alt conflict, când se încetățenise obiceiul de a replica cumplit, disproporționat și crezându-se că asta era soluția finală.

Iată o contradicție mai mult decât semnificativă.

Măcar decidenții politici ar trebui să citească acest raport redactat sub autoritatea lui John F. Sopko.

Desigur, piața vânzărilor de armament a fost dintotdeauna dintre cele mai profitabile.

Din nefericire, iar se întâmplă. Previzibil. Inevitabil.

Continuă și se extinde ruptura între sistemele de putere și ambiții globale, din ce în ce mai vizibilă după voturile din Adunarea Generală a ONU și din Consiliul de Securitate.

Rusia a blocat în Consiliul de Securitate, ieri, folosindu-și dreptul de veto, o Rezoluție prin care se cerea Moscovei oprirea imediată a ostilităților și retragerea imediată și necondiționată a trupelor sale din Ucraina.

A fost votat în plenul Adunării Generale a ONU documentul care conține apelul esențial în favoarea retragerii imediate și necondiționate a trupelor ruse din Ucraina.

Va fi extrem de important acest vot de azi în Adunarea Generală a ONU reunită în sesiune specială la nivel înalt și care este chemată să se pronunțe asupra unui proiect de Rezoluție care va solicita încetarea ostilităților și instaurarea unei păci.

Putin vine acum să dinamiteze - poate chiar în mod definitiv - toată arhitectura tratatelor, acordurilor și înțelegerilor existente în ce privește controlul armamentelor nucleare și folosirii acestora.

Asta pare să fie soluția care să fie rapid aprobată luna viitoare în condițiile în care, spun liderii europeni, a început o cursă contra-cronometru din cauză că Ucraina are nevoie de mult, mult mai multe muniții decât ce a primit până acum.

Un document realizat de analiștii unuia dintre cele mai prestigioase instituții de profil de la Washington, Center for Strategic and International Studies (CSIS) , sintetizând rezultate obținute după derularea a 24 de simulări ale unei posibile invazii a Taiwanului.