Poveşti cu bunici 7

“Adevărul” vă propune un proiect editorial de basm: amintiri cu bunicii noştri. Vă invităm şi pe voi să scrieţi la adresa contact@adevarul.ro câteva rânduri despre cei care v-au ţinut adesea de mână pe aleile copilăriei. Ataşaţi şi fotografiile cu cei dragi pentru că acestea ne fac incursiunea în trecut mai uşoară.

Poveşti cu bunici Vezi comentarii 7

Poveşti cu bunici: mamaia Aurica, bunica cu suflet de copil

Poveşti cu bunici: mamaia Aurica, bunica
cu suflet de copil

„Naivitatea nu e un defect, e un mod mai frumos de a trece prin viaţă“, spune Camelia Cavadia despre bunica ei, Aurica. Pentru Camelia, PR manager al postului Pro TV, bunica a fost cea mai importantă persoană. Şi-a dorit să-i onoreze memoria cu un text în secţiunea Poveşti cu bunici, de pe adevarul.ro. Vă prezentăm, mai jos, o poveste caldă şi emoţionantă.

Poveşti cu bunici de la cititorii „Adevărul”: Ursul

Poveşti cu bunici de la cititorii „Adevărul”: Ursul

Argentina Gribincea, cititoare „Adevărul”, ne-a scris despre tentativa nereuşită a bunicului Ion de a trece graniţa sovietică spre România, în 1941, o mărturie dureroasă venită din inima Basarabiei: „ bunica nici n-a dorit să vorbească despre circumstanţele morţii bunicului Ion, pe care eu nu l-am văzut niciodată, nici măcar în fotografii… ”.

Poveşti cu bunici de la cititorii „Adevărul”: În memoria bunicului meu

Poveşti cu bunici de la cititorii „Adevărul”: În memoria bunicului meu

Manuela Stancu, cititoare „Adevărul", ne-a trimis o scrisoare adresată iubitului său bunic. Rândurile scrise cu nostalgie doresc a fi o răsplată pentru cel care i-a dăruit o lume mai bună, după cum ea ne destăinuie: „Îţi mulţumesc pentru că mi-ai explicat de ce nu picăm de pe pământ cu toate că e rotund, de ce Verdi e cel mai minunat compozitor, cum să fac cea mai buna cafea la ibric şi cum să iubesc oamenii şi animalele.”

Poveşti cu bunici de la cititorii „Adevărul”: Poveşti de iarnă. O Portocală. Sfârşitul lumii

Poveşti cu bunici de la cititorii „Adevărul”: Poveşti de iarnă. O Portocală. Sfârşitul lumii

Cititoarea "Adevărul" Anca Moldovan ne-a trimis o poveste emoţionantă ce îl are ca protagnoist pe ”bunul” Niculae. În rândurile ce urmează ea descrie atât momentele în care bunicul era mereu activ, intrând în jocul nepoţilor, cât şi clipele în care rolurile s-au schimbat, iar bunul avea nevoie de sprijnul lor: ”Văd cum se prinde de mine cu mâinile lui slabe, iar degetele noduroase se încleştează pe braţul meu. Ce schimb de roluri!”.

„Nina-n bordei, Nina-n bordei!“

„Nina-n bordei,
Nina-n bordei!“

De la câteva luni şi până pe la 3-4 ani, când am început să merg la grădiniţa, am fost crescută de bunici. Apoi, toate vacanţele de vară le petreceam la ţară, aşa că, atunci când îmi amintesc de copilărie, mintea mea zboară la uliţele prăfuite ale satului Balabancea (Tulcea), de la poalele Dealului Crapcea, munţii Măcinului.

Proiectul editorial al ziarului “Adevărul” a incitat cititori obişnuiţi şi personalităţi publice să depene amintiri despre bunici. Lectura textelor ne prezintă, prin emoţii, sentimente şi gânduri, imagini din copilărie, trăită sub influenţa decisivă a  bunicilor. Încerc câteva explicaţii asupra unui fenomen cu efecte multiple în societatea contemporană: raporturile între generaţii în familie.

acum 5 ani · comentarii (0)

Proiectul editorial al ziarului “Adevărul” a incitat cititori obişnuiţi şi personalităţi publice să depene amintiri despre bunici. Lectura textelor ne prezintă, prin emoţii, sentimente şi gânduri, imagini din copilărie, trăită sub influenţa decisivă a  bunicilor. Încerc câteva explicaţii asupra unui fenomen cu efecte multiple în societatea contemporană: raporturile între generaţii în familie.

acum 5 ani · comentarii (0)

Pe 28 februarie am pierdut un om minunat: Părintele Ioan Pricop. A fost prin excelenţă un erou autentic şi discret. O viaţă dedicată lui Dumnezeu, familiei şi credincioşilor înseamnă o pildă despre devotament, dragoste şi credinţă. Şi mai ales îndemnul şi puterea de a merge înainte pentru cei care vin din urmă.

acum 4 ani · comentarii (2)

Am avut şansa să îmi cunosc toţi cei patru bunici. Doi dintre ei crescuţi în căldura năucitoare a Bărăganului şi doi pe dealurile Subcarpaţilor de Curbură. Am avut aşadar posibilitatea să învăţ cum e să  prăşeşti pe o zăpuşeală de peste patruzeci de grade, cum e cu culesul porumbului, cu mulsul vacilor, cu înhămatul cailor, cu trezitul înainte de ivirea zorilor pentru a hrăni animalele, cu cositul lucernei, culesul prunelor, spartul lemnelor....

acum 5 ani · comentarii (1)

Întotdeauna Crăciunul a avut un loc aparte in sufletul copilăriei mele. Mirosul de cozonac proaspăt făcut de “ninica” - cum îi spuneam noi bunicii-, colindele, zăpada cât un stat de om, chiotele copiilor din sat care  mergeau la săniuş, împodobirea bradului, toate mi-au rămas în minte de parcă s-ar fi întâmplat ieri.

acum 5 ani · comentarii (6)

Tocmai mă întorsei din Piţărăi, după ce colindai de la biserică până-n capul satului, dând bineţe la toate casele de gospodari de pe uliţele Cioropei şi Mielăriţa. Odată intrat la căldură, îmi amintii o poveste pe care am publicat-o pe 23 decembrie 2005, în “Evenimentul zilei”. O reiau acum, cu aceeaşi emoţie a reîntânirii cu copilăria, pe Bulevardul Amintirilor.

acum 5 ani · comentarii (8)

„Cartoful e şiret ca un bărbat, mamă, mereu dulce şi ascuţit, dar de fapt te usucă şi te curăţă de toate cele. Uneori, chiar de `ăle rele. Dar tu învaţă să potriveşti mâncarea după ştrengăria lui şi or să te iubească toţi”. Am rămas cu amintirea caldă a străbunei, pe care am vrut să v-o arăt şi vouă, atât de vie, de fragilă, de rumenă. În seara asta, am pregătit sarmalele într-o oală de lut, după obiceiul ei, şi mi-am adus aminte de vorbele sale.

acum 5 ani · comentarii (5)

Pe la cinci-şase ani aveam doi Moş Crăciuni: unul de vară şi unul de iarnă. Cel de vară era unchiu’ Fănică, fratele mamei, care venea de la Cluj şi-mi aducea un pachet de smochine. Era de fapt un pacheţel, dar mie mi se părea enorm. Scoteam din el câte-o smochinuţă şi-l închideam la loc, să nu cumva să fugă celelalte. Acel pacheţel, din care mâncam cu ţârâita, îmi ajungea până spre sfârşitul verii.

acum 5 ani · comentarii (56)
Postari Recente