În Republica Moldova, unul din doi elevi copiază la examenul de Bacalaureat 0

Scufundaţi în marasmul crizei politice, nu vorbim deloc despre problemele strategice şi de securitate ale Republicii Moldova.

Desemnarea lui Iurie Leancă prim-ministru interimar al Republicii Moldova, la 25 aprilie, a arătat că PLDM încearcă să se conformeze noii realităţi politice. Adică, dincolo de criticile acerbe la adresa deciziei Curţii Constituţionale din 22 aprilie, liberal-democraţii au înţeles că nu există altă soluţie decât să renunţe la candidatura lui Filat la funcţia de şef de Guvern.

Festivalul Familiei, desfăşurat anul acesta cu mult fast, probabil, mai mult pentru a distrage atenţia de la problemele politice şi sărăcia în care ne bălăcim de ani ani buni, mi s-a părut organizat mai mult pentru politicieni, care nu au scăpat prilejul de a se întrece la declaraţii pompoase.

Sărbătorile pascale la moldoveni sunt, în ciuda furtunii politice pe care o traversăm, un prilej de reflecţie şi meditaţie asupra celor sfinte. Am văzut în seara de Înviere, spre dimineaţă, mulţi oameni venind acasă cu mici lampadare, purtând lumina luată de la Biserică.

Caleidoscopul regrupărilor în Parlament, unde se creează majorităţi prin trădare, din ranchiună şi răzbunare faţă de „perfizii“ aliaţi – mă refer la votul PD-PCRM, pentru demiterea Guvernului Filat, şi la replica sa în oglindă, PLDM-PCRM, pentru demiterea preşedintelui Parlamentului şi a procurorului general –, a transformat Republica Moldova într-o ţară lipsită de coerenţă, de logică, în bătaia tuturor răsturnărilor posibile.

Ne dezbină până şi sărbătorile. Începând cu Crăciunul şi terminând cu 7 noiembrie, orice zi poate fi un motiv de discordie pentru cei care trăiesc în Moldova şi chiar pentru cei plecaţi, vorbitori de „alte” limbi, votanţi ai „altor” partide, iubitori de ”alte” persoane şi enoriaşi ai „altor” biserici.

Filat a dat-o în bară mai tare decât niciodată. NU TREBUIA să se atingă de Curtea Constituţională, e clar. Curtea Constituţională e lucru sfânt pentru europeni. Ei nu intră în detalii, nu înţeleg „specificul“ moldovenesc, pe ei nu-i interesează că, poate, deciziile magistraţilor nu sunt tocmai … constituţionale.

Astăzi echipa Iskra-Stal Râbniţa nu mai există pe harta fotbalistică a Republicii Moldova. Foştii mei „fraţi de arme“ au hotărât să nu mai calce verdele mustos atâta timp cât conducerea nu va face rost de aceiaşi blestemaţi bani.

Incidentul de vineri seară de la Varniţa a arătat, a câta oară, că autorităţile constituţionale habar nu au ce se întâmplă în cele câteva localităţi din jurisdicţia lor de pe malul stâng al Nistrului şi din zona Tighina. Mai mult, atunci când e nevoie, demnitarii moldoveni nu ştiu cum să reacţioneze sau se comportă de parcă centrul de putere nu s-ar afla la Chişinău, ci la Tiraspol.

Ei, aceşti Oameni Mari, sunt o răsplată pentru noi, jurnaliştii, care avem privilegiul să-i întâlnim de-a lungul carierei, să le ascultăm pe viu poveştile impresionante, să le imortalizăm chipurile de legendă... După interminabile războaie politice, declaraţii tâmpite, investigaţii epuizante ignorate de cei vizaţi, cu care ne umplem timpul, din obligaţie, zi de zi, o oră la sfat cu un Om Mare este ca o ploaie de vară într-o zi cu arşiţă...

Pentru creştini, Paştele este Sărbătoarea Învierii lui Hristos. Pentru mine, este o altă şansă de înviere a Sinelui.

Decizia de luni, 23 aprilie, a Curţii Constituţionale, a fost percepută de unii ca foarte suspectă în ceea ce priveşte corectitudinea „sentinţei“, alţii au declarat-o de-a dreptul politică şi foarte puţini au fost de acord cu argumentele invocate, inclusiv cei care nu sunt neapărat susţinători ai lui Vlad Filat.

La alegerile parlamentare din 2001 nu am mers să votez. Eram reporteră la o agenţie de presă, scriam mai mult din Parlament şi obosisem de atâtea combinaţii pe care le făcuseră partidele în care, eu, ca şi mulţi alegători, investisem încredere. Duşmanii de moarte de altă dată îşi dădeau mâna cu uşurinţă atunci când aveau anumite interese şi votau fără remuşcări legile ce le conveneau.