Dorind să aducă, la Opera din Iaşi, producţii cu o cotă de noutate
absolută şi evenimente cu un impact deosebit, de asemenea sub semnul
ineditului, managerul Beatrice Rancea a lansat o “provocare” tuturor
Operelor Naţionale din ţară, în vederea organizării unei prime gale a
premiilor acordate pentru performanţele din stagiunea curentă.
Dacă le zici că-s
ageamii şi proşti, se supără. Dacă îi faci ticăloşi, s-ar putea să te dea în
judecată. Dacă le spui că sunt cel mai reprezentativ for al poporului român,
s-ar putea să te placă, ba chiar să-ţi ceară prietenia pe Facebook. Citiţi
textul de mai jos şi, la final, alegeţi apelativul.
Adevărul e că am fost nişte norocoşi: e mare lucru să ai dascăli care să vadă în tine nu ceea ce eşti, ci ceea ce poţi fi. Mulţi am crezut că vom găsi aici un spaţiu epurat de bagatelele sociale ori de licheismul unor indivizi care şi-au prefăcut caracterele în caricaturi. E schiţa caldă şi onestă a unei generaţii de absolvenţi făcută de un om care îşi doreşte să vadă că fiecare dintre ei trăieşte cu demnitatea de a fi fericit.
Unul dintre rosturile Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu este acela de a promova dialogul. De a fi un dialog,
aşa după cum observa Dan Hăulică în cursul conferinţei, cum altfel
decât o conferinţă-dialog, susţinută împreună cu George Banu, în primele
zile ale ediţiei din anul 2013, o ediţie aniversară simbolic, dar poate
şi cu intenţii bilanţiere, plasată deloc întâmplător sub semnul
sărbătoririi dialogului.
Noi, românii, avem un obicei de a schimba lucrurile, de la o etapă la alta. Chiar şi pe cele fundamentale. Adică inclusiv Constituţia. De la 1866, când avem practic prima Constituţie odată cu epoca, s-a modificat şi legea fundamentală.
Sfidând eventuala tentaţie privind
creşteri ale cotei de popularitate pe care le-ar aduce abordarea marelui
repertoriu pianistic, la început de iunie Raluca Ştirbăţ a revinit pe
scena Atheneului Român; ne-a prezentat de această dată o capodoperă a
repertoriului – l-aş numi clasic, românesc, anume „Concertul pentru pian şi orchestră” de Paul Constantinescu.
O lozincă foarte dragă managerilor şi celor de la PR, şi luată în
serios de către cei mai mulţi angajaţi, e aceea cu oamenii care sunt
deja, sau sunt pe cale să devină „cel mai valoros capital” al companiei care are norocul să îi aibă pe statele de plată.
Acum 6 ani a închis ochii unul dintre cei mai buni camarazi cu putinţă, un camarad în sensul că, dela el la fiecare coleg şi subaltern de redacţie, el s’a purtat aşa, nu ca un şef, nu ca un director, şi a fost aşa: camarad.
„De ce este
România altfel?” Am citit cartea profesorului Lucian Boia şi sunt încă mâhnit,
nu credeam că poţi avea, ca istoric, o asemenea percepţie despre propria ţară.
Mai ales că istoria noastră şi a ţărilor surate mai mari, cu trădări repetate, crime
odioase, tăieri de capete încoronate etc., seamănă uneori ca două picături de
apă.
Sondajele politice „clasice” sunt realizate de institute de sondare după metode ştiinţifice şi cu siguranţă au câteva avantaje. Dar au un mare dezavantaj: faptul că nu poţi TU să îţi spui părerea. Dar există o soluţie pentru tine. Votează online!
Până mai ieri eram adepta unor măsuri drastice
la examenele de bacalaureat. Ziceam - şi credeam sincer - că cei care au
învâţat pe parcursul anilor nu au de ce să aibă frică de camerele de luat
vederi, scanere sau instalaţii de bruiat
telefoanele.
În ultimii ani, odată cu mult evocata odinioară „axă Washington-Londra-Bucureşti”, s-a impus, cel puţin la nivel de discurs, moda parteneriatelor strategice.
Din experienţa ultimilor ani, mult; şi
pe mine
ca pacient, şi pe doctorul care m-a tratat şi care este
autorul erorii medicale.
Pentru cazul Ciomu, instanţa a stabilit despăgubiri de
400.000 de euro. Pentru
mine sau pentru tine?...
De curînd, presa germană a redeschis o mai veche dezbatere în jurul unei cărţi tipărite de Daniel Cohn-Bendit în 1975: „Marele bazar”. E o carte scrisă ca ”manifest împotriva societăţii burgheze”.
Dacă eşti Amazon sau Apple - te felicit ! Nu ai probleme de
credibilitate. Dar majoritatea dintre noi nu suntem aşa de norocoşi. În
afară de cele mai mari companii, cu toţii avem de câştigat bătălia
credibilităţii, de fiecare dată când un vizitator ajunge pe site-ul
nostru.
Dintre diversele ştiri care ţin capul de afiş al săptămânii, una mi se pare mai interesantă. Vladimir Putin divorţează! Noi, sătui de Bahmu, Prigoană, Andreea şi Bănică jr., Pepe si Zavoranca zicem, ei şi ce-i cu asta? Parcă nici când Nicholas şi Cecilia şi-au spus „Au revoir”, nu s-a facut atâta tevatura, nici la Ladi Di şi Prinţul Charles.
În Turcia, pe fondul protestelor, se dă o luptă geopolitică. Erdogan este omul care vrea să facă istorie, omul care se află la cotitura dintre moştenirea islamică şi viitorul european. Cât de mult îşi doreşte UE să accepte Turcia? Cât de mult vor unii să sprijine sau să împiedice Turcia din drumul ei? Iată doar două întrebări care aşteaptă un răspuns
Pentru următorul număr al revistei „Historia”, rubrica mea „Istoria ca telenovelă” găzduieşte un amplu eseu intitulat „Misterul exemplarului din Cursul scurt al lui Stalin”.
Incredibil, dar adevărat: pănă la finalul acestui an România
ar putea avea o Constituţie revizuită. Riscul ca proiecul să cadă prin neprezentarea
cetăţenilor la referendum este din ce în ce mai redus. O propagandă eficientă poate face ca noua
Constituţie să primească votul popular, indiferent de ce se află în ambalaj.
Opoziţia
dintre liderii USL pe tema amendamentului constituţional privind familia arată
diferenţele de calcul politic ale respectivilor domni, dar şi un test al
schimbului de mentalităţi din societatea românească.
Reflecţii pe marginea cazurilor
înregistrate. Am urmărit cu luare aminte campania pornită acum câtăva vreme de o gazetă, pe tema sinuciderilor. De fapt, deslănţuită împotriva... sinucigaşilor.
Dezbateriile privind reviziurea Constituţiei s-au aşezat, încă de la început, într-un registru extrem de politizat şi conflictual. Toate temele publice au fost ancorate în registrul relaţiei „preşedinte-premier”.
Eu,
cetăţeanul prezent în conversaţia publică despre Educaţie, cer establishment-ului
şi clasei politice ca evenimentul de săptămâna viitoare să marcheze punctul de
inflexiune istorică dintre Şcoala revolută de ieri şi de azi, şi Şcoala de
mâine. O Şcoală cu mult mai bună pentru copiii noştri.
