Confesiunea zguduitoare a unei mame: „Fata mea este dependentă de droguri. Iar în țară nu găsesc niciun ajutor”

0
Publicat:

Un eveniment derulat joi seara, 19 ianuarie, la Sibiu, pe tema traficului și consumului de droguri, a avut printre expozanți și victime ale acestui fenomen care cunoaște în România o ascensiune fulminantă.

Imagini cu diverse tipuri de droguri Foto colaj
Imagini cu diverse tipuri de droguri Foto colaj

Conferința „Your Extraordinary Success without Drugs „Da vieții, fără droguri”, derulată în cadrul Centrului Cultural Ion Besoiu din Sibiu, a adunat la un loc specialiști implicați în lupta împotriva drogurilor: polițiști, procurori, judecători, medici, societate civilă.

Timp de patru ore s-a vorbit nu doar despre consumul și traficul de droguri din Sibiu, dar și despre pericolele cu care se confruntă copiii și tinerii, despre problemele pe care le întâmpină atât autoritățile cât și părinții celor care cad pradă acestui fenomen.

Conferința a abordat multiplele aspecte ale fenomenului drogurilor, de la criminalitate, la medicină, juridic, social, educațional și psihologic.

Mărturia mamei unei adolescente dependentă de droguri a fost cutremurătoare. Femeia a avut curajul să vorbească în fața a sute de oameni despre tragedia care i-a marcat familia, dar și despre problemele de care s-a lovit în încercarea disperată de a-și ajuta fiica.  

Mama unei copile dependentă de amfetamină din Sibiu la o conferință pe tema drogurilor Captură video
Mama unei copile dependentă de amfetamină din Sibiu la o conferință pe tema drogurilor Captură video

România nu este pregătită să se confrunte cu problema consumului de droguri

Sibianca a tras un semnal de alarmă asupra faptului că România nu este pregătită să se confrunte cu problema consumului de droguri, mai ales în rândul copiilor: autoritățile sunt depășite, sunt puțini oameni care se ocupă de problema anti-drog, nu există terapeuți, legislația deficitară, nu există centre de tratare - deintoxicare cu forța a minorilor, iar singurul tratament existent pentru drogați este sedarea.

O singură organizație care funcționează în București și alte trei, patru centre în țară, tratează dependența doar în rândul celor care vor de bunăvoie să se lase de acest viciu.

„Sunt la capătul puterilor. Am încercat tot, timp de un an de zile”

„Mă lupt cu asta de un an de zile. Copilul meu este dependent, de amfetamine. Acum este cu tatăl ei în cameră, închisă în casă, de frică să nu iasă și să ia droguri. Acum trei zile am fost internată cu ea în spital, legată de pat, sedată, ca să reziste. Sunt la capătul puterilor. Am încercat tot, timp de un an de zile”, a recunoscut mama fetei.

Sub efectul drogurilor, adolescenta se transformă într-o persoană extrem de violentă: „Rupe tot în casă, se distruge... pe ea”, a mărturisit femeia cu lacrimi în ochi, povestind cum s-a degradat un copil minunat, inteligent, cu note foarte bune. „Inteligența probabil că a fost unul dintre motive... Încercarea de a epata, de a încerca lucruri noi, de a atrage atenția...”, a mai menționat mama.

„Asistentele sunt depășite, terapeuți nu sunt, medicii îi sedează”

În ciuda tratamentelor, a ajutorului solicitat în nenumărate rânduri Poliției, Ambulanței și altor autorități cu responsabilități în domeniu, nimic nu a funcționat. 

„Problema este că nu am găsit soluții și de aceea sunt aici. Tratamentul psihiatric nu ne-a ajutat, spitalele de psihiatrie nu sunt pregătite. În Spitalul de Psihiatrie am fost internată de două ori, cu ea, la Sibiu. Am stat cu ea acolo, asistentele sunt depășite, terapeuți nu sunt, medicii ca să poată să-i susțină și să-i stăpânească îi sedează. Nu au de ales, sunt de acord. Dar de data aceasta, fiicei mele, spre exemplu, i s-au dat niște medicamente foarte puternice care ar fi putut să-i facă și mai rău poate, dar nu aveau de ales. Asta este țara. Atât se poate la momentul acesta pentru că legislația nu permite mai mult”, arată femeia.

Există doar centre de internare voluntară pentru minori

În centrul din București, adolescenta a stat de bunăvoie doar două săptămâni, într-un program care durează nouă luni. „Dar dacă ea nu vrea, nu se poate... În spitale, poți să stai o săptămână sau două în care (pacientul – n.red.) este sedat pentru că nu pot face față (cadrele medico-sanitare – n.red.), dacă sunt probleme asemănătoare cu cele ale fiicei mele. Este ținut pe medicație, ca să atenueze situația de criză, dar nu ca să vindece. Tratamentul medicamentos nu știu cât ajută. I-am dat în a doua jumătate de an, dar nu s-a îmbunătățit deloc”, relatează femeia.

„Nu o mai pot opri efectiv”

Disperată, mama a recunoscut că a apelat și la măsuri extreme. În timpul unei crize a fiicei sale a chemat Poliția: „Știam că fetița mea are la ea droguri. Am dus-o la spital, a fost legată. Ultimele dăți a fost foarte rău, crizele au fost din ce în ce mai mari. În stresul pe care l-am avut am plecat uitând să spun că s-ar putea să aibă droguri asupra ei. Am sunat și am rugat să fie controlată. A fost găsit asupra ei un plic cu droguri. Nu știu ce se va întâmpla, dar nici nu știu ce să mai fac”.

A încercat chiar să nu-și mai trimită fiica la școală, a reușit să obțină acordul pentru ore online, în speranța că astfel o va ține departe de tentație: „Nu o mai pot opri efectiv, nu mai este conștientă de ce face... Ar fi fost o soluție poate în primele luni, acum este deja prea târziu, dependența este foarte mare și efectiv nu știu ce să fac”.

Legislația împiedică minorii dependenți să fie tratați cu forța

Părintele a recunoscut că a avut curajul de a urca pe scenă să vorbească despre suferința prin care trece întreaga ei familie, în speranța că va găsi pe cineva în țară care să o ajute. 

„Nu am ajutor în țară! Toți au încercat să mă ajute cu cât au putut, dar efectiv nu există... Legislația nu permite să se deschidă niște centre pentru minori unde să poată să fie ajutați, nu numai sedați. Să li se dea terapie, să facă art-terapie, terapie ocupațională, să fie ținuți, împotriva voinței lor, pentru că sunt minori, nu au discernământ... Un adult aș putea să-l condamn pentru că începe să ia droguri, pentru că are discernământ, dar ei (copiii) nu au dezvoltat cortexul prefrontal. Nu știu să anticipeze consecințele. Intră în nebunia asta și nu știu ce-i așteaptă. Pe lângă ei, devenim noi, părinții și familia co-dependenți. Suferim la fel de mult ca ei. Impactul este asupra tuturor celor din jur! În țară nu găsesc nici un ajutor, îmi rămâne să plec în străinătate!”, a mai spus femeia, disperată, în a cărei situație sunt mii de părinți în țara aceasta.

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite