Analiză Radicalizarea copiilor, un pericol greu de recunoscut. Lecțiile atacului cu cuțitul dintr-o școală din Bistrița

Atacul cu cuțitul comis de un elev de 13 ani într-o școală din Bistrița, după ce și-ar fi anunțat intențiile pe TikTok, readuce în atenție problema violenței extreme în rândul minorilor. Psihologul Olga Ghițac explică ce îi poate împinge pe copii spre astfel de gesturi, ce semnale de alarmă nu trebuie ignorate și de ce prevenirea unor tragedii presupune sprijin psihologic constant pentru elevi, părinți și profesori.

Foto: Bistrițeanul.ro.

Incidentul s-a petrecut pe 19 octombrie, la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Bistrița. Un elev de clasa a VII-a a atacat o profesoară de matematică. Un alt copil, care a intervenit, a fost rănit. Ambele victime au ajuns la spital, iar procurorii au început cercetări pentru tentativă de omor calificat.

Potrivit informațiilor date publicității, adolescentul ar fi pregătit atacul timp de opt luni și ar fi publicat un mesaj pe TikTok înaintea agresiunii. Inspectoratul Școlar Județean a semnalat posibile tendințe de radicalizare, însă circumstanțele și motivația exactă a atacului urmează să fie stabilite de anchetatori.

Cazurile care au șocat România

Atacul de la Bistrița nu este un incident izolat. În anul școlar 2024–2025, polițiștii au intervenit în 1.873 de cazuri de violență fizică în unitățile de învățământ, cele mai multe fiind încadrate la loviri sau alte violențe.

În aprilie 2023, un elev de 16 ani de la Colegiul Național „Ion Creangă” din București și-a înjunghiat profesoara de japoneză în timpul orei. Adolescentul își anunțase intenția pe grupul de WhatsApp al clasei. În ianuarie 2025, a fost condamnat definitiv la cinci ani de internare într-un centru de detenție pentru minori.

În ianuarie 2025, un elev de 14 ani a fost înjunghiat de un coleg de aceeași vârstă, în timpul unei pauze, la o școală din Târgu Jiu. Șase luni mai târziu, adolescentul suspectat de agresiune și-a înjunghiat mortal bunica, în urma unui conflict în familie.

În martie 2025, un elev de 15 ani a fost înjunghiat în apropierea Școlii Gimnaziale nr. 39 din București, în urma unui conflict cu alți adolescenți. Cazul a provocat îngrijorare în rândul părinților, care au cerut măsuri suplimentare de siguranță.

În octombrie 2025, o elevă de 18 ani din Târgu Jiu a scos un cuțit și a încercat să atace un coleg, în urma unui conflict. Intervenția altor elevi a împiedicat agresiunea.

În ianuarie 2026, o crimă comisă în localitatea Cenei, județul Timiș, a provocat un nou val de indignare. Mario, un adolescent de 15 ani, a fost ucis de doi minori, de 13 și 15 ani. Potrivit anchetatorilor, fapta fusese planificată cu aproximativ o lună înainte. Trupul victimei a fost ulterior îngropat într-o grădină.

Pe 8 mai 2026, la Liceul Tehnologic din Vinga, județul Arad, un copil de 12 ani a fost înjunghiat de un coleg în curtea școlii. Victima, rănită la spate și la brațe, a fost transportată cu elicopterul SMURD la un spital din Timișoara.

„Cine a fost acolo să-l asculte?”

În cazul atacului de la Bistrița, ancheta urmează să stabilească ce l-a determinat pe adolescentul de 13 ani să recurgă la violență și dacă au existat semnale de avertizare înaintea agresiunii. Dincolo de circumstanțele acestui incident, rămâne întrebarea cum pot fi înțelese și prevenite asemenea comportamente.

„Un asemenea comportament poate avea cauze multiple și nu poate fi explicat doar prin furie, prin familie sau prin ceea ce vede pe internet”, declară psihologul Olga Ghițac pentru „Adevărul”. La această vârstă, spune ea, nevoia de apartenență și de validare poate face un adolescent vulnerabil la influența unor comunități online. „Uneori le găsește în comunități online care îi oferă iluzia apartenenței, îi confirmă frustrările, îi indică vinovați și îi prezintă violența drept o formă de putere”, completează aceasta. 

Psihologul subliniază că expunerea la mesaje radicale nu explică automat comportamentul unui copil. În același timp, amenințările publicate pe internet nu trebuie minimalizate. „Faptul că un adolescent ar anunța un atac pe TikTok înainte să îl comită poate avea mai multe semnificații. Poate exista o nevoie de a fi văzut, o dorință de notorietate, o încercare de intimidare sau o identificare cu alte acte violente. Nu putem ști fără o evaluare serioasă”, adaugă specialista.

Cine răspunde când semnalele de alarmă sunt ignorate?

Atacul de la Bistrița a provocat reacții și în mediul online. Antreprenorul și consultantul în tehnologie Tudor Galoș, care a comentat incidentul pe Facebook, atrage atenția asupra responsabilității școlii, a părinților și a autorităților în identificarea comportamentelor periculoase. Acesta își exprimă îngrijorarea inclusiv față de impactul violenței asupra copiilor care au asistat la agresiune.

„Sunt îngrozit, nu pot decât să mă gândesc cum ar fi fost dacă acest atac ar fi avut loc în clasa copilului meu. Traumele suferite de către martori, traume ce îi vor afecta toată viața. Copilul care a sărit să-și apere profesoara și ceilalți copii care l-au imobilizat pe atacator merită toate medaliile din lume”, a scris Tudor Galoș.

În opinia sa, ancheta nu ar trebui să se limiteze la identificarea unor responsabilități individuale sau la aplicarea unor sancțiuni administrative. Galoș critică lipsa accesului la consiliere psihologică în școli, reacțiile insuficiente ale cadrelor didactice în fața unor situații delicate și expunerea minorilor la conținut extremist pe rețelele sociale. El susține, de asemenea, că adolescentul ar fi distribuit pe TikTok materiale cu caracter legionar, afirmație care necesită verificare independentă.

„Și sper din tot sufletul să nu fie genul de anchetă «vina este a dirigintei, 5% penalizare 3 salarii, mergem mai departe». Școlile nu au consilieri psihologici sau dacă au, aceștia nu sunt disponibili, profesorii ignoră situațiile delicate și tendințele de radicalizare a elevilor, iar părinții le permit copiilor să folosească social media unde creierele lor, în dezvoltare, sunt otrăvite cu mesaje radicale”, afirmă antreprenorul.

Dincolo de stabilirea responsabilităților, Galoș consideră că răspunsul instituțiilor trebuie să țină cont și de posibilitatea recuperării adolescentului, astfel încât sancționarea faptei să nu îi compromită definitiv viitorul.

„Vreau să mai spun ceva foarte important: acest copil este o victimă iar pedeapsa sa trebuie să descurajeze pe alții să facă astfel de atacuri, dar nu să îl transforme într-un viitor infractor de profesie. În primul rând trebuie să înțelegem cum de a fost posibil ca radicalizarea sa să nu fie observată sau dacă a fost observată, de ce nu a zis nimeni nimic. Iar dacă a zis cineva, de ce nu s-a analizat situația cu celeritate!”, subliniază Tudor Galoș.

Ce ar trebui să se schimbe în școli

Dincolo de intervenția în situații de criză, psihologul Olga Ghițac atrage atenția asupra lipsei unui sprijin psihologic constant pentru elevi, părinți și profesori. În opinia sa, dificultățile emoționale ale copiilor nu pot fi privite separat de presiunile la care sunt supuși adulții care îi cresc și îi educă.

„Trăim într-o societate în care alergăm continuu. După bani, după joburi, după performanțe, după lucruri. Petrecem ore în trafic, muncim până la epuizare, ajungem acasă fără energie și, uneori, încercăm să compensăm timpul pe care nu l-am avut pentru copiii noștri prin cadouri”, spune ea.

Așadar, specialista consideră că epuizarea adulților poate afecta disponibilitatea acestora de a observa și înțelege dificultățile copiilor. Totodată, subliniază că responsabilitatea nu trebuie transferată exclusiv asupra familiei.

„Nu vreau să acuz părinții. Cred că foarte mulți dintre ei fac tot ce pot cu resursele pe care le au. Dar un părinte epuizat are și el nevoie să fie ascultat, sprijinit, conținut”, continuă ea.

În ceea ce privește sistemul de învățământ, Olga Ghițac susține introducerea unor activități permanente de educație emoțională, desfășurate de specialiști, nu doar a unor campanii ocazionale: „Un singur psiholog într-o școală cu sute de elevi nu poate răspunde tuturor nevoilor.”

„Mi-aș dori să existe ore constante de dezvoltare personală în școlile de stat, susținute de specialiști pregătiți, inclusiv psihoterapeuți acreditați. Copiii să învețe să își recunoască emoțiile, să vorbească despre furie, respingere, rușine, frică. Să învețe să ceară ajutor și să gestioneze conflictele fără violență,” completează aceasta.

O altă măsură propusă este evaluarea psihologică responsabilă, cu respectarea confidențialității și fără etichetarea copiilor. Atunci când sunt identificate dificultăți sau comportamente îngrijorătoare, specialista consideră necesară intervenția unor echipe care să colaboreze cu familia.

„Izolarea accentuată, amenințările, preocuparea obsesivă pentru violență, identificarea cu atacatori sau pregătirile concrete pentru a răni pe cineva sunt semnale care trebuie evaluate. Nu înseamnă automat că acel copil va deveni violent, dar nici nu pot fi ignorate”, este de părere specialista.

Olga Ghițac insistă și asupra necesității unor programe de sprijin psihologic pentru adulți, inclusiv la locul de muncă, astfel încât părinții și profesorii să poată solicita ajutor înainte de a ajunge la epuizare: „Nu putem avea grijă de sănătatea emoțională a copiilor ignorând sănătatea emoțională a adulților care îi cresc și îi educă.”

Ce se întâmplă cu adolescentul care a comis atacul și cu martorii

În cazul minorului de 13 ani, psihologul consideră necesare o evaluare complexă, intervenție psihoterapeutică adaptată, implicarea familiei, limite clare și supraveghere corespunzătoare riscului. Protejarea celor din jur și responsabilizarea adolescentului trebuie să rămână prioritare, fără a exclude posibilitatea recuperării psihologice.

„La 13 ani, personalitatea este încă în dezvoltare. Un act grav nu trebuie să devină singura identitate a unui copil pentru tot restul vieții”, punctează aceasta. „Recuperarea este posibilă, chiar dacă nu poate fi garantată.”

În același timp, intervenția trebuie să îi vizeze și pe elevii și profesorii care au asistat la agresiune. Olga Ghițac avertizează că impactul psihologic nu trebuie nici minimalizat, nici considerat automat ireversibil.

„Iar copiii și profesorii care au asistat la violență au nevoie de sprijin. Nu trebuie să presupunem că toți vor rămâne traumatizați pe viață, dar trebuie să le oferim siguranță, disponibilitate, ascultare și acces la ajutor specializat atunci când au nevoie”, subliniază ea.

Pentru specialistă, prevenirea unor asemenea tragedii presupune mai mult decât sancțiuni și măsuri luate după producerea incidentelor.

„Și nu mă refer la încă un program făcut formal, încă un chestionar completat, încă o activitate bifată într-un raport. Mă refer la o preocupare constantă, serioasă, pentru sănătatea emoțională a oamenilor,” conchide Olga Ghițac.